Tritonic = scandal, again…

Hmm, chiar ma gandeam cat o sa dureze pina la o noua gafa, marca Tritonic…

De data asta „eroul” este Andrei Ruse, proaspatul autor al romanului „Soni”, intens promovat in mediul virtual, insa nu de editura ci de catre scriitor. Se pare tanarul debutant in ale romanului este suparat pe faptul ca la Tritonic se vorbeste o limba romana precara care si-a facut loc si in cartea lui (si in multe alte carti), iar in comunicare sensul cuvitelor este deturnat (se pare ca la editura Marti inseamna Joi de ex). Povestea este cam aceeasi: carte cu o gramada de greseli, termene incalcate, bani ioc, promovare ioc, respect ioc. Inca o victima pe lista. Situatia a escaladat insa foarte rapid si se pare ca „avocati”, acest cuvint blestemat, a fost mentionat de ambele parti. Desi Ruse este departe de a fi unul dintre preferatii mei in materie de atitudine (este unul din cei care fac urat la critica publica, sau „se amuza” la parerile celor care nu le-a placut opera), sint convins ca a adunat destule  dezamagiri pina la inflamarea de fata.

DAR, domnul Ruse uita ca a lucrat la Tritonic si a facut si el ceva victime, unele chiar notorii intre cartile aparute cu ceva vreme in urma. Ba chiar a avut si ceva atitudini „hribistice” la adresa unora care si-au luat jucariile si au plecat din editura. Uita si de mladioasele limbi plimbate peste „obrajii” sefului, atunci cand interesul o cerea…

Totusi Andrei Ruse nu ar trebui sa fie asa de suparat. In fond si la urma urmei, Tritonic la adus in compania selecta a altor scriitori neplatiti, precum Marian Coman, Costi Gurgu, sau Mitoceanu, si cati or mai fi…

In alta ordine de idei, bossul Tritonic a fost intr-un glorios turneu de promovare, turneu declansat, se pare, tot la auzul magicului „avocat”. Intre timp drepturile/titlurile achizitionate de Michael Haulica cu ceva vreme in urma si nepuplicate inca au inceput sa expire… Poate se va gasi o alta editura interesata.

Update 1: Oana zice ca nu-i adevarat ce am scris eu, ci ca turneul a fost de placere. Si mai zice ca se intelege bine cu Bogdan Hrib si ca nu-l pupa niciunde.  Asa sa fie.

Update 2: Si mai zice Oana ca sint curat nesimtit. Aceasta remarca, venind de la ea, ma flateaza (pardon, era sa zic „ma flatuleaza”). Multumesc. In definitiv, cine se aseamana, se aduna (uneori in turnee).

Ciulama – comentarii la vot.

Dupa ce am asteptat o saptamana sa mi se „aseze” ideile,  o sa comentez un pic despre „Premiile CititorSF” 2008 (da, premiile alea la care nu se castiga nimic).

In primul rand vreau sa multumesc tuturor celor care au votat, indiferent ce si din ce motiv. Anul acesta participarea a fost peste asteptarile mele 🙂 . Sint o gramada de lucruri perfectibile si speram la anul sa fie si mai bine, dar nu perfect 😀 .

Asa, sa revenim… La Roman SF Tradus, dupa ce am numarat propunerile il dadeam castigator clar pe Wilson cu „Turbion”. Se pare insa ca renumele lui Simmons, dar si bogatia „Ilionului” au avut castig de cauza. Pe merit. Mitchell, chiar daca scrierea sa este cat se poate de meritorie, pentru mine a fost o mare surpriza clasarea sa pe locul 2. Si zic asta datorita popularitatii nu tocmai grozave, precum si datorita stilului mai putin obisnuit. Si da, „Atlasul Norilor” este un roman. De partea cealalta a surprizelor este prima bucata din „Soarele Lung”. Pentru mine este un mister de ce lumea a votat acest sfert de roman, fie el si exceptional scris. Este o carte care nu spune mare lucru daca este scoasa in afara seriei. Scalzi, desi tonic si placut, a avut concurenti mult prea puternici.

La Fantasy nu prea e mare lucru de spus… or fi fost ei buni toti, insa nea Martin a condus categoric de la inceput la final, saracu’ (vorba unui alt Martin).

Nu prea pot comenta nimic despre volumele romanesti, insa pare ca marele perdant este „Vincent Nemuritorul” care nu a trecut de nominalizari.

Povestiri traduse: maestrii consacrati au fost la mare distanta de numele relativ noi. Pacat ca nu am avut si ceva povesti din Sci-Fi Magazin…

Povestiri romanesti: aici a fost cu cantec. Totusi, imi place sa cred ca volumul mare de voturi se datoreaza faptului ca povestirile au fost disponibile unui mase largi de cititori, gratis, s-au putut citi relativ repede si ca nu prea multi au votat „prieteneste”. In opinia mea singurele povestiri care meritau nominalizarea sint „Inghetul” si „Amendamentul Dawson”. De fapt aceste povestiri au fost remarcate inca de la aparitie. Restul… nu prea spun mare lucru. Nici chiar mult disputata „Trei in Iad”, care, acum ca totul s-a incheiat pot sa o spun, si-a datorat nominalizarea unui migalos proces de auto-propunere (si nu a fost singura, dar a fost cea mai „perseverenta”). Dealtfel, domnul Iulian Iamandi a disparut ca magarul in ceata dupa inchiderea poll-ului si nu cred sa mai auzim de el prea curind.

Antologii – credeam ca o sa castige „New Weird”, insa se pare ca foamea de clasici e mai mare decat foamea de nou. Asa ca… asta e, cine are ochi, sa vada. Din pacate, mesterul Dozois si-a impartit voturile in trei. Ma surprinde neplacut intrarea in top a unui titlu cu un tiraj ridicol.

La Reeditari nici o surpriza. Desi MDP nu prea le iubeste, se pare ca si acestea îi ies destul de bine.

Categoria traducerilor a fost oarecum calcata in picioare. Se pare ca un comitet de „oameni de bine” au pus la cale o „lovitura”, insa au pus-o in aplicare cu o zi prea devreme si nu se asteptau la raspunsul asa de prompt la chemarea la mobilizare lansate „in teritoriu”. Asa ca am sfarsit cu o situatie cel putin ridicola daca e sa privim numarul de voturi. Cert este insa ca, toti cei nominalizati la aceasta categorie sint niste traducatori foarte buni, diferentiarea facandu-se la un moment dat mai mult pe baza titlurilor traduse.

Rezultat destul de surprinzator la coperta. Deci, aspectul cartii conteaza.

La Horror, inca odata clasicul a invins noul. Ochii mari domnilor editori!

Sper ca si 2009 sa fie la fel de incarcat cu carti faine, sa avem ce vota la anu’. Gata.