Căutare

Cititor SF

…unde cititorii dau cu parerea si alte obiecte contondente…

Etichetă

Millennium Press

Imagini lansari Bookfest (2)

IMG_0171
Vineri, 19 iunie - Liviu Radu despre Scarabeul in musuroi

Continuă lectura „Imagini lansari Bookfest (2)”

Dosarele SF:Fila Sebastian A.Corn

bookfest special3

Scriitorul Sebastian A.Corn va lansa la targ volumul „Adrenergic” la editura Millennium Press

corn_sebastian_a_-_adrenergic

Mai multe detalii aveti aici si aici pe blogul editorului.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Nume si prenume* : Sebastian A.Corn

Data si locul nasterii** : 26.03.1960 la Bucuresti Continuă lectura „Dosarele SF:Fila Sebastian A.Corn”

Cover art via Millennium Press…

Imaginile vorbesc de la sine.

resize

O noua fata reusita pentru asteptata antologie Millennium. Mai multe imagini la distanta de un click pe „Citeste mai departe„.

Continuă lectura „Cover art via Millennium Press…”

Predator: South China Sea – Jeff VanderMeer

predatorPredator: South China Sea (sau Teroare in jungla, cum va aparea in curand la Millennium Press) este, evident, o carte cu extraterestrul ala mare si rau si invizibil care vine pe Pamant si lichideaza oameni pana il omoara Schwartzy la sfarsit. Sau aproape. Predatorul este altul si domnul guvernator de California nu apare deloc, dar ideea de baza e aceeasi: un alien vine sa vaneze oameni, just for fun.

Amintirile mele despre filme se reduc la o singura scena intr-un abator care, mi s-a spus, e din al doilea, asa ca n-am pornit cu nici o idee preconceputa. Povestile cu poc-poc ma lasa rece, asa ca daca nu era – sa-i zicem asa – interesul profesional, probabil nici nu ma apropiam de ea. Desi faptul ca era scrisa de Jeff VanderMeer ma facuse cel putin curioasa, pentru ca pana acum n-am citit nimic de-al lui care sa nu fie macar interesant (iar romanele – mai ales cele din Ambergris – sunt geniale).

Revenind la Predator, avem asa:
– una bucata insula din Marea Chinei de Sud pe care se organizeaza vanatori ilegale
– una bucata organizator plus soldatii lui (vreo 180, asa)
– cateva bucati clienti care au venit – cel putin in teorie – sa impuste ceva animale exotice
– una bucata capitan de pirati plus o parte de echipaj
– una bucata Predator care se pregateste de distractie.

Ca de obicei, nu toata lumea e ce pare.
*Spoilere minore*
Unul dintre oaspeti are o problema personala cu Predatorul, de cand un verisor de-al lui i-a omorat sotia si fiul. Alti doi vor sa afle ce stie primul despre extraterestri. Altul a fost prins intr-o ipostaza delicata cu bona copilului si-a trebuit sa dispara putin din ochii presei. Avem si incompetentii de rigoare, si fostul Khmer Rosu, si un capitan de pirati de gen feminin care vrea sa razbune moartea surorii ei (survenita chiar din vina Predatorului „aici” de fata).

Si de aici incepe sa se complice… O insula izolata si departe de ochii autoritatilor nu e tocmai locul ideal in care sa vrei sa infrunti un extraterestru de doi metri care are un arsenal variat si mortal plus o armura aproape impenetrabila.

Ok, si totusi cum e cartea? Pentru o persoana pasionata de filme de actiune, foarte misto. Capitole scurte care te fac sa tot dai pagina ca sa vezi ce se mai intampla cu X sau Y, rasturnari de situatie chiar neasteptate si cateva personaje interesante. De ce „cateva”? Pentru ca… e o carte de actiune, deci accentul nu e pe caracterizari, asa ca doar 4-5 dintre personajele principale beneficiaza de destula atentie. Si chiar si asa, despre Marikova sau Gustat putea sa scrie muult si bine fara sa ma plictisesc, de exemplu. Pe de alta parte, chiar daca prezenta unui anume wrestler roman pe nume Horia Ursu e distractiva pentru cei care stiu cine e inspiratia, iar despartitul fictiunii de realitate e amuzant pana la un punct, la un moment dat interesul meu a disparut. Desi flashback-ul cu ursul si verisorul merita toti banii. 😀

Pentru cineva care nu apreciaza prea mult filmele de actiune si nici nu a vazut filmele… nu, n-o sa zic „nu va bateti capul”. Nu stiu cat se explica in filme despre originile si obiceiurile Predatorilor, dar in South China Sea detaliile sunt asa cum trebuie ca sa te tina lipit de pagini – putine, rare si incitante. Mai ales ca si Predatorul beneficiaza de capitolele lui personale, asa ca putem sa aflam cum gandeste (si nu e doar „ugh, Hulk smash”). In definitiv, probabil si oamenilor le trec prin cap lucruri asemanatoare cand se duc sa impuste mistreti, nu?

Cu toate ca, per total, e doar o carte de actiune si lipseste stilul lui VanderMeer care mi-a placut atat in City of Saints and Madmen, cateva chestii mi-au ramas in minte in mod deosebit: capitolele de final ale lui Nikolai si schimbarea totala de registru (o sa vedeti ce vreau sa spun – pacat ca n-a fost dezvoltata mai mult ideea), Marikova ca personaj dur/sensibil, Maxim care mi-a depasit asteptarile (mai ales dupa o scena „complet previzibila” care s-a dovedit total pe dos) si cate o intorsatura de situatie ici-colo care m-a facut sa spun „mama, ce tare”. Plus umorul de situatie pe care nu te astepti sa-l gasesti intr-o carte in care unii se alearga cu pusti prin jungla… incepand chiar cu premisa: vanatorii care devin vanat. Ah, da, si crocodilul.

Am incercat sa iau cartea ca atare, cu publicul ei tinta (care nu sunt eu), si sa fiu cat de cat obiectiva, dar si niste impresii complet personale: detaliile despre ce model de mitraliera folosea fiecare puteau sa dispara cu desavarsire, mai ales ca duc si la probleme de traducere – nu ma intereseaza nici sub negru sub unghie ce marca de pistol foloseste fiecare personaj, iar sa urmaresti de-a lungul a mai multe capitole cum un Predator macelareste cateva sute de oameni pe banda rulanta nu e distractiv, doar plictisitor.

Probabil veti putea cumpara Predatorul la targul de carte… asa ca astept si alte opinii peste o luna 😀

James Dean, Rebelul o biografie alternativa – Jack Dann

mp06-rebelCum nu sunt neaparat un mare fan al istoriilor alternative, si cum destul de tarziu  povestirile din volumul Constanta 1919 de Liviu Radu au reusit sa-mi deschida un pic apetitul pentru asemenea lucrari, romanul de fata a fost o surpriza placuta. Tin si acum minte o discutie despre carte, de la targul din toamna, intre cel care a publicat cartea, Horia-Nicola Ursu si Michael Haulica. In acel moment tema principala a dialogului o constituia interesului relativ scazut al vizitatorilor pentru acest roman al carui prim plan este furat de idolul unei generatii. Cei drept o generatie demult apusa, moartea celebrului actor, survenita in urma unui accident rutier, avand loc cu nu mai putin de 54 de ani in urma, in anul 1955. Cam aceasta era si concluzia la care au ajuns si cei doi ca este destul de greu ca o asemenea carte sa atraga atentia, atat timp cat generatiile de astazi nu cunosc de impactul pe care l-a avut asupra acelor vremuri simbolul James Dean. Drept dovada eu il confundam cu un alt actor. Rusine mie.

Cartea mi s-a parut foarte reusita mai ales la capitolul pastrarii cronologiei evenimentelor din acele timpuri. Trecand peste faptul ca James Dean nu mai moare in accidentul de masina mentionat anterior, multe din evenimentele despre care se vorbeste in roman, am reusit sa le identific pe wikipedia sau pe alte adrese web ca fiind  adevarate suta la suta. Doar ca acum printre protagonisti se strecoara si personalitatea intriganta a actorului James Dean. Am fost curios daca legatura cu Marilyn Monroe a fost adevarat sau nu, si se pare ca de fapt Jack Dann a introdus in scenariu acest mic artificiu pentru a mai complica un pic lucrurile. Iar in ceea ce-l priveste pe Elvis, din moment ce a inceput sa prinda la public incepand cu anul 1954, e posibil ca cei doi sa nu se fi intalnit vreodata. Eu nu am gasit informatii care sa-mi confirme acest lucru, insa se poate, ca la fel cum in roman James Dean este idolatrizat la propriu de catre marele cantaret, asa sa fi stat lucrurile si in realitate.

Am observat ca antipatia nascuta mai ales din spiritul de concurenta al actorului fata de o alta legenda a marelui ecran, Paul Newman apare deseori la suprafata. Iarasi nu am gasit fapte concrete, doar ca dupa moartea sa unul dintre rolurile destinate lui James Dean a fost preluat de acesta din urma. Este vorba despre rolul lui Rocky Graziano in Somebody Up There Likes Me, despre care se spune ca ar fi fost si ultimul film in care ar mai fi jucat regretatul actor. Ar fi urmat sa se dedice in totalitate regiei, considerand ca a dat totul in filmele realizate si nemultumit de faptul ca era mereu intrerupt de regizori neexperimentati, lucru ce-i afecta interpretarea.

Orientarea sa sexuala este iarasi un subiect controversat. In realitate ar fi avut si legaturi homosexuale insa in istoria alternativa, desi exista cateva trimiteri, apare ca un barbat marcat de o serie de personalitati feminine. Mama sa, care l-a parasit in 1940 in urma unui cancer ( el avea 9 ani pe atunci) se numara printre ele. Marilyn Monroe ( in plan fictiv) sau Pier Angeli ( si in realitate) sunt alte doua femei care i-au umplut viata scurta a actorului si i-au marcat decisiv traseul.

Daca in prima parte a romanului se speculeaza asupra viitorului in actorie al starului si asupra relatiilor pe care acesta le-ar fi putut dezvolta cu alte personalitati, in cea de-a doua acesta urca incet, dar sigur, si in hatisul vietii politice. Sincer, evenimentele din aceasta perioada si evolutia in aceste momente a actiunii, nu au fost la fel de interesante ca si micile amanunte si detalii despre lumea filmului si viata actorilor acelei perioade, prezenta in mai bine de trei sferturi de carte. Este adevarat ca interactioneaza si cu destinele familiei Kennedy, insa parca actiunea mai scade din intesitate si James Dean e mai stralucitor printre actori si lumea filmului, decat in lumea intrigilor subtile si a promisiunilor electorale.

James Dean – …o autobiografie alternativa mi s-a parut a fi o radiografie reusita a anilor 50-60, cum spuneam, cu o respectare fidela a unor evenimente, introducerea lui James Dean in toiul acestor intamplari sau in situatii cu totul inedite constituind adevaratul deliciu al romanului. Plus ca este interesant de vazut si de meditat asupra orgoliilor ce au stapanit lumea americana a filmului, impactul si legaturile existente intre marile vedete si anturajul lor, ziaristii de scandal si chiar impresarii acestora. Si din punct de vedere uman ne sunt oferite o serie de lectii. Banii si faima nu schimba intotdeauna in bine personalitatea individului, desi multi alearga dupa ele ci dimpotriva, amplifica unele excese si iesiri, cu potentiale efecte dramatice. Viata posibila a starului apare cititorului asemenea unui joc de lumini si umbre, cu o alternanta frenetica intre adevar si minciuna, intre putere si slabiciune, intre dragoste si posesivitate.

O autobiografie surprinzatoare prin calitatea si acuratetea detaliilor si, in acelasi timp, un roman de istorie alternativa din care se pot descoperi o gramada de informatii si personaje,  cele din urma recunoscute ca au monopolizat vietile americanilor din acei ani tumultosi.

In the mailbox

Astazi de dimineata am fost convocat de urgenta la firma de curierat. Aveam un pachet cu carti de hăt departe.  Pe linga citeva bunatati am descoperit si ceva surprize :D. Iata aveti mai jos :

o3

Cu mentiunea ca cele trei arata grozav, copertile fiind realizate, dupa cum am constat ulterior, de Costi Gurgu.  Si mai jos iata toate volumele :

o1

Harrison si Marusek ii aveam in plan, iar cu ocazia asta poate o sa cercetez care e miscarea si cu Hamilton si poate si Zelazny.

02Si inca alte cateva bunatati. Liviu Radu cu volumul Trip Tic,  Roberto R.Grant cu Animalul de Beton, cele trei aparute la editura Prologos, Jihadul Butlerian (care arata superbine de ce sa nu recunosc, si e si cu semn de carte 🙂 ) Andrei Valachi cu Sheila, despre el si Grant nu prea am cunostinte, plus Jack Dann-ul si cartea scriitorului Danut Ungureanu, Asteptand in Ghermana. Si lista continua. Paradoxal multe carti de la Tritonic trimise de editorul Millennium Press,  Horia- Nicola Ursu caruia ii si multumesc pe aceasta cale.

Zilele trecute au fost marcate de un eveniment important pentru blogosfera romaneasca. LuciaT s-a hotarat sa renunte sa mai posteze recenzii pe blog datorita atacurilor si presiunii la care a fost supusa. Lasand la o parte proasta crestere de care au dat dovada unii as vrea sa abordez anumite aspecte. Cine spune ca un cititor nu are voie sa-si dea cu parerea despre o carte? De unde si pina unde parerile noastre trebuie sa fie intocmai cu cele ale unui critic literar? Se facea referire mai ales la domnul Manolescu, a carei ultima lucrare printre altele a fost facuta „taitei” de alti specialisti din domeniu. Cine spune ca avem probleme atunci cand citim cate o carte la 2-3 zile? Sau poate chiar intr-un interval de timp mai mic? Daca Dan C. Mihăilescu, Omul care aduce cartea, de la Protv poate sa prezinte o carte pe zi, noi de ce nu am reusi sa atingem aceeasi performanta? Normal nu avem aceleasi studii dar din cate stiu eu un scriitor si o editura publica carti pentru cititori, si o eventuala parere, plus deschiderea unui topic pe subiectul romanului in cauza nu ar  putea decat sa-l bucure pe scriitorul respectiv. Ne uneste acelasi lucru, in fond. Iubirea pentru carti.

Daca afara se poate fara scandal la noi unde e problema? Oare ? Tarele societatii romanesti si evolutia noastra in ultimii 20 de ani se oglindesc destul de bine si in viata noastra culturala. Uneori asemenea „cruciade'” cred eu ca nu ajuta pe nimeni. Nu ii iau apararea sau incerc sa o conving pe LuciaT sa revina asupra situatiei, pentru ca ea a decis deja, insa e trist ce se intampla.

Ca sa nu las loc suspiciunilor eu intotdeauna am prezentat, dupa modelul care se practica si in „afara”, cartile primite. Acolo e o adevarata nebunie si lucrurile se petrec la o cu totul alta scara si dupa alte viziuni.

Pina una-alta  eu va urez un weekend placut si un sfarsit de saptamana tihnit.

Povestiri Fantastice – Liviu Radu

liviu-radu
Prefaţa: Sebastian A. Corn Selecţie: Michael Haulică

„Povestiri Fantastice” cuprinde o serie de texte selectate din lucrarile publicate de catre scriitor dupa anul 2000. Astfel din volumul „Spre Ierusalim” (2000) sunt prezente textele „Spre Ierusalim”, „El Dorado” si „In metrou”   plasate acum in deschiderea voulumului de povestiri fantastice. O serie de texte ce au calitatea de a te introduce in lumea povestirilor scriitorului Liviu Radu si de a demonstra paleta foarte larga de subiecte abordate. Prima povestire surprinde atmosfera si inaltarea religioasa caracteristica cavalierilor cruciati porniti sa elibereze pamantul sfant de necredinciosi. Un text incarcat din plin de credinta si semnificatii mistice. In „El Dorado”, dupa cum ii spune si numele avem parte de mirajul bogatiilor si al aurului ce-i bantuia pe conchistadorii aflati in cautarea acestui ideal pe un continent nou. Si ultima povestire ce incheie acest ciclu introductiv ne transporta intr-o lume a viitorului in care existenta pentru cei normali este destul de dificila, criteriile de selectie fiind acum modificate. In general dupa aceasta incursiune in lumea imaginata de scriitorul Liviu Radu nu te poti abtine sa nu constati ca atmosfera este cea care-l recomanda pe scriitor, personajele si actiunea parand ca se muleaza dupa cadru. Si cred ca acesta ar fi atuul principal al scriitorului in multe dintre textele sale, aceasta atmosfera credibila si bine pusa la punct in detrimentul unei actiuni febrile, fenomen ce poate starni reactii contradictorii cititorilor.

Continuă lectura „Povestiri Fantastice – Liviu Radu”

News Flash…in curs de aparitie…

La editura Bastion a fost lansata saptamana trecuta cartea „Rock me adolf adolf adolf” a scriitorului si traducatorului Silviu Genescu.

rock_me_adolf_mic Despre scriitor : debut în „Paradox” (1977), cu povestirea Transplant. Proză în „Paradox” (Viitorul, aproape de uşă, Călătoria cea mare, Lucille, Ca Sandra), „Helion” (Imagini dintr-o lume îndepărtată, Varianta Shakespeare, Uraganul), Almanahul „Anticipaţia” (Oraşul, Peisagistul, Sayonara!, Privind spre „Titanic”). Prezent în culegeri de povestiri s.f. Volum propriu: T de la sfârşit, (Marineasa, 1994) – proză scurtă s.f. Numeroase premii la convenţiile naţionale.

Uuu!…tot la adresa de mai sus aveti si niste povestiri alaturi de doua traduceri… 😀

***

La editura Polirom avem in pregatire o serie de titluri interesante:

cocainenights

Nopti de praf alb – J.G. Ballard (1996 – „it deals with the idea of dystopian resort communities which maintain their seemingly perfect balance via a number of dark secrets”, wiki )babylon

Babylon Babies – Maurice G. Dantec ( autor canadian de sf ; s-a consacrat cu un roman cyberpunk; exploreaza si este influentat de o serie de teme variate, de la decadenta societatii si apocalipsa in  „Là où tombent les anges”, pina la influente filozofice si samanism,  Babylon Babies)

„La sirène rouge” regizata de Olivier Megaton, prima ecranizare dupa un roman de-al scriitorului a fost lansata in august 2002. Recent am avut parte si de ecranizarea la „Babylon Babies”, cea mai cyberpunk dintre romanele sale, film cunoscut sub numele de  Babylon A.D., cu Vin Diesel in rolul principal. Film intre noi fiind vorba nu subtire, foarte subtire,  si vad ca nu sunt singurul care nu ramas  impresionat.strania-mic

Strania poveste a lui Benjamin Button si alte intimplari din epoza jazzului – Francis Scott Fitzgerald.Despre lupta  pe drepturile de autor nu a mai transpirat nimic asa ca in curind vom mai avea un volum si de la Polirom din „Strania poveste a lui Benjamin Button si alte intimplari din epoza jazzului” de Francis Scott Fitzgerald. Cel mai probabil si cu alte  povestiri bonus. Din cate vad acum titlul publicat initial si de cei de la  TKJ Publishing House a fost retras de pe site, deci tragem concluzia ca au iesit cam sifonati din toata treaba asta. Eu chiar il  zarisem si prin librarii.

***

De la Nemira inca nu avem planul  pe luna abia inceputa insa am remarcat ca Stephen King – Duma Key poate fi comandat deja cu o reducere substantiala de pe site. Recent pe blogul editurii  a fost postata  si prima recenzie a traducatoarei Ana Veronica Mircea la romanul „Jocurile Foamei” (The Hunger Games) de Suzanne Collins. O carte  cu o lista impresionata de distinctii :

NEW YORK TIMES BESTSELLER, USA TODAY BESTSELLER, AN AMERICAN LIBRARY ASSOCIATION :TOP TEN BEST BOOKS FOR YOUNG ADULTS SELECTION, KIRKUS REVIEWS EDITOR’S CHOICE, 2008, A HORN BOOK FANFARE, SCHOOL LIBRARY JOURNAL BEST BOOKS Of 2008, A BOOKLIST EDITORS’ CHOICE, BARNES & NOBLE BEST BOOKS OF 2008,  AMAZON BEST BOOKS OF 2008: TOP 100 EDITORS’ PICK, TOP10 BOOKS: TEENS.

suzanne-collins_jocurile-foamei21

Din recenzie citam :

…un avertisment asupra lumii pe care suntem pe cale să ne-o „făurim” (teritoriu restrâns de revărsarea oceanelor îmbogăţite de gheţarii topiţi, populaţie redusă, foamete, prăpastie imensă între clasele sociale, binefacerile progresului tehnic monopolizate de „elita” societăţii, luptele sângeroase pe primul loc în topul preferinţelor „marelui public”);

Concluzia :

…recomand Jocurile Foamei cititorilor de orice vârstă, amatori de SF sau nu, indiferent dacă nu-şi doresc nimic altceva decât o lectură extrem de antrenantă sau dacă le place să pătrundă în profunzimea unei poveşti, descifrând mesajele de dincolo de cuvinte.

***

De pe blogul editorului Millennium Press, Horia- Nicola Ursu aflam ca in perioada 1-30 aprilie, toate titlurile aparute intre anii 2005-2008 sunt oferite cu o reducere de 20%. Oferta este valabila numai în limita stocului disponibil. Lista o gasiti aici.

promo3

***

De la editura Tritonic mai avem disponibil pina la 15 aprilie oferta de „Trei carti la pret de doua„. Desi, initial a fost 2 la pret de 1, au schimbat intre timp abordarea. Criza asta, bat-o vina! Socotiti,  analizati si vedeti cum iesiti mai bine.

***

Continuă lectura „News Flash…in curs de aparitie…”

BIG news!!!

Wow! De pe blogul editorului Millennium Press am aflat in aceasta seara o serie de vesti surprinzatoare care ne bucura nespus. Stirile sunt preluate de de la domnul Mugur Cornilă, aflat în Italia, la Fiuggi, cu ocazia „Conventiei europene de science fiction”, EuroCon 2009.

eurocon2009

Euroconul este conventia  de Science-Fiction dedicata profesionistilor si fanilor din Europa fiind organizat de Deep Space One, ce are la activ evenimente ca Deepcon-ul  si Italcon-ul. Desi unii din invitatii de marca se pare ca nu au mai ajuns sa onoreze invitatia, cum ar fi legenda Robert Silverberg si actrita Kate Mulgrew, cunoscuta fanilor sf  in special prin rolul din serialul de televiziune Star Trek: Voyager si a ecranizarilor dupa acesta. Totusi dintre invitati am mai aminti :

Continuă lectura „BIG news!!!”

News flash…Promotii si alte aparitii

Cei de la editura Nemira se pare ca s-au hotarat sa nu treaca nici-o luna fara vreo promotie asa ca au lansat actiunea “La limita suspansului“. Astfel toate cărţile din colecţia Suspans, exceptand ultimele patru noutati vor putea fi achizitionate in perioada 9-23 martie cu 35% reducere. Iar cine scrie despre o carte din colectia de mai sus primeste o alta in dar din partea editurii dupa conditiile de aici.

la-limita-suspansului

A fost updatat si continutul revistei Nautilus cu partea a doua din romanul lui Ciprian Mitoceanu, Amendamentul Dawson. Si mai nou are parte si de o coperta, care apropo, arata intr-un mare stil. Voi ce ziceti?!

foiletonamendamentdawson

De la Millennium Press avem antologia NEW WEIRD cu o reducere de 25%, la numai 30 lei (fata de 40 lei), in perioada 11-17 martie.

new-weird

A iesit pe piata si revista Helion, numerele 1-2/2009 pe care am adaugat-o deja la aparitii. Probabil comanda se poate face pe adresa office@editurabastion.ro.

helion_1-2_2009

***

Cei de la Tor.com au mai dat la liber un roman. Este vorba de Spiritwalk (1992) a lui Charles de Lint, continuarea romanului Moonheart. Cel de-al doilea volum poate fi citit separat fara nicio grija avand in comun cu primul doar unele personaje si mediul in care se petrece intreaga actiune. Se pare ca publisher-ul s-a hotarat deja in privinta unei reeditari ce va aparea la mijlocul lui 2010.

***

Hyperion Books a dat publicitatii coperta care va insoti volumul cu numarul 6 din seria „Hitchhiker’s Guide to the Galaxy” publicata la noi de catre Nemira. Cartea se va numi „And Another Thing…”, si va fi scrisa de creatorul lui Artemis Fowl, scriitorul Eoin Colfer.

Continuă lectura „News flash…Promotii si alte aparitii”

Abatia – Dan Dobos

abatiaDin cate am inteles si din cate am putut si constata, primul volum al trilogiei Abatiei are o cu totul alta fata, sau in mod sigur un alt final, spre deosebire de editia anterioara de la Nemira. Nu am facut comparatie exacta cu originalul pentru ca momentan nu-l am in zona, insa cred ca din loc in loc au fost inserate idei dintr-o alta povestire, “Pletele sfantului Augustin”, ce a si circulat pe internet in perioada in care scriitorul avea un forum personal de discutii. Imi aduc aminte cu placere de acele timpuri in care am putut aborda diverse teme pe forumul moderat de domnia sa, forum ce s-a mutat pe alta platforma, si farmecul, dar si interesul fata de aducerea la zi a site-ului, scazand considerabil. In 2004, „Blestemul Abaţiei„, volumul doi din serie, obţine premiul Conferinţei Naţionale de SF, Romcon, ca fiind cel mai bun roman SF românesc al anului precedent. Trilogia a mai fost recompensata cu Premiul Vladimir Colin 2006, primind recunoasterea pe care o merita cu prisosinta. Maiestria si spiritul de clarvazator a lui Dan Dobos in ale scrisului stau in usurinta cu care manipuleaza cititorul in directia pe care si-o doreste si dexteritatea cu care se joaca cu mintea noastra, pregatindu-ne incet, incet, pentru marea ridicare a cortinei din final. Este un roman despre sacrificiu si credinta, despre interese economice si manipulare, despre civilizatii extraterestre si clone, dar nu in ultimul rand si despre iubire si tradare. Cu alte cuvinte are de toate pentru toti.

Continuă lectura „Abatia – Dan Dobos”

Valeu, iar moare Sefeul!

Atentie! Articol de recesiune, lung si fara poze.

Ideea acestui articol mi-a incoltit in cap dupa ce am citit maretul articol din New Scientist, articol in care autorul se intreaba  daca genul science fiction este pe moarte. Nu stiu de unde le tot vin ideile acestea unora. Da, nu este o chestie originala, nu este nici macar noua. Este o intrebare veche de aproape 50 de ani, care tot apare in perioadele cand economia merge prost.

In primul rand ipoteza lor de lucru este eronata. Se vehiculeaza idea ca SF-ul s-ar lua la intrecere cu stiinta, si ca, na!, stiinta a progresat asa de mult incat SF-ul este cam obsolete. Asta in priviinta lumilor sau viitorului imaginat. Cat despre SF ca literatura sau parte a literaturii, se pare ca este doar „semi-respectable”. Dar totusi sint si parti din SF in general, care par autorilor destul de selecte, si ne sint date ca exemple „Star Wars” si „Matrix”. Din pacate cam asta este la ce se gandesc cei ne-avizati cand aud de SF, Sci-Fi sau cum vreti sa-i spuneti, inclusiv cei de la New Scientist. Chestia e ca scriu despre o chestie despre care nu prea au habar…

Inca de la inceputul anilor ’60 a aparut ideea SF-ului muribund, pe fondul unei relative acalmii economice, perioada in care un mare numar de reviste de gen au disparut iar ritmul aparitiilor editoriale a scazut simtitor. Multi din autorii momentului s-au resimtit, inclusiv Robert Silverberg care a perceput fenomenul cam asa: ” un fel de mare imperiu prabusit, care a colapsat intr-o ciudata decadere provinciala”. Cred ca este elocvent faptul ca in 1961, premiul Hugo pentru cel mai bun fanzin a fost castigat de un simpozion cu titlul „Cine a omorat SF-ul?” A murit SF-ul atunci? Pai nu prea, chiar din contra. Poate selectia s-a inasprit, dar lucrarile bune au trecut, autorii talentati nu au disparut. Philip K. Dick, Poul Anderson sau Cordwainer Smith, pentru a da cateva exemple, au avut contributii importante in acea perioada. Tot atunci exponentii noului val isi faceau debutul: Roger Zelazny, Ursula K. LeGuin sau Kate Wilhelm pentru a numi cativa.

Toata treaba s-a repetat spre sfarsitul anilor ’70, o gramada de articole simandicoase sau savante explicau de ce totul s-a sfarsit pentru SF. Unii s-au panicat, gandindu-se sa treaca la mainstream. Si, iarasi, lucrari importante au aparut in acea perioada „sterila”, nume mari precum James Tiptree, Jr., Frederik Pohl, Gene Wolfe sau John Varley au avut ceva de spus. In 1991 s-a intamplat inca odata, si inca odata in 2001 (desi valurile au fost mai mici), si pe pare ca se intampla si acum. Poate se va repeta in 2021, si tot asa… Fara doar si poate, perioadele respective au avut si „victime”, asa cum probabil o sa fie si acum. Nu vreau sa dau nume, insa unii autori probabil sa o sa fie nevoiti sa-si ia si alt job pe linga scris, debuturile vor fi mai putine, publicul o sa vada ca unele premii nu sint acordate cum erau odata, etc. Cu toate acestea, cartile bune vor fi tot bune, scriitorii talentati vor scrie in continuare, si SF-ul cel muribund va fi resuscitat si de aceasta data.

Revenind la New Scientist, desi titlul pare incisiv, articolul in sine e doar barbologie, fara focus, fara directie. Mai nasol e ca si cei sase crai ai SF-ului nord american raspund cam anemic, fara convingere, poate in afara de Gibson care are totusi ceva de spus. Restul sint doar raspunsuri politicoase care nu spun nimic. Iar Margaret Atwood o face de-a dreptul lata. In acceptiunea respectivei doamne, cei care citesc SF sint doar niste adolescenti intarziati care viseaza planete cu sau fara dragoni pe ele, nave spatiale, savanti nebuni, chestii cu ochii rosii si asa mai departe. Brrrr!

Continuă lectura „Valeu, iar moare Sefeul!”

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑