Căutare

Cititor SF

…unde cititorii dau cu parerea si alte obiecte contondente…

luna

Octombrie 2008

Noutati din lumea filmului, pe scurt

David Tennant paraseste rolul Doctor Who

David Tennant va renunta la rolul sau din serialul BBC, Doctor Who, dupa ce a devenit unul dintre cei mai populari actori ce l-au jucat pina acum pe celebrul doctor .El a fost introdus in serial in anul 2005 si va parasi barca dupa ce va mai juca in inca alte patru episoade speciale ce vor fi difuzate anul viitor. O alta certitudine este ca se lucreaza din zor la iesirea actorului urmarindu-se un final de serie spectaculos.
Exista patru favoriti  la preluarea rolului, cele mai mare sanse avandu-le Paterson Joseph.

Ridley Scott va adapta pentru marele ecran romanul Forever War

Ridley Scott a primit drepturile de ecranizare ale romanului lui Joe Haldeman, premiat cu  Hugo, The Forever War, considerat a fi unul dintre cele mai bune romane anti-razboi din toate timpurile. Haldeman a scris cartea dupa intoarcerea sa din Vietman, pentru ca rind pe rind ea sa fie refuzata de edituri, determinandu-l pe scriitor sa o mai retuseze pentru a putea fi publicata in cele din urma.

Fox 2000 au cumparat drepturile romanului publicat in 1974, Ridley Scott planuind sa revina pe marile ecrane cu un nou film science fiction dupa laudatele Alien si Blade Runner. Se pare ca Ridley a incercat sa puna mana pe drepturile de ecranizare de inca acum 25 de ani insa datorita complicatiilor cu drepturile de autor lucrurile au stagnat.

Un nou serial Fantasy incepand cu 1 Noiembrie

Este vorba de Legend of the Seeker, o adaptare dupa seria  scriitorul Terry Goodkind, The Sword of Truth . Serialul urmareste calatoria fantastica a unui tanar padurar, Richard Cypher (jucat de Craig Horner) si o femeie misterioasa pe nume Kahlan Amnell ( Bridget Regan) in incercarea de a opri un vrajitor malefic, cum altfel, de a elibera in lume o forta straveche si terifianta. Filmarile au loc in locatii din Noua Zeelanda, o mare parte din primul episod fiind filmata in Parcul Lion, in apropierea Auckland-ului, cel mai populat oras al tarii.  Primul trailer il aveti aici.

Ultima pornografie pe 2008…

Cel putin asa mi-am propus.

Deocamdata doar pozele, detaliile un pic mai tarziu.

UPDATE cu vorbe:

Ken Macleod – Learning the World, umbla vorba ca ar fi cel mai reusit roman al acestui nene, ceva cu „primul contact”.

Katleen Ann Goonan – In War Times, una dintre cele mai lirice scriitoare ale prezentului, al doilea razboi mondial si universuri paralele.

Robert Reed – Marrow, o nava aliana abandonata trece pe linga noi, o nava cat Jupiter… The Well of Stars este continuarea.

Thomas Pynchon – Against the Day, o carte pe care nu o sa o vedeti niciodata comentata aici.

James Morrow – Towing Jehovah, God e un urias de cativa kilometri inaltime, care a murit si a cazut in Atlantic…

Richard Paul Russo – The Rosetta Codex, mesaje extraterestre codificate, secrete barosane si vieti prizoniere.

Richard Paul Russo – Ship of Fools, generatii care au uitat destinatia si scopul, secrete singeroase (un pic de horror) – cica un domn de bine ar vrea sa o scoata si in romaneste 😀

Richard Calder – Dead… , razboiul sexelor intr-un univers cyberpunk.

Richard Paul Russo – Carlucci, omnibusul cu trilogia respectiva, primul volum se pregateste la Bastion (tot de catre un domn de bine)

Matt Ruff – Bad Monkeys, o carte FOARTE ciudata, cu psihopupu.

Cu aceasta ocazie m-am convins ca tartanii de la ACE nu vor fi niciodata in stare sa scoata doua trade-paperback-uri la aceeasi dimensiune.

CONCURS!

Mai devreme pe cand cautam o imagine am avut parte de cateva surprize. Una dintre ele o s-o impartasesc, chiar daca imi scad sansele de castig :). E vorba despre un concurs pe „saitul” unde sunt prezentate grila programelor TV, port.ro ( ce-l folosesc si eu cu regularitate, si nu e niciun fel de reclama mascata) unde se poate castiga o carte saptamanala de la Nemira, daca participati aici. Data limita este 4 noiembrie si va trebui sa completati un formular si sa raspundeti la o intrebare. Foarte usor si rapid de facut. Premiile vor fi acordate prin tragere la sorti, castigătorii urmand a fi anuntati prin e-mail. Cartea pusa la bataie este VÂNĂTORUL DE JAGUARI de Lucius Shepard, probabil urmatoarea mea lectura. Aceasta a castigat World Fantasy Award si Premiul Locus in 1988, povestirile Salvador si R&R fiind recompensate cu Locus si SF Chronicle in 1985, respectiv Locus, Nebula si SF Chronicle in 1987 iar  nuvela „Radiant Green Star”, adaugata ulterior volumului, a fost recompensata cu  Premiul Locus in 2001.

Si asta nu e tot. Pe acelasi site,  pe langa acest concurs  se mai poate participa si la unul de la Humanitas, aici, unde norocosii pot primi cartea ABSURDISTAN de Gary Shteyngart, tradusa in peste douazeci de tari, nominalizata la PEN/Faulkner Award in 1987 si inclusa in 2005 de revista Time pe lista celor mai bune o suta de romane ale lumii. Tot asa trebuie raspuns la o intrebare, la fel de usoara ca cea de la concursul de mai sus, si completat  cu cateva date scurte.

Si, nici Tritonicul nu s-a lasat mai prejos si au pus si ei la bataie pina pe 12 noiembrie, PROFETUL RAZBOINIC de  R. Sott Bakker, aici.

Iar editura RAO ofera cartea „Îngerul negru„, un thriller … de John Connolly. data limita 4 noiembrie.

Blestemul Chalionului – Lois McMaster Bujold

Lois McMaster Bujold este cunoscuta in special pentru seria de romane, space-opera cu precadere, ce urmaresc aventurile lui Miles Vorkosigan, un spion interstelar cu puteri psihice si mercenar, actiunea desfasurandu-se peste 1000 de ani in viitorul nostru. La momentul de fata ea este considerata una dintre cele mai renumite scriitoare de science-fiction mandrindu-se cu nu mai putin de patru premii Hugo ( in 1991, The Vor Game, 1992, Barrayar, 1995, Mirror Dance,  si in 2004, Paladin of Souls ), performanda reusita doar de Robert A. Heinlein. Pentru „The Mountains of Mourning” a primit in 1990 atat premiul Hugo cat si Nebula la categoria Best Novella iar lucrarea de fata a castigat Mythopoeic Award pentru Literatura Adulta si a fost nominalizata in 2002 la World Fantasy Award pentru cel mai bun roman.

Blestemul Chalionului” (2001) a aparut la editura Tritonic in 2007, fiind primul roman din seria de trei, din universul Chalionului alaturi de Paladin of Souls (2003 – tradus Paladinul Sufletelor, 2008, Tritonic) , continuare a primului roman si „The Hallowed Hunt” (2005), ultimul urmand sa apara, probabil la anul, la aceeasi editura. Atmosfera este asemanatoare intr-o anumita masura celei din saga lui George R.R.Martin, Cantec de gheata si foc, insa la o scala mai mica, si plamadita parca din cu totul alte tonuri si culori, urmarind in amanuntime destinele unei familii de vita nobila ce se confruntata cu o serie de evenimente specifice celor cu sange albastru.

Din start se poate observa ca scriitoarea te transporta cu usurinta in lumea imaginata, in prima parte a romanului, accentul fiind pus mai mult pe conturarea personajelor centrale, evidentiindu-se trasaturile de caracter si principiile ce le calauzesc viata, prezentandu-ni-se, in esenta, suportul motivational al alegerilor ulterioare. Trebuie punctat ca aceasta prima parte este destul de stearpa in actiune predominand o anumita stare de lancezeala, intrigile curtii regesti ocupand locul fruntas si trecand apoi la timp in planul secund pentru a se revigora actiunea si a se oferi un suflu nou atmosferei, una destul de cuminte, cel putin in aceasta parte introductiva. Aceste elemente noi nu sunt nemaintalnite in scrierile de gen, insa au darul de a condimenta la momentul oportun si de a intregi un tablou fantastic construit cu migala prin imbinarea coerenta a cunostintelor de magie, economie si tactica militara cu termeni si dogme religioase credibile.Toate dozele sunt bine cantarite si oferite in portiuni atent masurate, neexagerandu-se niciun moment la vreun capitol, nici in ceea ce priveste descrierile de orice fel si nici in privinta acentului pus pe religie si al rolului acesteia in roman. Cu alte cuvinte, exista cate un pic pentru fiecare gust, prezentele miraculoase impreuna cu portretizarea zeilor specifici zonei, apasa si contureaza tot mai puternic atmosfera supranaturala ce o degaja romanul.

Pe masura ce inaintezi in povestire creste tot mai tare semnul de intrebare referitor la existenta liberului arbitru in viata personajelor, existand dilema unui viitor hotarat intrutotul de catre zeii atotputernici prin urmarirea unor cai misterioase si neintelese de oamenii alesi, nemaifiind nicio cale de abatere sau modificare a acestuia. Desi are parte de unele momente previzibile nu poti sa nu pici in plasa scriitoarei si sa nu continui lectura, neavand cum sa nu te atasezi de eroii pozitivi ai intrigii, atat prin actiunile intreprinse cat si pentru trasaturile de caracter ce le conduc drumul, si nu poti scapa fara sa dezaprobi comportamentul, nepotrivit e putin spus, al celor meniti sa joace rolul personajelor nu prea placute. Iar in ceea ce priveste dialogurile, acestea sunt bine puse la punct constituind unul dintre punctele tari ale povestirii si oferind deseori momente placute.

De remarcat ca, ori am citit eu cu prea mare grija ori lipeala cartii a fost mai mult decat corespunzatoare, insa nu am putut decat sa constat, spre usurarea mea, ca nu mi-au aparut deloc incretituri la cotor aratand ca noua. Si trecand la actiune, cred ca aceasta inlantuire de situatii, personaje si intamplari, amestecandu-se din cand in cand cu ceva ipostaze supranaturale si ingrediente ale magiei negre, alaturi de un stil literar nu foarte incarcat, constituie atuurile succesului acestui roman fantasy ce poate fi o lectura placuta pentru oricine si probabil un bun start inainte de a pune mâna pe cartile fantasy ale lui George R. R. Martin.

Fictiuni 4,6,7

Fictiuni nr .4

Volumul 4 din Fictiuni, aparut in 2001, începe cu un pseudoeditorial, intitulat FRI©TIUNI, comprimat de fapt într-o povestire la persoana I, ce urmăreste efortul si situatiile prin care trece un iubitor de literatura, dornic sa-si publice revista. Povestirea e semnata de Florin Pitea, accentuandu-se birocratia excesiva ce insoteste aparitia si publicarea acestei aparitii literare, totul invelit intr-o abordare semiironica si destul de comica. Urmeaza apoi un articol a lui Voicu Bugariu, Antinomii si strategii, ce aduce in discutie daca Sci/fiului poate fi inclus sau nu in cadrul larg al literaturii universale. Florin Pitea revine si desfasoara un articol bine pus la punct si documentat despre Thomas Pynchon, o figura centrala a postmodernismului literar, personalitate ce nu a oferit prea multe interviuri, neexistand nici poze in care sa fie infatisat.

Tinand cont ca este inscris la sectiunea prozatori contemporani, Mihail Galateanu cu „Razbunarea„, probabil nu ar trebui sa fie implicat in miscarea sf-ista. Nici povestirea nu are prea multe elemente sf, ci dimpotriva este puternic ancorata in trecutul postdecembrist al Romaniei, cu o finalizare cam neclara. „Apocalipsa dupa Buf” de Ovidiu Bufnila confrunta cititorul cu o serie de disparitii inexplicabile ce bulverseaza omenirea starnind in mod evident panica printre locuitorii planetei. Matei Alexandru Mocanu in „Sfera unui soare muribund” construieste o poveste suprarealista cu numeroase invataturi si accente religoase. Bruce Sterling in „Miezul noptii pe Rue Jules Verne„, aduce in prim plan evolutia sinuoasa a  vietii marelui scriitor, unul dintre principalii fondatori ai genului science fiction. Radu Pavel Gheo are reactii alergige cand aude de telenovele expunandu-si punctul de vedere si argumentele in articolul „Ce nu se vede in telenovele„.

Despre Societatea Europeana de SF am mai intalnit recent discutandu-se si pe blogul lui Bujold, si iata ca si acum multi ani era un subiect fierbinte. Catalin Ionescu observa, la momentul anului 2000, printr-un articol publicat si in primul numar al revistei online ProScris, ca aceasta societate are o constructie neclara si netransparenta, usor de manevrat si manipulat de diverse personalitati din miscarea sci-fi.

Michael Swanwick este prefatat de un articol ce urmareste repere bio-bibliografice plus un interviu consemnat de Horia Nicola Ursu, unde printre multele elemente interesante, se aduce in discutie si romanul sau din 1993, „The daughter of the Iron Dragon” ( aflat pe lista mea de prioritati ) plus alte romane fantasy considerate de catre scriitor, la momentul respectiv, a fi bine realizate cu idei si constructii speciale. Piesa de rezistenta a acestui volum o constituie “Bataia unei inimi de masina”( orig. The Very Pulse of the Machine) semnata de Swanwick, cu un Premiu Hugo in 1999 pentru Best short story, o poveste aproape clasica, a unei expeditii pe o planeta necunoscuta cu rezultate, evident, neprevazute. Acest numar se incheie cu o serie de recenzii din care se mai pot extrage unele picanterii legate de miscarea sci-fi din acea perioada si persoanele implicate, si, dupa cum am putut constata unele lucruri inca mai sunt valabile si dupa 7 ani de la publicare.

Fictiuni nr. 6
Numarul de fata, aparut in 2002, este dedicat in intregime lui Greg Egan, continand pe rind repere bio-bibliografice, un interviu, un articol despre romanele sale si povestirea „Oceanic„, castigatoare a premiului Hugo in 1999, la categoria Best Novella.

Dupa cum ii spune si numele, lumea in care se desfasoara actiunea este dominata de intinderea Oceanelor, prima parte a nuveletei cel putin, urmarind exclusiv evolutia si tineretea personajului, consumata de-a lungul intinderilor nesfarsite de apa. De fapt, intreaga intriga este un pretext pentru autor folosit in a dezbate argumentele credintei religioase si elementele ce stau la baza ei, motivatiile ce-i conduc pe credinciosi sa considere ca drumul ales este cel corect. Desi nu ma numar printre fanii scrierilor de acest gen, invelite intr-un substrat religios consistent, de aceasta data a ajutat faptul ca ideile si contradictiile sunt prezentate evolutiv, nu suntem asaltati din primul moment cu o aglomerare de argumente si dezbateri, ci totul are un timp al sau, o anumita perioada specifica.

Recunosc ca nu am suferi vreo revelatie mistica dupa finalizarea lecturii, totusi pe parcurs nu poti sa nu-ti pui intrebari, sa nu fii alaturi de personaje si sa le aprobi sau condamni alegerile sau motivatiile.

Fictiuni nr. 7
Numarul, publicat in 2003,  incepe cu un editorial a lui H.N.U., urmat imediat de o tomografie a lui David Brin, publicata initial online, asupra ideologiei dubioase a filmelor din seria Star Wars, observand strecurate prin intriga si in motivatiile personajelor, elemente profund antidemocratice. Daca initial se realizeaza o paralela intre valorile promovate de filmele Star Wars si Star Trek,  pe masura ce ne afundam in jungle stufoasa a constatarilor, scritorul observa trasaturi de caracter ce dezumanizeaza personajele principale din Razboiul stelelor , aducandu-ni-le la cunostinta sprijinite de argumente solide. Totusi, in ciuda scaparilor evidente din scenariu si a nemultumirilor legate de constructia povestii si comportamentul personajelor nu se poate san u observe ca cel putin la nivel vizual universul si filmele Star Wars pot multumi pina si cel mai aspru critic.

In umbra legii„, Costi Gurgu urmareste un subiect original, bine construit si exprimat in scris, ce te agata cu staruinta, curiozitatea silindu-te sa mergi tot inainte, pastrandu-te conectat la actiunea si deznodamantul povestirii. Mirel Palada, imbina fericit planurile si epocile, trecand inainte si inapoi in timp, in „Pandarul„, o povestire in care dorul de casa este sfasaietor si hotarator in evolutia ulterioara a actiunii. De remarcat ca la momentul in care incepusem sa-mi pun intrebari in legatura cu unele aspecte, autorul intervine si completeaza cu detalii suplimentare baza intrigii. „Veniti afara!„, povestirea lui Florin Pitea dovedeste inca odata diversitatea subiectelor abordate si versatilitatea cu care este inzestrat scriitorul. Desi este destul de scurta, compenseaza prin originalitate si magnetismul cuvintelor.

Dupa cum ne-am invatat, in preambulul povestirii „Taklamakan” a lui Bruce Sterling, avem parte de un articol cu repere bio-bibliografice si un interviu in exclusivitate cu scriitorul, urmarindu-se in principal, apartenenta sa la curentul cyberpunk. Taklamakan, in realitate un desert in Asia, a fost recompensata cu premiul Hugo in 1999 la categoria nuveleta, si imbina intr-un stil ametitor elementele cyberpunk cu actiunea furibunda si imaginatia de neoprit a scriitorului. Este destul de greu sa realizezi o lume credibila si atractiva intr-un spatiu limitata ca intindere, si de aceea ramai cu impresia ca Bruce Sterling isi cunoaste bine meseria, reusind sa jongleze cu termenii si partile integrante de tehnologie cu o naturalete aparte, inscriindu-se cu success in valul de scriitori de renume mondial.

Revista se incheie cu o serie de recenzii, doua dintre ele realizate de mult mai celebrul Paul Di Fillippo, la „Zeitgeist” de omniprezentul Bruce Sterling si „Dune: The Butlerian Jihad” de Kevin J. Anderson si Patrick Herbert, continuand cu alta serie de carti si reviste romanesti avandu-i ca recezenti pe rand, pe Cristian Lazarescu, Voicu Bugariu, Dan N.Dobos, Claudiu Tufan si Bogdan Gheorghiu. De remarcat ca Alexandru Mironov apare iar mentionat, dupa ce l-am mai intalnit si prin numarul 4, Claudiu Tufan analizand cultul personalitatii sale, dezvoltat se pare la revista defuncta, cred, Anticipatia.

Numarul de fata este cel care mi-a placut cel mai mult, atat prin diversitatea temelor abordate cat si prin calitatea ridicata a povestirilor prezente, revista constituindu-se intr-o lectura menita sa ingroseze portofoliu fanului de sci-fi roman si sa-l apropie mai mult de scrierile si miscarea romaneasca dar si de autorii straini talentati din afara, incheind cu mentiunea ca unele dintre articolele revistei pot fi consultate si pe internet la adresele de mai sus, excluzand numarul 7.

Cyberpunk-ul nu mai e SF

Pai e cam asa: cica in universul „EVE online„, unde exista banci, corporatii, aliante, clanuri si freelancer-i virtuali, se practica pe scara larga inselaciunea, furtul si alte fraude de natura financiara. Exista chiar si „Caritasuri” virtuale…

Mai nasol e in Olanda (care, ca intotdeauna conduce valul schimbarilor si aplica liberalismul gandit), unde doi adolescenti au fost condamnati de un tribunal cat se poate de real, pentru frauda intr-un univers virtual! „Halting State”, nenea Stross, careva ?! De data asta au scapat numai cu munca in folosul comunitatii, dar data viitoare… nu se stie.

Urmeaza dispozitivele VR pe scara larga, comanda vocala si, mai la „vara”, conexiunea directa la cerebel…

Cred ca Jen ne poate da lamuriri mult mai multe despre cum e cu viata virtuala 🙂

Oricum, intr-o tara in care legile REALE sint optionale, in functie de grasimea din cont, pentru o vreme macar, Cyberpunk-ul poate fi inca SF…

Sursa: computergames.ro

Oferta „fantastica” la Polirom!

Mai devreme  mi-a parvenit pe mail o oferta de la editura Polirom. Si sa nu fiu rau, v-o aduc si voua la cunostinta.

Pachet promotionalSalman Rushdie” – platiti 85.95, economisiti 59.50 ron!
Contine: Grimus, Rusinea si primesti Versetele sataniceGRATIS

Si cateva cuvine despre fiecare roman:
„Grimus (1975), romanul de debut al lui Salman Rushdie, este un dialog neintrerupt si adeseori ironic cu autori celebri si opere fundamentale ale literaturii universale.
Rusinea are ca tema violenta produsa de evenimentele lumii moderne. Scriitorul compune un univers baroc, in care satira politica topeste in ea elementele unei comedii negre.
Controversatul roman Versetele satanice i-a adus lui Rushdie premiul Whitbread, o nominalizare la premiul Booker si o condamnare la moarte a carei amenintare inca mai staruie asupra scriitorului. ( am incheiat citatele )”

Si, as adauga ca stilul sau a fost catalogat apartinand unui realism magic impletit cu fictiune istorica, tema centrala a multora dintre romanele sale constituind-o diferentele si conexiunile dintre Lumea Estica si cea Vestica.

Bush, teroristii si thrillerele futuristice

Administratia Bush, pe linga nocivele si evidentele efecte politice, sociale si economice exercitate si resimtite in intreaga lume, a antrenat in cavalcada pentru profit (chestie care paradoxal, ne-a tarat in cea mai grozava criza economica din ulitimii zeci de ani) chiar si lumea literara. Unii au produs volume avertisment gen „Spook Country”, altii, mai inclinati catre marketing si dolarei au produs romane de proslavire a heroismului si desteptaciunii luptatorilor anti-teroristi americani. Printre cei din urma sint si cativa cunoscuti de-ai nostri, precum Ben Bova, Greg Bear sau Bruce Sterling, mai sugubeti de felul lor, care au crezut ca o sa faca bine la buzunar oarece osanale catre viitorii super luptareti anti-tero.

Pornind de la faptul ca „terorist” poate fi oricine sau orice produce teroare (chiar si intunericul sau King), prin analogie, gama de chestii anti-teroriste este foarte larga. Asadar, intreprinzatorii nostri autori (de fapt ai lor) au avut la dispozitie o recuzita impresionanta, numai buna de fi upgradata in nota SF.  Si ei si-au facut meseria cu varf si indesat: sateliti sofisticati, arme biologice selective, robotei, bombite inteligente, hackeri, softuri complicate, etc.

Prima problema e ca de aici lipseste originalitatea si surpriza. Adica Bush i-a cam batut deja pe toti la ploturi cu demolarile alea controlate dublate de avioane de neindentificat, plus o racheta cat se poate de americana (cica avion) trantita intr-o aripa a Pentagonului, „intamplator” pregatita de renovare. Ce sa mai zic de „urmarile” cu armele de distrugere in masa din Irak , sau marii finantari ai terorismului, talibanii cu papuci, kalasnikov si magar care nu au nici dupa ce bea apa (pe vremea cand erau rusii acolo nu se numeau teroristi). Scriitorii in cauza s-au straduit, aplicand celor deja existente o gramada de imbunatatiri sefeistice, insa baza tot aia e. Si aia buni ai bat pe aia rai.

A doua problema e ca cei inclinati spre lectura s-au cam saturat de mult de toata demagogia si fervoarea anti-terorista, fiind preocupati mai mult de pretul petrolului, pretul razboiului, sau de dezastrul economic ramas in urma „eroului”. Probabil ca o astfel de carte nu numai ca nu ar fi cumparata, dar nu cred ca ar fi citita nici daca ar fi primita cadou. Pentru ca nu e chef si nu e timp.

Cam asta se intampla unde piata de carte e mare, este imensa in comparatie cu Romania. Tocmai de aceea nu inteleg de ce unele editurii de la noi sufera de sindromul ochelarilor de cal. In cautarea „lozului cel mare”, ajung sa se indragosteasca de anumite etichete cum ar fi „thriller”, aruncand in acea galeata inclusiv incercari nereusite (comercial vorbind) ale unor cunoscuti si respectati autori de SF, care, in mod evident, si-au construit reputatia si bunastarea (adica vanzarile, bai!) pe alte titluri. Avand in vedere entuziasmul exagerat si sperantele puse in respectivele volume, tare imi e teama ca vor gusta iarasi din cupa amara a dezamagirii.

Dan Doboş – ABAŢIA, în pregătire la M.P.

Începând cu ziua de azi pe adresa editurii Millennium Press se poate consulta si un catalog al viitoarelor apariţii dar şi cele deja aflate pe piaţă.

Astfel aflăm ca în seriile  MILLENNIUM PRESS la târgul Gaudeamus din toamna asta, în seria Epic va fi publicat primul volum al trilogiei ABAŢIEI câştigătoare a Premiului Vladimir Colin în 2006, lucrare a ieşeanului Dan Doboş. Va fi vorba de o ediţie adăugită şi revizuită, putându-vă astfel „reîntâlni cu  civilizaţii tehnologice avansate conduse de ierarhii retrograde, trãdând implacabila perpetuare în viitor a tarelor personalitãţii umane, guvernãri sub semnul declinului sau al efemerului şi eroi ca salvatori de circumstanţe”.

Dacă veţi studia cu atenţie informaţiile cuprinse în calendar o să puteţi observa anumite noutăţi, legate de persoana mea…

The year`s best science fiction vol.2

Volumul 2 din antologiile Gardner Dozois publicat de Nemira este de fapt partea a doua din numărul 23 publicat la americani. Dacă în primul erau prezenţi un numar mai mic de scriitori ( în jur de 13 ), de această dată avem nu mai puţin de 19 asemenea povestiri ale unor naratori, în mare măsură, deja consacraţi. Destul de interesant mi s-a părut şi articolul din finalul antologiei ce se întinde pe suficiente pagini, şi în care editoru face o radiografie a sf-ului american, luând pe rand la puricat în cele mai mici detalii revistele de profil, cărţile apărute în anul 2005, adresele de web, evoluţia antologiilor, premiile, dacă ar fi să numesc doar o parte din subiectele abordate. De menţionat că am aflat cu ocazia asta că tot în acea perioada s-au stins din viaţă şi Robert Sheckley la onorabila vârstă de 77 de ani şi John Fowles la vârsta de 79 de ani, fiind doar doi din cei numiţi de autor în această listă neagră a sci-fiului internaţional.

Povestirea de început, bine ancorată în problemele şi controversele abordate tot mai des de media şi aduse în atenţia populaţiei, mi s-a părut destul de reuşită, sau măcar originală, fiind semnată de Paolo Bacigalupi. În „Omul Calorie” se prezintă un viitor monopolizat de companiile cu profil agricol ce conduc destinele oamenilor prin impunerea cultivării anumitor plante vegetale. A durat un pic să mă prind că atunci când se vorbea de calorie scriitorul se referea de fapt la hrană. Atmosfera este una reuşită, acţiunea şi urmările ei, însă, nu sparg niciun tipar. „Punctul de sprijin” a lui Gwyneth Jones are toate datele unei povestiri atrăgătoare: extratereştri, staţii spaţiale, exploratori în cautare de bogăţie, fiinţe captive de pe alte planete, şi în ciuda subţirimii de care beneficiază construcţia personajelor şi uneori cu un comportament destul de contradictoriu, acţiunea are suflu întreţinând cu success interesul cititorul.

Avem parte şi de zeităţi decăzute şi războaie ale viitorului în „Deus Ex Homine” a lui Hannu Rajaniemi, o povestire la care m-am conectat destul de greu, deşi trebuie să mă înclin şi de această dată în faţa originalităţii în special a personajelor prezentate, intriga fiind de fapt destul de banală. Şi am ajuns la „Canadianul aproape reîntors din stele” scrisă, în colaborare, de Jay Lake (unul dintre remarcaţii mei din antologia New Weird) şi Ruth Nestvold, unde dispariţia în spaţiu a unei persoane, declanşează o serie de evenimente fantastice cu urmări imprevizibile pentru personajele implicate-n intrigă. Trebuie să recunosc că şi de această dată, modul în care au fost tratate problemele abordate şi explicaţiile oferite m-au băgat un pic în ceaţă, însă, cred că e important că am prins ideea la general. „Bomba cu mecanism atomic” de Dominic Green urmăreşte, de asemenea, un subiect problematic pentru ţările africane măcinate de războaie şi conflicte interne. De la William Sanders şi „Amba” mă aşteptam la mai multe evenimente după cum a început povestea, însă am rămas un pic dezamăgit. Până la urmă cadrul pe fondul căruia se desfăşoară întregul şir de întâmplări şi perioada descrisă completează fericit o acţiune cam banală. „Muntele de aur” de Chris Roberson ne conduce în zonele orientale accentuând drama oamenilor aflaţi în căutarea unui rost în viaţă aducând în prim plan suişurile şi coborâşurile ei evidente.

„Albastru de Zima” de Alastair Reynolds aduce un pic aminte de personajelor abordate în „Câinii de diamant„, atrăgând prin descrierea vastitatăţii operelor de artă cosmice, ce-ţi taie aproape răsuflarea. „Motorul de căutare” şi Mary Rosenbaum ne oferă imaginea unei societăţi a viitorului puternic computerizată în care nimeni nu se poate ascunde, mai ales atunci când nu-şi schimbă obiceiurile. „Efemerida” de Peter Watts şi Derryl Murphy este un mix ciudat de aplicaţii cibernetice împletite cu situaţii experimentale, dând naştere astfel unui hibrid ştiinţific şi unei idei, nu neaparat novatoare sau nemaivehiculată. O fâşie densă de necunoscut dintr-o lume cu totul specială, este abordata în „Piccadilly Circus” de Chris Beckett, şi probabil că nu o să greşesc când o să afirm că regăsim aici ceva elemente din finalul şi deznodământul filmului Matrix, ţesându-se o lume parţial asemănătoare, la care personajele au aderat, de această dată, din raţiuni conştiente. Intrăm un pic şi în zona fantasy cu „La Malcontenta” de Liz Williams, universul creionat teleportându-te cu uşurinţă în mijlocul actorilor implicaţi şi în ciuda finalului destul de brusc, parca deodată avem parte de o inviorare şi un suflu nou în abordarea subiectelor din acest volum. „Persoana a doua, timpul prezent” de Daryl Gregory, aduce în sprijin, în mod cert, idei şi moduri de abordare noi, însă la un moment dat m-am cam încâlcit în ghemul explicaţiilor şi situaţiilor urmărite astfel încât am dus-o la capăt un pic cam confuz asupra subiectului urmărit.

Steven Popkes oferă în „Marele Carusso” un avertisment tuturor fumătorilor, abordând într-un mod sci-fi o problemă spinoasă, eliminând însă liberul arbitru şi oferind o şansă personajelor sale, şansă de care probabil mulţi nu au parte în realitate. Harry Turtledove nu dă naştere la nimic special în „Audubont în Atlantida„, o poveste cu elemente minimale de sf, radiografiind stările sufleteşti ale unui explorator şi iubitor de natură, confruntat cu problema înaintării în vârstă, şi în mod normal, cu necesitatea răririi escapadelor sale în natură. „Planeta Amazoanelor” de David Moles aproape încheie antologia, însă nu cu prea mare convingere. Pornindu-se de la un subiect destul de uzitat acum zeci de ani, autorul nu convinge, explicaţiile oferite încâlcindu-mi-se prin minte şi trezindu-mi sentimente nu prea cuminţi vis-à-vis de acesta. Elizabeth Bear, câştigătoare a premiului Locus în 2006 pentru Cel mai bun Roman de Debut finalizează acest volum de povestiri, cu „Vise şi Trenuri”, transportându-ne într-o lume a viitorului, unde tinerii preferă să-şi rateze viaţa pentru a-şi îndeplini cu orice preţ visele şi aspiraţiile.

Punctul forte al antologiei de faţă constă în diversitatea temelor abordate şi originalitatea de care dau dovadă unele dintre ele, cu diverse situaţii şi întâmplări urmărite, şi un calup de povestiri din care în mod cert se vor găsi câteva care să vă atragă, cum foarte bine se poate să gasiţi şi unele care să vă displacă. Deşi la prima vedere aş fi tentat să spun că primul volum mi-a plăcut mai mult, cred că ar trebui să analizez mai în detaliu o serie de factori, pentru a da un verdict cât de cât corect.

Polaris – Jack McDevitt

Sa incepem cu inceputul: „Polaris” a aparut in 2004, a doua in seria Alex Benedict, serie initiata in 1989 cu „A Talent for War”. De precizat ca acest roman precede „Seeker” („Exploratorul” in Ro – Nemira 2008), volum ce a castigat premiul Nebula in 2006.

Volumul incepe cu un prolog, o punere in scena destul de reusita, pe fondul unui eveniment celest grandios si foarte rar, cel putin pe scala umana a timpului. Cu aceasta ocazie ne sint prezentate o serie de somitati ale momentului, adunate la bordul navei „Polaris” spre a asista la sus amintitul eveniment. Dupa ce toata distractia se termina, „Polaris” se pregateste de startul spre casa, start care insa nu mai are loc. Navele de salvare recupereaza nava, insa toti oamenii de la bord au disparut. Clasica intriga a navelor fantoma sau blestemate. Cam asta e ce puteti gasi pe orice flap sau backcover al acestui volum.

Povestea este apoi impinsa ~60 de ani viitor, moment in care isi fac aparitia Alex Benedict, arheolog de meserie, comerciant de antichitati prin vocatie, si asistenta sa, Chase Kolpath. Si cam aici incep si problemele mele.  In opinia mea, Alex este un mixaj nereusit intre un Indiana Jones spatial si un Sherlock Holmes nu asa de spatial, care se doreste ba carismatic, ba „cool”, rezultant un comportament ciudat si un personaj de carton, a la compunere de adolescent nehotarat. Actiunea este narata la persoana intai de catre Chase(Watson?), alegere care pare ok pina cand ne dam seama ca singurele scopuri ale personajului respectiv sint de a netezi drumul lui Alex, si de ne aminti cu fiecare ocazie ce frumos, destep si bun este sefu’ ei. Oare unde am mai vazut asta?! Restul personajelor sint de-a dreptul ridicol de stravezii, motivatiile si comportamentul cel putin bizare, contribuind insa din plin la senzatia de „nu ma prinde”.

Desi plotul nu e rau in linii mari, un mix intre mister, aventura si intriga politista, felul in care autorul ne serveste indicii care ar trebui, teoretic, sa creasca tensiunea si misterului, este defectuos. Lipsa subtilitatii strica toata treaba,  asa incat dupa ce trecem de jumatatea romanului, finalul este deja previzibil, restul lecturii fiind doar un exercitiu de rabdare. In afara de faptul ca este previzibil, sfarsitul se bucura de un fel de confruntare/dezvaluire finala ce bate in ridicol datorita dialogurilor caraghioase, cu aer de „sense of wonder” ratat.

Am fost foarte dezamagit. Deja am un mare semn de intrebare asupra „Seeker”, in ciuda premiului castigat (n-ar fi prima oara cand SFWA o face lata), iar restul romanelor lui McDevitt au ajuns „in coada listei”, cu toate cele 8 nominalizari Nebula. „Polaris” este plin de clisee si imagini ratate, iar sursele de inspiratie sint destul de usor de reperat, pacat ca unele nu au fost „actualizate” in mod corespunzator, senzatia generala fiind cea de inconsistenta.

Dintre toate „blurb”-urile ce insotesc volumele lui McDevitt, unul revine aproape obsesiv pe toate copertile: „The logical heir to Asimov and Clarke”, cica asa ar fi zis Stephen King. Domnu’ King, plimbati dom’le ursu… Biologic n-are cum, logic nici atat.

Pro – designul copertii si ilustratia foarte reusite, premise interesante.

Contra – restul.

Opinia mea, subiectiva ca de obicei.

Theodore Sturgeon – Nestemate visatoare

Theodore Sturgeon, plecat demult dintre noi, desi nu a impresionat in mod excesiv ramane unul dintre cei mai importanti scriitori de science fiction din istorie, cel mai apreciat roman fiind „More Than Human” din indepartatul an, 1953, considerat o opera literara, lucru cu adevarat deosebit la acea vreme.„The Dreaming Jewels” a fost publicata in 1950, constituind romanul sau de debut. Cartea nu este impartita in capitole insa scenele sunt totusi separate prin texte ce incep pe o pagina noua. Recunosc, initial, dupa ce am parcurs prima asemenea scena si am trecut la cea de-a doua, am avut impresia ca tin in mina o colectie de povestiri. De fapt nu este asa, povestea urmarind aventurile acelorlasi personaje, firul fantastic dezvoltandu-se cu precadere incepand cam cu al cincilea asemenea pseudocapitol.

Personajele sunt destul de bine conturate, avem parte in rolul principal de un baietel temator si neadaptat, cu obiceiuri ciudate, chinuit de familia adoptiva si hartuit de colegii de scoala si cei de varsta lui, povestea concentrandu-se asupra formarii si desavarsirii personalitatii sale. Pe de alta parte si cele negative sunt puternic reprezentate si creionate, de la tatal abuziv si fara nici un fel de compasiune pentru cei din jur, pana la patronul de balci, revoltat pina la obsesie impotriva societatii si a oamenilor ce-l inconjoara, incercand prin orice mijloace sa-si puna in aplicare planurile diabolice. Sunt prezentate cu atentie o serie de aspecte din viata miraculoasa a balciului ce se impletesc cu un fir epic, in care fascinatia bolnava pentru necunoscut si dorinta de a descifra tainele ascunse ale unor organisme de origini necunoscute se impletesc cu elementele de biologie moleculara si teorii destul de surprinzatoare si proaspete, pentru anul la care a fost scris romanul.

De remarcat ca exista unele scene ce se incheie fie cu cate un personaj surpriza fie cu vreun eveniment surprinzator sau rasturnare de situatie ce arunca cate o mana de praf de pulbere menita sa intretina la un nivel ridicat intreaga intriga a romanului. La un moment dat prin modul in care erau inlantuite destinele actorilor din piesa mi-am adus aminte de „Great Expectations” a lui Charles Dickens, desi poate unii vor considera deplasata comparatia, totusi la o parcurgere atenta a textului se vor putea observa similitudinile evidente. Surprinzatoare mi s-a parut constructia usor naiva si o anumita inconsistenta a scenariului pe final, deseori ivindu-se semne de intrebare in privinta comportamentului unora dintre personajele cheie, slabiciunea scenariului putand fi influentata intr-o anumita masura si de o traducere mai superficiala, insa nu am avut acces la textul in engleza sa ma dumiresc exact. In ciuda acestor slabiciuni firul narativ isi pastreaza un ritm cursiv de desfasurare, evolueaza pe masura trecerii timpului, se deschide si se pleaca din aproape in aproape in fata ideilor si elementelor fantastice.

Scriitorul este considerat si autorul a doua citate foarte apreciate, primul dintre ele mentionat pentru prima oara in povestirea „The Claustrophile” in 1956, „Nimic nu este intotdeauna adevarat cu certitudine„, iar cel de-al doilea citat, si cel mai apreciat, fiind „Nouazeci la suta din orice este o mizerie„.Cartea poate fi comandata la reducere de pe site-ul editurii Corint, Leda fiind un imprint al Corint-ului, si din cate auzisem nu vor mai publica carti in Galeria fantastica, cele pina acum fiind in marea lor majoritate opere din anii de inceput ai literaturii science fiction, lucrari binecunoscute de cei cu state mai vechi in ale sci-fiului.

Theodore Sturgeon ramane un scriitor ce trebuie abordat si studiat cu inima deschisa prin prisma apartenentei sale la epoca dominata de monstri sacri ai sci-fiului, Heinlein, Arthur C. Clarke, Asimov, sa-i amintim doar pe cativa, si datorita faptului ca a reusit sa-si creeze o reputatie in domeniu, in ciuda concurentei acerbe.

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑