Căutare

Cititor SF

…unde cititorii dau cu parerea si alte obiecte contondente…

Etichetă

Spin

Turbion, Robert Charles Wilson (Nemira, 2008)

Spin„, tradusa la noi „Turbion” la editura Nemira scrisa de Robert Charles Wilson, este prima carte dintr-un ciclu preconizat de trei, „Axis” aparuta in 2007 si „Vortex” aflata inca in lucru, ce din cate am inteles se pot citi si separate, situate evident in acelasi univers. Desi dimensiunile versiunii romanesti sunt destul de impunatoare peste 750 de pagini, formatul hardcover englezesc avand in jur de 368 pagini, insa, normal la dimensiuni mai mari ale cartii, lectura este fluenta, scriitorul dovedind ca detine atuurile atat de necesare unui bun povestitor. De altfel dupa o analiza succinta a celei de-a doua coperti observam ca marele Stephen King a afirmat acelasi lucru, ca in viziunea lui, „nu cunoaste un povestitor mai talentat decat Robert Charles Wilson„, insa lasati-ma sa cred ca a uitat sa se includa si pe el in afirmatie, voit sau nu. Insa, intradevar King a vazut bine, forta lui R.C Wilson sta in modul sau de a expune povestea, de a te introduce in zbuciumul sufletesc al personajelor, de a contura in cel mai mic detaliu lumea in care vrea sa te introduca.

Inainte de a fi un roman sci-fi de cea mai pura sorginte, „Turbion” este un „manifest” inchinat sacrificiilor si compromisurilor pe care sunt dispusi sa le indeplineasca oamenii pentru a-si atinge scopul dar si un adevarat „tracker” ( mi-am scormonit mintea dupa un cuvant apropiat, dar ceva mai bun nu am gasit) de inregistrare a modului in care reactioneaza rasa umana in momente de criza si de amenintare cu extinctia speciei, cu un accent pronuntat asupra evolutiei personajelor alese.

Cartea ni se deschide cu un eveniment neobisnuit, acel care isi va pune amprenta asupra existentei si modului de viata a celor trei personaje principale, Jason si Diana Lawton si a prietenului acestora Tyler Dupree. Este vorba despre disparitia subita a stelelor de pe cerul Pamantului, moment ce marcheaza un nou pas in evolutia umana si prilej pentru aparitia si cultivarea de culturi religoase inchinate fatis sau nu sfarsitului lumii. Isteria ce urmeaza unui astfel de eveniment apocaliptic este totusi tinuta sub control, cu mici exceptii izolate, amatorii de peisaje postapocaliptice cu lupte de strada, imagini dezolante de orase ruinate putandu-si lua gandul de pe acum de la asa ceva. Si cred ca nu ma puteti condamna ca am sperat si eu la asemenea peisaje. Stiinta scriitorului consta in imbinarea cadrelor si in modul in care se succede actiunea si desfasurarea evenimentelor, existand numeroase momente cheie in care cititorul este lasat in suspans pentru a urma imediat o lovitura de maestru cu intensitati emotionale diferite de la un cititor la altul, din ce am putut observa si prin consultarea colegului de blog, totusi nu pot nega ca am avut si momente de real entuziasm in ceea ce priveste unele dezvaluiri si completari facute de autor de-a lungul cartii.Pentru mine a fost si multumitor ca acesta nu s-a lansat in explicatii prea detaliate si stufoase ale tehnologiilor si celorlalte elemente prezente in roman, descrierile au fost echilibrate mentinandu-mi constant interesul pentru etapa urmatoare a actiunii.

Ceea ce frapeaza la acest roman este si naturaletea cu care trece de la cunostintele medicale la cele de biologie combinandu-le cu viziuni despre astronomie, religie, si chiar politica neomitand nici atat de necesarele elemente de ordinul sci-fi-ului. Elemente despre care, recent, cineva scria, ca lumea s-a saturat si au devenit atat de banale si de estompate inca nimeni nu se mai inghesuie la cumparat povestiri si implicit carti sci-fi. Da, bine! Probabil cand nu te numesti Wilson, Charles Stross, Richard Morgan, poti invoca o asemenea „perla” editoriala. De remarcat ar fi ca o parte a ideilor science fiction vehiculate de-a lungul cartii nu sunt neaparat de origine noua insa sunt armonios imbinate cu situatii si elemente, pe care eu cel putin, nu le-am mai intalnit pina acum, conferindu-i si atat de necesara autenticitate si originalitate ce se impune la un asemenea nivel.

Si daca vedem ca „Spin” a „incasat” in 2006Hugo Award” la categoria „Best Novel” (Cel mai bun Roman) aflandu-se in compania selecta a urmatorilor nominalizati : Charles Stross cu „Accelerando”, John Scalzi cu „Old Man’s War”, Ken MacLeod cu „Learning the World” si George R.R. Martin cu „A Feast for Crows” ne dam seama ca avem in fata o carte de neratat si de dat mai departe. Si, mai putem adauga ca din 1999 pina in 2007, Wilson a fost nominalizat in total de 3 ori laHugo Award„, in afara de anul castigator 2006 fiind prezent si in anul 1999 cu „Darwinia” si 2002 cu „The Chronoliths”, o ritmicitate ce ii confera un statut de respectat atat printre scriitori dar si din parte cititorilor si spune multe despre modul in care vede si tese Wilson, actiunea cartilor sale.

Carti bune, filme proaste…

Mai intai cartile bune – de mai bine de o saptamana Nemira livreaza „Turbion” (RC Wilson) si „Cainii de Diamant / Zile pe Turcoaz” (A Reynolds). Despre primul volum am tot scris pe aici (Wilson e preferatul momentului iar Spin e No.1 in lista mea), iar „Revelation Space”-ul lui Reynolds o sa aiba un post dedicat pentru ca merita si o sa am mai mult timp de bloguit.

O sa am timp mai mult pentru ca, cred, o sa renunt la filme. In ultima vreme dezamagirile se tin lant. Parca toti producatorii, scenaristii si regizorii s-au tampit. Sau ne cred pe noi tampiti. Dezamagirile acestui weekend sint „Doomsday” si „Starship Troopers 3 – Marauder”. Primul e un amestec total idiot de Mad Max, 28 Days After si I Am Legend. Multa violenta, ceva canibalism, niste efecte speciale de rahat, prostie cu galeata, h-eroina cu cizme lucioase si nadragi negri strinsi pe cur care bate mutanti, si cam atat. La sfarsit m-am uitat la nevasta-mea si am zis amandoi intr-un glas: „Ce panarama!”. Si asa s-au dus doua ore in care puteam sa fac draq altceva… „Starshit 3” a inceput asa de nasol, iar impresia artistica a fost asa de jalnica incat nu am cuvinte… permise sa comentez. De data asta dupa 15 minute i-am dat eject si m-am apucat sa citesc.

Robert Charles Wilson a treia oara…

Promit ca asta e ultimul post despre RCW pe anul asta. Dar pentru ca livrarea volumului “Turbion” se apropie de start (sau a inceput deja?) am crezut ca nu ar fi rau sa mai zicem ceva de nenea asta…

Dupa ce veti citi acest volum, SF-ul nu o sa mai fie la fel. In tot ce a scris RCW razbate ideea tineretii si infimitatii omenirii in vastitatea universului. Fata de alte romane SF in care oamenii creeaza imperii imense, se bat cu tot felul de alieni, zburda pe sute si mii de planete si strabat universul(rile) la un simplu pocnet din degete, in romanele lui RCW lucrurile stau un pic altfel: sintem mici, slabi, fragili, neputinciosi, insignifianti in univers. O dam in bara in incercarea de a, macar, explora prima planeta vie intalnita (Bios), un teribil dictator din viitor isi anunta inevitabila aparitie (The Chronoliths), studiem prin telescoape extrateresti aflati la mari distante, iar cand ei ne privesc inapoi, o luam pe aratura (Blind Lake), sau aflam ca toate lucrurile au un sfarsit mai devreme sau mai tarziu, din varii motive (Darwinia).

In volumele lu’ nenea marile drame umane si cosmice sint tratate ca univers in univers, impreuna constituind durerosul proces numit maturizare.

Mai multe in acest post de pe blogul lui Costi Gurgu care a avut norocul sa-l cunoasca personal pe RCW.

In poza asta ma dau mare cu exemplarul meu din Bios, semnat de autor. Sic! 😀

Masa, dansul si „cinstea”

Lamuriri: NU SINT fan, scriitor ( dar recunosc ca-mi place ideea 🙂 ) sau critic; SUNT amator, cititor, consumator de SF.

Update – Inca o lamurire: numultumirile mele nu sint legate de productiile “bastinasilor” (libertatea de alegere functioneaza in acest caz), ci de pretentiile unora care se erijeaza in diriguitori, si de concluziile acestora atunci cand cititorii (clientii) nu raspund asa cum si-ar dori ei in fata chestiilor si experimentelor promovate de acestia. Ma refer in special la activitatile editoriale.

Cateva raspunsuri la comentariile postului precedent:

@Impricinatul

Imi place SF-ul cu idei sau transpuneri originale, fie el hard sau soft. Imi place “Spin” dar imi plac enorm si “Deposedatii” sau “Lumii ai spuneau Padure”. Imi plac povestile faine, cu personaje reale, ambele create cu talent si integrate in literatura de calitate. Nu judec cartile (doar din postura de cititor) dupa numarul de nave spatiale, puterea laserelor sau cantitatea de teorii stiintifice expuse. Si este adevarat ca nu sint incantat de cartile cu vrajitori/oare, cavaleri cu cai albi, sabii fermecate si printese sinistrate de diversi bulangii cu puteri magice.

Draga Patrick, scriitura pomenita in postul precedent poate nu era atat de dur judecata daca ar fi avut alt titlu si alt pseudonim. Acel gest nu vreau sa-l mai comentez pentru ca s-ar putea sa… Oricum, nu stiu de unde ti-a venit chestia asta cu “impricinatul” dar se cam potriveste.

Anti-ciumec: adica cineva care tace si face, isi vede ce treaba (scris in cazul asta) si nu se baga in seama gratuit, emanand fitze, aere si fumuri; inseamna modestie si deschidere. Low, but powerful profile mai pe scurt. Chestie care mie imi place la un autor. Chestie spulberata de “Dune7” in acest caz…

Despre torpilari si Nautilus… Sper ca la sfarsitul lunii august sa-l pot testa pe MH, si in acelasi timp sa ma re-testez dupa aproape 12 ani.

@Costi

“Retetarium” a fost mentionata doar ca un exemplu care sa evidentieze cat de incurcate sint caile juriului ce decerneaza premiul VC (premiu SF cica, carti Fantasy excluse etc.). Nicidecum nu a fost mentionata ca o carte nu ar fi meritat premiul. Adevarul este ca habar nu am cu ce se mananca, dar pentru ca am auzit lucruri bune despre ea, intentionez sa te caut pe la sfarsitul lunii in caz ca ai vreun exemplar disponibil (vreau si autograf!). Tot ce pot sa spun acum este ca nu cred ca e o carte de gastronomie 🙂 .

Libertatea de alegere nu e asa de grozava in Romania, fie din cauze de limba desi (aproape) toata lumea rupe engleza (ma refer la cei interesati de lectura totusi), fie din cauze de indisponibilitate a titlurilor, sau din cauze pur financiare. Din punct de vedere al libertatii de alegere sintem favorizati, si in acest context trebuie sa spun ca IUBESC institutia numita TPL si pe cei care au construit-o.

Parerea mea.

Ce s-a mai intamplat …

… si se mai intampla :

1. Carti
– Millennium Press continua cu DUNE seria noua (ca trebuie si fiul sa manance din gloria lu’ tata – mai jenant e ca nu prea poate de unul singur (vezi catastrofa numita DUNE 7), ai trebuie ajutor) , si dupa mai mult de un an de cand am vazut coperta cu splashul „in curind”, a fost in sfarsit lansat volumul CYBERPUNK;
– Tritonic a scos ALTERED CARBON (pentru mine o reala surpriza placuta) si SINGULARITY SKY al lui Stross; evident continua seria lui Zelazny… , se pregateste, eternul „in curind”, Paladin Of Souls…
– Nemira prinde viteza : Vernor Vinge – A FIRE UPON THE DEEP, Robert J Sawyer – HOBSON’S CHOICE (TERMINAL EXPERIMENT), Iain M Banks – COSIDER PHLEBAS, Antologiile lui Gardner Dozois, un Farmer mai putin reusit… dar sint pe vine SPIN si doua nuvelete, adunate intr-un singur volum, din REVELATION SPACE a lui Alistair Reynolds.
Editura Alexandria scoate EarthSea (Terramare?! – asta imi aminteste de o poanta Divertis: cum sa numim intreprinderea proaspat privatizata: BicicliRom sau RomBicicl?) si SOARELE LUNG de Gene Wolfe.
Humanitas ne surprinde cu CLOUD ATLAS de David Mitchell – super carte.
Inca o mentiune pentru Paralela45 care reediteaza o scriere foarte draga mie: A DOUA INVAZIE A MARTIENILOR de A&B Strugatki. Fain.
*o sa fie un alt post dedicat pentru Fantasy.

2. Evolutii
Michael Haulica trece la Nemira unde face NAUTILUS revista. Nu stiu daca mutarea are legatura cu dezamagirea financiara gustata de Bogdan Hrib cu fiction.ro… Oricum, „clubul veteranilor” (nu e un compliment!) a inceput deja sa-si dea cu parerea in mai sus amintita revista on-line. Iese in evidenta Voicu Bugariu care se abereaza big time cu o recenzie pentru cartea lui Vinge (Foc in Adanc) lansata de Nemira anul asta. In afara de un spoiler masiv recenzia care este destul de lunga nu spune nimic, se pierde in „meandrele concretului” si ca rezultat lasa doar intrebarea „Ce zice asta ?!”. Ma rog, ma doare capul…
Promisiuni neonorate Tritonic (facute de MH totusi): cica Accelerando o sa apara in 2008 dupa Singularity Sky si Iron Sunrise, asa zicea un comment pe acest blog. Nu am nici o speranta ca Iron Sunrise o sa fie anul asta (daca o sa mai fie), ce sa mai zic de Accelerando. Daca EI zic ca o carte apare in X luni, e bine sa luati in considerare 2X. Wilson e deja la Nemira asa ca iese din schema cu totul. Acestea fiind zise, fiction.ro pare trasa pe linie secundara in acest moment, chit ca Bogdan Hrib apare la toate conventiile si premiile SF&F. Blogul editurii este destul de sarac in info despre colectia amintita, insa este super incarcat cu tot felul de chestii despre BLESTEMUL MANUSCRISULUI (Vreti sa jucam „ghici cine-i autorul”?). Avem si un nou prieten: Bogdan Teodorescu, brusc foarte prezent pe respectivul blog.
Mai departe… HNU a slabit. Mare pozac, posteaza imagini de la BookFest cu Adrian Nastase prezent la stand. Eu nu m-as lauda prea tare cu asa ceva. Surpriza, surpriza: in poze este si Andreea Marin-Tiriac-Banica-etc.! Nu poate lipsi „clubul veteranilor”… Planuri de viitor – ioc la acest moment (sau sint secrete).
Vad din ce in ce mai multe carti inspirate dupa filme, seriale, jocuri video si alte francize non-literare, moda ce vine din America de Nord. In opinia mea chestiile rezultate din trendul asta nu ofera aproape nimic in afara de niste coperti lucioase si frumos colorate.

Parerea mea…

SPIN – Roberts Charles Wilson

Este una din cartile care nu trebuie ratata. Cineva de la Tritonic se lauda ca o sa fie si „un Wilson” in portofoliul lor, in curind. Eu sper din toata inima sa fie SPIN (Hugo 2006).
In afara de faptul ca imi e aproape vecin, la Wilson imi place ca pina acum nu a cazut in patima seriilor scrise la kil, cum fac altii. Dar cum totul este relativ, si acest simpatic domn o sa scrie una sau chiar doua continuari pentru SPIN, ceeace nu este neaparat un lucru rau avand in vedere succesul romanului mama (sau tata). Insa eu sper sa se opreasca la doua cel mult.
Despre SPIN… o carte deosebit de intensa, captivanta, personaje ca lumea, stil literar foarte placut, cel putin pentru mine. Ca intriga seamana un pic cu „Carantina” lui Egan, insa ca valoare este … mult peste, ca sa fiu bland. Iar dezvoltarea superba.
Parerea mea.

PS. Se pregateste la Nemira. Multumim Vero!

*update – „Olympus Pictures and Rob Morrow’s Bits & Pieces Picture Co. have optioned the film rights to Spin.” – zice autorul.

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑