Căutare

Cititor SF

…unde cititorii dau cu parerea si alte obiecte contondente…

luna

Noiembrie 2008

Interviul cu Alistair Rennie link-uit de LOCUS si SF Signal!

Exact ati citit bine.

Suntem mandri si bucurosi sa va anuntam ca interviul cu Alistair care il aveti mai jos sau in dreapta sus linga liste 2008 varianta in engleza, a aparut la sectiunea BLINKS de pe site-ul  revistei LOCUS, in partea stanga il gasiti,  si pe un alt portal SF de o anvergura destul de ridicata, SF SIGNAL, cu aproximativ 2200 de cititori la fluxurile RSS. Sectiunea se intituleaza „SF Tidbits for 11/30/08″, adica o scurta trecere in revista a ultimelor evenimente interesante de-a lungul webosferei.

Noi gindim ca e de bine si ne motiveaza si mai tare sa continuam cu acelasi avant ce ne caracterizeaza.

Dovada!
Dovada!


Anunțuri

Orasul infernului – Edward Lee

Cum am dat de carte. Foarte simplu. Din intamplare. Alaturi de standul Millennium Press se afla editura Vremea, ce nu-mi spunea prea multe la momentul respectiv. Ciudatenia a fost ca exact pe partea standului MP, aflat in spatele celui de la Tritonic se gasea un ditamai posterul ce prezenta exact cartea de fata, ce mi-a sarit imediat in ochi. Nu auzisem de scriitor dar apoi, cu prima ocazie, am cautat cate ceva despre el pe internet si am gasit ca este unul dintre prolificii din bransa asta. Adica a literaturii horror ( si probabil unii vor stramba din nas). Se pare ca domnul de fata scrie destul de singeros si mult prea violent pentru publisherii mari si doritori de mainstream, asa ca deseori cartile sunt publicate la edituri mai mici, stocurile epuizandu-se rapid, iar exemplarele ce mai circula pe piata ating preturi exorbitante pentru o carte.

Romanul de fata este scris in anul 2001 si din ce am vazut a fost bine primit de fanii genului. Coperta cuprinde si cuvinte de bine emise de Richard Laymon, trecut in nefiinta intre timp, si el un scriitor cunoscut de horror pe care nu am avut insa placerea de-al lectura, Koontz si King fiind cei ce i-au laudat munca, inseamnand ca-si avea si el partea lui de inspiratie.

Mi-a placut foarte tare coperta si initial am crezut ca e preluata dintr-un film, insa se pare ca apartine unui roman. Ce m-a pus pe ginduri inca dinainte de a o deschide a fost afirmatia ca a fost nominalizat la premiile Bram Stocker, ori din cate stiam eu e vorba de premiile Bram Stoker, si cam asta am gasit si pe internet chiar daca unii mai scriu si Stocker, adresa premiilor este lipsita de “c-ul” magic. Daca ma insel, corectati-ma.

Sa trecem asadar la continut. Prologul de care are parte cartea cred ca este unul dintre cele mai bune inceputuri citite in ultimul timp. Am fost de-a dreptul entuziasmat si subjugat de tabloul ce s-a conturat cu profunzime si linii atat de simple insa hotarate si pline de forta, intr-un spatiu asa de scurt si de o creativitate debordanta, cum rar mai ai ocazia sa intalnesti. Scriitorul imortalizeaza imaginea unui infern ce nu arata chiar a ceea ce stim noi, si chiar daca ma hazardez putin as spune ca e asemanator ca detalii, atmosfera si exotismul personajelor cu Noul Crobuzon din Perdido Street Station a lui China Mieville. In ciuda imaginilor grotesti, cineva invatat cu Barker sau chiar si Koontz in unele romane nu va intampina probleme de vizualizare sau de adaptare la stilul cartii, digerand cu usurinta si nesat peisajele create. Insa din pacate mai departe entuziasmul meu a mai scazut desi firul povestii curge cu naturalete nu am mai avut aceeasi impresia ca la inceput, cand m-am trezit cu rasuflarea taiata respiratia fiind parca ceva la nealocul ei. Există la un moment dat o abundenta de creaturi, institutii, vraji si alte elemente ce sunt prezentate doar fugitiv, usor de digerat nu zic nu, insa asupra carora nu se pune deloc accent, avand doar menirea de a imbogati cadrul, insa cu toate acestea nu-i scade din unicitate si din coloritul ametitor. Cert este ca avem parte de un regal de imaginatie presarat cu firisoare de cinism si ceva simburi de umor nu prea exagerat, in care violenta, sangele, victimele torturii, focurile specifice, crimele si obiceiurile ce sfideaza orice canon sunt la ele acasa, cum e si normal de altfel. Doar vorbim despre iad nu?

Nu pot sa nu remarc finalul ce mi-a placut pentru ca merge un pic mai departe decat unul conventional, lasand lucrurile mult mai libere si mai deschise decat am intalnit in marea majoritate a romanelor. Are si el o tendinta de happy end insa doar din anumite puncte de vedere. Nu pot spune ca am trait alaturi de eroii cartii la intensitate maxima sau cu sufletul la gura intamplarile prin care au trecut, fascinatia si imboldul de a continua, de a da pagina mai departe, venind mai degraba din dorinta de a contempla in intregime universul creionat cu atata pasiune si suflet de catre scriitor. Mi-a parut genul de carte in care actiunea, scopurile si aspiratiile personajelor trec pe plan secund, imaginile gotice si mai putin recomandate cardiacilor luand prim planul si fiind intradevar cireasa de pe tort.

Actiunea a parut un pic liniara, cu putine rasturnari de situatie, insa ele au existat, putandu-se trece cu usurinta peste situatiile extreme in care personajele sunt salvate de o vraja sau un element neprevazut, ce nu fusese adus in discutie pina atunci..De amintit si abundenta notelor de subsol ce apartin traducatoare si redactorei, impletind momentele in care sunt intradevar utile, vezi prezenta diverselor denumiri de monstri, zeitati malefice si chiar criminali mai mult sau mai putin renumiti din intreaga istorie universala si cele ce nu prea le-am gustat, de ex prezentarea fiecarei formatii muzicale amintite in text, probabil interesanta doar pentru fanii curentului respectiv.

Neinspirata mi s-a parut alegerea scriitorului de sili un personaj sa observe ca cineva seamana in mare masura cu actorul Bradd Pitt. Angelina mai lipsea din cadru, desi a existat un personaj asemanator ca aliura, gratie si frumusete cu vestita actrita doar ca de data asta era vorba de un succubus, un demon feminin ce se hraneste cu forta de viata a barbatului de care se agata, toata aceasta posedare si transfer de energie realizandu-se, cum altfel, decat prin subjugare sexuala. V-am trezit interesul acum?

Adresa de web a editurii o găsiti aici si blogul aici, iar in colectia din care face parte cartea de mai sus, „Rosu si negru” mai avem scriitori ca H.P.Lovecraft si Simon R Green, ce se gasesc deja in biblioteca personala, James Hadley Chase, T. J. MacGregor sau scriitoarea care l-a inventat pe Chief Inspector Barnaby din Midsomer Murders, ce ruleaza de ceva timp pe Hallmark si de care e imposibil sa nu fi auzit. Prin urmare din ce apreciez eu, prima intalnire cu o carte din editura Vremea a fost de bun augur si binevenita.

De Partea Intunecata a Soarelui Lung – Gene Wolfe

wolfe
Venerabilul Maestru

Wow!

Editura Alexandria s-a inhamat la o treaba destul de grea, dar care insa poate fi sursa unor frumoase satisfactii, atat financiare, dar mai ales, sa zicem de palmares. Si la baza acestor satisfactii este Gene Wolfe. Este unul dintre cei mai cunoscuti si iubiti autori nord-americani, un polivalent desavarsit, care trece din SF in Fantasy, apoi in Horror si retur, un adevarat maestru al romanului, dar al si prozei scurte. Atat criticii, cat si colegii scriitori nu se sfiesc sa-l numeasca „cel mai bun scriitor American in viata”, si asta indifferent de genul literar. Poate ati fi uimiti sa aflati ca printre „fanii” lui Wolfe se numara si Swanwick, si Gaiman. Sau poate nu. Inutil sa va mai spun ca a castigat tot ce se putea castiga in materie de premii, plus zeci si zeci de nominalizari.

Putina istorie

Cea mai cunoscuta lucrare a sa este seria „The Book of the New Sun” (4 Vol.) 1980-1983, cu actiunea plasata intr-un viitor foarte indepartat, in care soarele moare incet din cauze ne-naturale, iar pamantul (Urth) se raceste. Desi nu este o urmare directa, „The Book of the Long Sun” (4 Vol.)1993-1996, are legatura cu prima serie, legatura ce devine evidenta in „The Book of the Short Sun” (3 Vol.)1999-2001. Ati ametit? Stati ca mai este! „New Sun” are si un fel de roman concluzie numit „The Urth of the New Sun” 1987, volum deloc de neglijat.  Deci, un ciclu care se intinde pe numai putin de 12 volume!

Timeline-ul merge cam asa: Secventa Long Sun – candva in trecut (care de fapt este, cum am spus, un viitor foarte indepartat), o nava multi-generatie imensa, paraseste Pamantul (Urth), pornind intr-o calatorie de secole spre un alt sistem solar, probabil cu scopul colonizarii. Dupa cateva generatii insa, oamenii au uitat atat scopurile initiale, precum si ce este lumea  lor (Whorl); Secventa Short Sun – nava a ajuns la destinatie iar oamenii exploreaza/colonizeaza doua planete, Blue si Green, fortati  de zei sa paraseasca Whorl; unele personaje principale viziteaza, prin mijloace tehnologice „magice”, „Red Sun Whorl”, care nu este altceva decat Pamintul din Secventa New Sun.

wolfelsLumea Soarelui Lung

Toata actiunea se petrece in nava cilindrica gigantica numita Whorl (World), inspirata din proiectul Cilindrilor O’Neill, axa ei fiind ocupata de sursa de lumina si caldura, Soarele Lung, evident artificial. Din punct de vedere cronologic, nu este foarte clar cand anume dupa lansare se petrece actiunea, insa este clar ca momentul cand nava a parasit sistemul nostru solar este acum istorie antica si in mare parte uitata. Tehnologia si ingineria navei sint stiinte demult pierdute, multe din lucruri nu mai functioneaza, iar cele care functioneaza, o fac prin magie sau datorita zeilor. Iar acesti zei locuiesc in „Mainframe” si vorbesc „inhabitantilor” prin display-uri uriase, numite Ferestre Sacre. Populatia este pestrita si amestecata: turme de capre si cyborgi care uita, roboti defecti cu constiinta de sine si preoti fara biserica, animale manipulate genetic care pot vorbi, mafioti, hoti, telepati, soldati construiti, fermieri, targoveti si prostituate.

Stilul Partii Intunecate

Volumul de fata nu este deloc  o lectura usoara, mai ales prima jumatate in care Wolfe construieste incet dar temeinic lumea sa. Descrierile abunda, stilul inclina foarte puternic spre liric. Desi poate parea plictisitoare, aceasta parte are locul si scopul ei bine determinat in economia cartii, sustinand foarte puternic dezvoltarea intrigii. Cateodata pare ca Wolfe exagereaza (la un moment dat enumera pe o pagina intreaga tot ce poate fi gasit in piata din Viron), insa doar pare. Nu va asteptati la lucruri explicite, autorul va indeamna sa descoperiti singuri piesele potrivite in puzzle-ul sau imens. Dar ce satisfactie atunci cand le „potriviti” la locul lor! Acest stil este foarte apreciat de unii, urat de altii (putini). Wolfe este un maestru al constructiei si al subtilitatii, un vrajitor al vorbelor, un incitator la lectura atenta.

Personajul  principal

Acest prim volum este de fapt povestea evolutiei interioare a lui Patera Silk, augur pe timpul zilei (un fel de popa pe romaneste), haiduc pe timp de noapte. Pe fondul flexibilitatii morale, gaseste interpretari neasteptate preceptelor religiei slujite, mergand pe drumul pavat cu indoieli al dictonului „Scopul scuza mijloacele”. E drept, scopul e trasat de un zeu, „The Outsider” (sint curios ce traducere s-a gasit pentru numele asta), cel ce priveste lumea-nava din exterior. Trairile interioare, ezitarile, indoielile, teama, exaltarea sint redate foarte plastic si in detaliu, dar treptat si logic, Silk devenint in ciuda particularitatilor ciudate ale acestui viitor foarte indepartat, un personaj solid, viu si iubit.

La final

Exista si un aspect negativ, dar care este mai mult legat de posibilitatile si politica editurilor noastre.  Ei bine, primul volum se termina in coada de peste, de fapt nu se termina. Este doar preambulul, prezentarea Whorl-ului, iar actiunea, atat cat e, serveste la constructia personajelor, precum si a mentalitatii respectivului moment. Asadar, Alexandria ar trebui sa bage carbuni cu restul volumelor.

O alta optiune ciudata este inceperea publicarii acestui ciclu foarte intins cu „mijlocul”. Cred ca logic era sa se inceapa cu ce a inceput si Wolfe, mai ales ca New Sun este cea mai cunoscuta si apreciata secventa, numai buna pentru introducere pe piata romaneasca, cam virgina la categoria Wolfe.

Despre traducere nu pot sa-mi dau cu parerea. Coperta arata bine, si un punct in plus pentru alegerea formatului hardcover.

Legat strict de Cartea Soarelui Lung, merita si timpul, si banii. Tot ce imi doresc e sa vad toata seria tradusa si publicata integral, macar in cincinalu’ viitor.

Parerea mea.

„The Living Dead” de John Joseph Adams are trailer

Antologia „Living Dead” aduna povestiri ale unor scriitori renumiti cum ar fi Stephen King, Harlan Ellison, Robert Silverberg, George R. R. Martin, Clive Barker, Poppy Z. Brite, Neil Gaiman, Joe Hill, Laurell K. Hamilton, Joe R. Lansdale, etc., avand drept tema principala intamplarile cu zombie, asa zisii morti vii mai pe intelesul tuturor, adoptand stiluri si intamplari variate, de la stilul specific regizorului Romero, pina la cadavre reinsufletite, voodoo zombies si lista continua.

Recent, Studioul Living Jacket a finalizat un trailer de prezentare pentru antologia editata de John Joseph Adams, pe care il aveti mai jos in toata splendoarea lui .

Si pentru a sarbatori aparitia trailer-ului editorul a dat liber la cinci!!! din povestirile antologiei inclusa de curind de Publishers Weekly pe lista de concurs, de doar 7 carti, la cea mai buna carte a anului 2008, la categoria “SF/Fantasy/Horror” .

In Beauty, Like the Night de Norman Partridge
HTML | PDF |

Malthusian’s Zombie de Jeffrey Ford
HTML | PDF |

Sparks Fly Upward de Lisa Morton
HTML | PDF |

Followed de Will McIntosh
HTML | PDF |

Passion Play de Nancy Holder
HTML | PDF |

Mai multe detalii puteti afla pe adresa web a editorului, aici.

Interviu Alistair Rennie!

Alistair Rennie (gasiti blogul lui aici) s-a nascut in Nordul Scotiei si acum traieste in Italia. A publicat povestiri in antologia „The New Weird” aparuta la Millennnium Press in 2008, „Weird Tales„, „Fabulous Whitby„, „Electric Velocipede” si „Shadowed Realms„.

Bibliografie :

BleakWarrior Meets the Sons of Brawl – Weird Tales – 2008

A Doom of My Own – Electric Velocipede #15 – 2008

Recalled to the Wrath of Penda – Fabulous Whitby (ed. Liz Williams si Sue Thomason) – 2008

The Gutter Sees the Light That Never Shines – The New Weird (ed. Ann si Jeff VanderMeer) – 2008

The Coup De Grâce – Shadowed Realms #11 – 2006

Il Duca di Cesena – Electric Velocipede #10 – 2006

***

Ai putea sa ne spui cateva cuvinte despre ce faci acum, daca lucrezi la ceva? Eram curios cum de te-ai hotarat sa scrii povestiri, si daca ai de gand, in viitorul apropiat sa ne delectezi cu vreun roman plasat in acelasi univers fantastic ca povestirea “The Gutter Sees the Light That Never Shines”?

Da, lucrez la ceva asemanator povestirii din antologia New Weird, un roman in care Meta-Razbonicii sunt in prim plan. Deci, cu alte cuvinte, este plasat in aceeasi lume a povestii „The Gutter Sees the Light That Never Shines”, ce o mai descriu si in povestea din editia curenta a revistei „Weird Tales” (#351), si se intituleaza „BleakWarrior Meets the Sons of Brawl”. Pot spune ca acest proiect mi-a ocupat o parte considerabila de timp in ultimul an cu aproximatie si prin urmare nu am mai scris nicio povestire scurta de ceva timp.

Modul in care am ajuns sa scriu povestiri scurte este probabil des intalnit printre cei mai multi autori ce surprind science-fiction-ul in scrierile lor. Povestirile scurte sunt o parte importanta a canonului genului. Si, prin urmare, daca citesti des sci-fi, povestirile devin o parte integranta a experientei lecturii, si, daca scrii exista o sansa destul de ridicata ca ele sa devina, de asemenea, o parte integranta a scrisului. Exista la momentul de fata pe piata o gama larga de reviste si antologii ce se concentreaza in mod special pe genuri, oferindu-ti sansa de a te putea axa pe ce te intereseaza. Cred ca am inceput sa tintesc spre asa ceva doar pentru ca era acolo, totul intamplandu-se aproape instinctiv fara a planui ceva.

• Poti numi cativa din scriitorii care ti-au placut si te-au inspirat sa scrii povestiri pe cont propriu? Iti place asa de mult sa scrii fantasy incat nu iei in calcul ca intr-o zi vei scrie povestiri cu subiecte science fiction, space opera, genul asta de scrieri ?

Am inceput sa citesc fantasy si horror de cind eram prea mic sa inteleg mare parte din ceea ce citeam. Insa acei primi scriitori pe care i-am citit au fost cei care m-au convins sa scriu, si cei mai importanti ar fi James Herbert, Robert E. Howard si Michael Moorcock.

Am citit tot ce a scris Herbert pina la „The Dark” si, in acelasi timp, citeam povestile cu Conan a lui Howard’, ce m-au introdus in cele scrise in colaborare cu Lin Carter, L. Sprague de Camp sau chiar separat de catre acestia.Citindu-l pe James Herbert am ajuns sa parcurg carti si de Guy N. Smith si Shaun Hutson. Apoi m-am extins catre un horror mai cerebral. „Salem’s Lot” a lui Stephen King’ a fost o piatra de temelie pentru mine, „The October Country” de Ray Bradbury, „King Rat” de William Kotzwinkle, si doua, trei chestii de Clive Barker ce m+au depasit la momentul respectiv. In ceea ce priveste fantasy-ul, povestile Earthsea ale Ursulei Le Guin au fost extraordinar de inspiratoare. Tot ce a scris Moorcock a fost o piatra de temelie, si inca mai este. Cam acestia ar fi scriitorii de care imi amintesc cel mai bine si care mi-au starnit dorinta de a si scrie.

Este usor de observat ca gravitez mai mult spre partea de fantasy si horror decat spre science-fiction, acestea fiind si zonele in care imi place cel mai mult sa-mi plasez povestirile. Aspir spre o scriere dark fantasy mai mult decat orice pentru ca acolo ma conduc instinctele. La momentul de fata, imi este greu sa-mi imaginez ca voi scrie ceva ce sa cuprinda mai mult de cateva elemente de spatiu cosmic si stiinta, insa sunt dispus sa incerc orice, daca la momentul respectiv sunt stapanit de entuziasmul necesar pentru a duce la capat sarcina propusa.

Si, in mod cert, cred ca intotdeauna vor fi elemente de science-fiction in povestirile mele, desi cred ca vor tinde mai mult spre metafizica decat fizica.

• Cum te-ai simtit cind Ann si Jeff VanderMeer ti-au spus ca iti vor povestirea in antologia lor alaturi de alte lucrari are unor scriitori mult mai cunoscuti si mai bine cotati decat tine? Nu ti-a fost un pic teama ca povestirea ta ar putea trece neobservata de catre cititori ?

Am fost pur si simplu coplesit. Ann a fost cea care mi-a ales povestirea dupa ce am trimis-o la revista Weird Tales, ea tocmai preluand postul de editor de fictiune.La inceput, mi-a trimis un mail in care mi-a spus ca i-a placut textul insa a trebuit sa o respinga de la a fi publicata in Weird Tales din cauza continutului ce se potrivea mult mai bine adultilor. Am fost foarte incantat de mail pentru ca stiu ca atunci cind editorii iti spun ca le place un text chiar spun adevarul. Si mi-am dat seama ca aceasta extremitate a continutul destinat in mare masura adultilor ar fi putut fi o piedica in publicarea povestirii mele in revistele mari de profil, cu cititori de toate varstele

Citeste mai departe!

Schimbam tema…

Da, o sa folosim una mai „clean”, cu caractere un pic mai mari, sidebar-ul mai curatel si mai condensat. Ilustratia din header o sa o schimbam (ca n-avem copyright pe aia care o stiti). Deocamdata lucram inca la chestia asta si din cauza asta unele poze o sa fie un pic alandala, dar se va rezolva pina maine.

Si speram sa va placa tema noua 🙂

Update: Rollback ca nu ne-a satisfacut nici una 😦

Mostenirea Heorot – Larry Niven, Jerry Pournelle, Steven Barnes

In primul rand am fost interesat sa aflu de unde provine titlul romanului, ce este si explicat la un moment dat intr-o nota a traducatoarei. Heorot era sala de tron unde petrecea si se sfatuia legendarul rege Danez, Hroðgar, insemnand aproximativ echivalentul grupului de cuvinte Inima de cerb, si locul unde eroul suedez Beowulf ii apara pe locuitori de entitatea demonica Grendel.

Intradevar dupa ce am terminat primul volum din trilogie pot spune ca este o paralela fericita, pina si creaturile prezente in povestire primesc numele de botez grendeli iar eroul local este vazut deseori ca un Beowulf al coloniei. Insa celor care se asteapta sa gaseasca aceeasi actiune ca in vechea legenda le-as spune sa nu se pripeasca cu concluziile si sa-si mute gindul ca au in fata o copie fidela a filmului omonim cu Anjelina Jolie printre actori. Cert este ca un anumit fir comun exista insa pina la un moment dat, iar de acolo eu am ramas cu impresia ca parca s-ar fi rupt ceva in povestire.

Punctul forte il constituie, cu siguranta, actiunea frenetica ce mentine un ritm ridicat, intrerupt de putine momente de acalmie. Nu am putut sa nu ma abtin in a remarca un anumit fir previzibil in defasurarea evenimentului, finalul dovedindu-mi ca am rationat corect si am cintarit bine datele oferite, anticipand dinainte ceea ce scriitorii au asternut pe hartie. Coordonatele intrigii sunt destul de simple : avem pe de o parte oamenii veniti din spatiu, dornici sa colonizeze planete necunoscute si pe de alta parte posibilitatea ca un asemenea taram sa fie ostil pentru insasi existenta umana. De-a lungul desfasurarii evenimentelor ne lovim de un element rar intalnit in cartile sau chiar filmele de profil, si creaturilor li se ofera sansa de privi lucrurile si din punctul lor de vedere. Impresioneaza astfel acuratetea de un nivel apropiat de cel chirurgical cu care cei trei scriitori urmaresc instinctele si pornirile de pradator ale creaturilor, motivandu-le faptele si modul de a reactiona in contact direct cu rasa umana.

Este si normal sa te astepti ca in spatele cortinei sa se mai afle dosite ceva elemente surpriza insa din punctul meu de vedere ipotezele pregatite, nu s-au ridicat la inaltimea asteptarilor. Teoriiile oferite nu sunt nici prea surprinzatoare si nici nu sparg vreun tipar. Sunt bine argumentate si construite, insa doar atat. Elementul cu adevarat magic lipseste, lucru evident, cel putin in a doua parte a cartii, cind situatia se complica actiunea se intensifica, capata proportii mult largite, insa pentru mine lipiciul nu a mai fost la fel ca in prima jumatate.Fiecare capitol este precedat de cite un mic citat cu rol de interludiu, ce din cate am observat ne pune in tema cu o anumita morala, sau si mai bine zis ne pun in garda in legatura cu evolutia ulterioara a actiunii.

Actorii sunt construiti cu atentie, legaturile afective si implicarile emotionale domina tabara umana, insa nu pot spune ca m-am atasat emotional sau afectiv de vreunul dintre ei, ci mai degraba m-am trezit asezat intr-un fotoliu de cinema contempland concentrat si vibrand la intensitatea cu care se succed evenimentele. Cele mai fascinante si mai atragatoare personaje sunt de departe creaturile extraterestre, un adevarat deliciu din punct de vedere vizual, intruchipand cu fidelitate ferocitatea si viclenia pradatorului, demni intradevar de a concura cu specia din aliens si chiar cu vanatorii predatori dupa cum bine a observat legenda Joe Haldeman .

Nu pot spune ca am intampinat probleme la traducere sau eu cel putin nu am putut deosebi  vreo nepotrivire evidenta, si stiind atentia doamnei Veronica pentru detaliu si experienta acumulata de-a lungul timpului nu am indoieli in privinta corectitudinii textului. Plus ca abundenta notelor de subsol vine sa completeze o traducere construita probabil cu ravna si multa meticulozitate. Sunt curios, totusi, de motivatia ce sta in spatele scrierii titlului cu litere mici de tipar.

Iubitorii de actiune si cei ce s-au delectat cu imaginile din filmele cu tematica din seria extraterestrilor ostili contactului cu specia umana vor petrece in compania romanului Mostenirea Heorot, clipe intense dominate din plin de actiunea furibunda, suspansul fiind la el casa si garantand ca acesta va trece testul la sfarsit cand cititorul va trage linie.

Au fost decernate Premiile Chesley Awards!

Premiile Chesley  sunt oferite pentru imagini si arta  de catre Association of Science Fiction and Fantasy Artists. Denumirea au primit-o dupa Chesley Bonestell, artistul astronom. Castigatorii au fost anuntati anul acesta la IlluxCon. Felicitari!

Premiul pentru Aportul adus domeniului Artistic
Michael Wm. Kaluta

Cea mai buna ilustratie de coperta – Format Hardback
Donato Giancola, “The Outback Stars
(de Sandra McDonald, Tor)

Cea mai buna ilustratie de coperta – Format Paperback
Donato Giancola, “Crystal Dragon
(de Sharon Lee si Steve Miller, Ace)

Cea mai buna coperta – Revista
Cory and Catska Ench, Fantasy & Science Fiction, 3/07

Cea mai buna ilustratie de interior
James Gurney, “Dinotopia: Journey to Chandara
(de James Gurney, Andrews McMeel)

Cea mai buna ilustratie referitoare la un joc de pc
Donato Giancola, “Vanguard: Saga of Heroes”
(Sigil Games Online)

Cel mai bun produs de ilustratie
Todd Lockwood, “War of Angels
(poster pentru Bullseye Tattoo)

Cel mai bun monocrom – Nepublicat
Donato Giancola, “Season of Change”

Cea mai buna lucrare colorata – Nepublicata
Donato Giancola, “Red Sonja

Cel mai mai buna arta tridimensionala
Vincent Villafranca, “Conscious Entity and Its Maker

Cel mai bun director de arta
Irene Gallo, Tor Books

In imaginea sus Todd Lockwood, jos Michael Wm. Kaluta.

Punct final Gaudeamus 2008 si…un nou inceput de saptamana

Bun…Si am ajuns la final de targ. M-am gindit sa fac o expunere sumara a persoanelor cu care am intrat in contact pe perioada de desfasurare a targului, cu unii schimband simple saluturi cu altii aprofundand mai mult situatia romaneasca, si nu numai, a sci-fi-ului, impresii despre carti aparute, redactare, coperte, etc…

Tin sa-i multumesc in mod special lui Horia Nicola Ursu de la Millennium Press pentru ocazia oferita si domnului Michael Haulica pentru asistenta si sprijinul acordat de-a lungul targului.

M-au impresionat si bucurat nespus intalnirile cu Voicunike si Bebe carora le cer scuze pentru neonorarea invitatiei si le multumesc pentru revistele donate dar si pentru ajutorul efectiv in procesul de vanzare. Sunt doi oameni fantastici si cu asta am spus tot.

Dintre bloggeri am avut placerea sa-i cunosc si sa stau la taclale, cat mi-a permis timpul, cu Jen, Darkwolf, Jeje, Begk, si nu a plecat nici unul dintre noi cu vreun ochi umflat dupa rendez-vous :D, Mdp, Alexei, Ionuca, plus alti cativa noncomentatori, doar cititori de blog, cititor sf ,evident, printre altele probabil.

Am mai schimbat vorbe sau doar i-am salutat respectuos pe : Florin Pitea, Bogdan Hrib, Marian Coman, Sebastian Corn, Liviu Radu doar vazut, Cornel Secu, Mugur Cornila motorasul de la Imaginastore, Bujolzii in echipa completa, da sunt 2 (sper ca nu era secret!), Roxana Brinceanu, aflat cam tarziu cine era, luat autograf de la Bogdan Suceava mai mult sub impulsul momentului :), Dan Dobos, Marian Truta, Lorena Lupu, Mirela Neculcea a mai prezentat citeva lansari… zarit si alte personaje mai mult sau mai putin din carton, upsy… si sa nu uit, am avut ocazia sa dau mina de 2 ori!! cu Mihai-Dan Pavelescu…si daca va spun ca m-am simtit coplesit, cred ca nu ar reda cu exactitate starea personala de spirit din momentele respective…am mai vazut-o pe Cristina Ghidoveanu, Ioan Hobana in ultima zi de targ, Dodo Nita,  plus multi multi alti care-mi scapa acum si le cer scuze….ordinea este pur aleatorie…plus conversat la telefon cu Ciprian Mitoceanu, uitasem de asta…

Regrete ar fi destule : prea putine cumparaturi, nu mi-a dat prin cap sa stabilesc un moment de intalnire cu baietii de la Nemira :P, plus inca doua, trei miscari ce le mai puteam face.

Maiine cel tarziu voi posta si cateva cuvinte despre „Mostenirea Heorot„, mi-am uitat o parte din notite la gazda:) si a trebuit sa refac o mare parte din traseu. In curand si surpriza mult promisa de la cele 1000 de comentarii. We`re back in business.

O saptamana placuta in continuare!

Gaudeamus, premii si lene…

Eh, se pare ca toata lumea este, sau a fost, la Gaudeamus, care mai de care mai pornit pe achizitii sau ocupati cu lansari, vanzari, pupaturi, palinca etc. Toata lumea in afara de mine. Mai toate editurile au venit cu noutati, ba chiar si cu ceva amanari in unele cazuri 😀 . Nu stiu cum a fost anul trecut, insa se pare ca editorii de SF&F a avut concurenta serioasa din partea cartilor in limba engleza, sume serioase fiind lasate in visteria importatorilor, fie ei preferati sau injurati.

bcooper

Intre timp s-a acordat premiul Endeavour, pentru cel mai bun volum SF sau F, scris de catre un scriitor rezident al zonei Pacific Nord-Vest (multe scriitoare pe acolo). Anul asta castigatoarea se numeste Brenda Cooper, iar volumul cu noroc are un titlu lung: „The Silver Ship and the Sea„. A aparut in 2007, iar in 2008 deja s-a publicat continuarea cu titlul „Reading the Wind”. Autoarea mai are la activ multiple aparitii in „Year’s Best”-ul lui Dozois, precum si un roman scris in colaborare cu Larry Niven, „Building Harlequin’s Moon” (2005). Printre finalistii de anul acesta s-au mai numarat si Kay Kenyon („Bright of the Sky”) si Ursula K. LeGuin („Powers”)… asa, sa vedeti ca e treaba destul de serioasa cu premiul asta, nu cum e cu al nostru 😀 .

In rest, sint deprimat, nimeni nu a mai vorbit cu mine, vesti nu am, toti au fost ocupati cu afurisitul ala de targ, si „Mockingbird” nu prea ma ajuta sa ies din starea asta… Si mi-o LENEEEEE… Ar fi trebuit sa scriu recenzia la volumul lui Wolfe dar mai dureaza (motivul de mai sus).

PS. Synopsis-ul romanului castigator (mi-a fost LENE sa-l traduc):

„The colony planet Fremont is joyous, riotous, and very wild. Its grasses can cut your arms and legs to ribbons, the rinds of its precious fruit can skewer your thumbs, and some of the predators are bigger than humans. Meteors fall from the sky and volcanoes erupt. Fremont is verdant, rich, beautiful, and dangerous. Fremont’s single town, Artistos, perches on a cliff below rugged mountains. Below Artistos lie the Grass Plains, which lead down to the sea. And in the middle of the Grass Plains, a single silver spaceship lies quiet and motionless. The seasons do not dull it, nor do the winds scratch it – and the fearful citizens of Aristos won’t go near it. Chelo Lee, her brother Joseph, and four other young children have been abandoned on the colony planet. Unfortunate events have left them orphaned in a human colony that abhors genetic engineering – and these six young people are genetically enhanced. With no one to turn to, Chelo and the others must now learn how to use their distinct skills to make this unwelcome planet home, or find a way off it. They have few tools – an old crazy woman who wonders the edges of town, spouting out cryptic messages; their appreciation and affection for each other; a good dose of curiosity; and that abandoned silver space ship that sits locked and alone in the middle of the vast grass plain . . .”

Razboiul Batrinilor – John Scalzi

omwroPai cred ca de John Scalzi si de blogul lui a auzit toata lumea. Mai cred ca si „Old Man’s War” suna cunoscut pentru foarte multi, fie ca este vorba despre serie sau despre romanul ce da, neoficial, numele „secventei”.

Probabil ca in romana cartea incepe cam asa: „Doua lucruri am facut in ziua cand am implinit 75 de ani: Am vizitat mormantul sotiei. Apoi am plecat sa fac armata.” Asta spune John Perry, personajul principal, si o face destul de convingator, la persoana intai. El traieste in epoca in care umanitatea a ajuns la stele, ba chiar a stabilit colonii pe numeroase planete, insa disputa in conflicte armate „pe fata” chestiunile imobiliare planetare cu destule rase extraterestre inteligente. Principalul „instrument” folosit de oameni in aceste dispute aprinse e ascunde sub numele „Fortele de Aparare Coloniala” (FAC), in care tocmai s-a inrolat si Perry. Cum lupta in acest razboi interminabil batranii ramoliti de 75 de ani, va trebui sa aflati singuri caci eu o sa ma opresc aici cu dezvaluirea plotului.

Volumul de fata este in primul rand un roman de aventuri, cititorul participand impreuna cu personajul principal la calatoria spre a doua maturizare. La fiecare intoarcere de pagina o sa descoperiti ceva nou, o alta surpriza, o noua motivatie care va impinge sa treceti repede, repede la urmatorul capitol. Da, este o lectura captivanta, deosebit de placuta si curgatoare. Fara inflorituri, fara filozofii grele, cu un stil „direct”. As putea spune ca avem de aface cu „Starship Troopers” (Infanteria Stelara) adus la zi, „imbunatatit”. Nu ai cum sa ocolesti comparatia sau paralela daca vreti, cu scrierea lui Heinlein. Dealtfel, Scalzi a afirmat public ca acel volum a jucat un rol important in aparitia lui „OMW”. Unii l-au comparat chiar cu „Razboiul Etern” al lui Haldeman, insa parerea mea este ca aceasta alaturare este destul de fortata, diferenta de anvergura fiind destul de mare in defavoarea lui Scalzi.

Evident, exista si reversul medaliei pentru stilul „direct” sau lectura cursiva… Personajele sint destul de stravezii, unidimensionale; dialogurile simplute, expunind de cele mai multe ori doar motivatii pentru actiunile trecute sau viitoare si spunind prea putin despre personaje. O alta problema creata de viziunea scriitorului asupra cum ar trebui sa curga „dezvaluirile” reduce Terra la o chestie FOARTE asemanatoare (99%) cu prezentul, un Pamant bine conservat in ignoranta de catre Colonii, desi motivatiile  care au condus catre aceasta stare de fapt, sint cam fortate si puerile in acelasi timp. Ar mai fi adunatura de recruti de 75 de ani, care, cu o singura exceptie (deatfel rapid „ucisa” de autor) sint foarte draguti, destepti, intelepti… unde sint senilii, acriturile, libidinosii, cacaciosii?!

Scalzi incearca si ceva satira sociala, dar cam fara impact in opinia, regasindu-se fara dificultate teme precum obtuzitatea politicienilor, complacerea americanilor in ignoranta atat timp cat au un trai bun asigurat, extremismul, violenta gratuita … etc. Dar cum spuneam, fara sa impresioneze.

La final, „OMW” este o aventura militara SF, cu cateva idei/speculatii interesante, foarte curgatoare, capitolele primei parti fiind deosebit de antrenante. INSA, romanul duce lipsa unor personaje „reale”, lipsesc ideile MARI, sau radicale daca vreti (cam prea cuminte). Partea descriptiva sufera de asemenea, bataliile si „alienii” fiind neconvingatori, iar scena aceea apropiata de final, in care soldatii FAC participa la un fel de lupta in arena cu o rasa „aliana”, este una dintre cele mai slabe.

Merita citita, parerea mea…

PS. Lansarea Sambata 11:30, la Gaudeamus, la standul Millennium Press.

Battlestar Galactica la Tvr1!Din nou?!

Se pare ca maine la 20:15, adica Luni, 17 noiembrie, TVR 1 va difuza primul episod din Battlestar Galactica. Nu am gasit nimic scris daca este vorba de o reluare a primei serii sau sezonul doi. Ar parea prima parte, nu stiu exact, ca am vazut doar portiuni din primul sezon.

Un scurt synopsis : „Laura Roslin este numită preşedinte al coloniilor şi plănuieşte imediat să îi adune pe supravieţuitori şi să fugă din sistemele lor natale”

Sursa : Port.ro

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑