Caută

Cititor SF

…unde cititorii dau cu parerea si alte obiecte contondente…

Etichetă

Cyberpunk

Aşteptând în Ghermana – Dănuţ Ungureanu

asteptand in ghermanaDănuţ Ungureanu obtine in 1981 primul său premiu naţional, pentru proza fantastica, la Convenţia Naţională a Cenaclurilor de Anticipaţie, ROMCON. Publica, incepand cu 1982 si pana in zilele noastre, circa 100 de povestiri si schite in antologii, reviste si almanahuri.

Pentru acest volum, aflat in topul celor mai bine vandute cărti Nemira, in perioada publicarii, alaturi de lucrarile lui Petre Ţuţea şi Horia Patapievici, i se atribuie în 1993 Premiul de popularitate, iar in 1994 Premiul I la sectiunea de specialitate a ROMCON. Romanul poarta numarul 22 in seria veche Nautilus si dispune de o coperta nu prea reusita. Dar trecem peste.

Cele cateva cuvinte de introducere de pe coperta spate nu dezvaluie mare lucru. Asa ca nu stiam exact ce tin in mână. Citez: “Asteptandu-si mantuirea intr-o lume a viitorului, obsedata de sex si violenta, de muzica si zgomote asurzitoare, evadarea lui Yablonski este tot mai dificila. Masele sunt abrutizate si manipulate din umbra, iar Ghermana este un purgatoriu fara sfarsit.

Daca la inceputul romanului nu-ti dai seama, pe masura ce te afunzi in lectura, observi ca esti aruncat intr-o lume cu influente apartinand pregnant curentului cyberpunk. Totusi spre deosebire de Necroville, la care inceputul a fost foarte anevoios, la Danut Ungureanu nici vorba de asa ceva. Secretul cred ca sta in temporizarea informatiilor noi, neexagerandu-se  in a asalta inca de la inceput cititorul cu o serie de termeni despre care nu ar avea suficiente detalii pentru a le putea vizualiza in profunzime. De asemenea, stilul scriitorului este unul aparte, abordand cu naturalete un limbaj mai familiar, mai deschis, mai apropiat de realitatea strazii, fara insa a epata, stiind exact cand sa se opreasca pentru a nu calca linia. Sau cel putin asa mi s-a parut mie. Plus ca impresiile filozofice de viata ale personajului si revelatiile sale din final nu par nici ele accentuate, ci vin sa completeze fericit portretului unui erou complex, credibil, cu un nume  menit sa atraga atentia.

Intamplarile si actiunile lui Yablonski Genetiah curg cind alene, lasand cititorul sa-si traga rasuflarea si prezentandu-i pesajului inconjurator, cind sprinţar, antrenandu-ne in focul actiunii cursive. Dupa un scurt interludiu din care aflam o serie de detalii, familiarizandu-ne cu personajele si introducandu-ne in atmosfera insolita a romanului, are loc si evenimentul ce declanseaza si da peste cap viata lui Gene Yablonski, pilot in gruparea de politie Cocoon. Prins intr-o ambuscada pierde unul dintre cele mai bune aparate de zbor ale sectiei si se vede nevoit sa traga ponoasele si sa desfaca ghemul incalcit al incidentului. Astfel, necesitatea luminarii intregii situatii il poarta prin cateva sectoare are zonei, detaliate mai in amanunt, odata cu momentul in care Gene patrunde pe teritoriul acestora.

Avem astfel Ghermana, zona ramasa in paragina, de-a lungul careia intalnim concerte ilegale la care participa cete de hardistii, “transpirand iarba prin toti porii”, distractii soldate cu sacrificii umane, populatii nomade nealterate de absorbtia tehnologica, uzine in care rugina a desfasurat adevarate regate, sau gunoaie ce se deplaseaza incet-incet, an de an, spre zonele mai populate. Sau Mauin-ul la care ajungi brazdand prin portiuni gemand de deseuri si zoaie, este totusi o zona in care “nu ai sa vezi gunoaiele Ghermanei”, “nu ai sa gasesti case parasite”, iar „sobolanii nu au sa-ti urineze pe incaltari„. Cartier ce apare sub forma unui “tampon” intre Ghermana si Crystal City. Crystal City, zona cladita pe un poligon de noua “fracturi”, rezultate in urma razboiului si la care au acces doar grangurii si cei ce detin adevarat putere, adevaratii “semizei” ai momentului. Loc, in care se ajunge doar daca posezi un autovehicul ce poate dezvolta o viteza de doi Mach pentru a putea depasi proprietatile de retinere caracteristice spatiului dimensional respectiv. Iar Maetzig-ul si-a castigat renumele ca fiind populat in proportie de nouazeci la suta de forta armata din zona, incepand cu mercenarii sau generalii de armate regulate si terminand cu buni strategi, si genii militare capabile sa destabilizeze orice obiectiv si sa creeze un adevarat haos.

Pe parcursul intregii desfasurari de forte Gene trece de la extaz la disperare, face cunostinta cu durerea, atat fizica cat si sufleteasca, insa in final este evident ca are numai de castigat pentru ca reuseste sa se descopere cu adevarat. Prezenta pe scena si a altor politii, cum ar fi Nuttmann sau cei din IULI, cea mai periculoasa agentura a momentului, vorbeste de la sine despre complexitatea firului narativ al romanului, despre densitatea si gradul sau ridicat de incalcire. Si daca mai adaug ca se mai fac trimiteri si la statii orbitale si sateliti folositi in scopuri mai mult sau mai putin nobile, va puteti face o idee despre peisajul fastuos care va asteapta daca va veti hotara sa abordati romanul „Asteptand in Ghermana„. Sigur il gasiti la anticariate.

De fapt m-am exprimat gresit. Nu “daca” este termenul cel mai potrivit. Ci, trebuie. Trebuie neaparat sa o parcurgeti, daca nu ati facut-o deja. Pentru mine cred ca acesta a fost momentul cel mai bun. Daca as fi facut-o cu multi ani in urma, nu stiu daca ar mai fi avut acelasi impact asupra mea, ca acum. Este genul de roman pe care trebuie sa-l citesti fara prea mare graba, cu ochii mari la detalii, pentru a te putea bucura la maxim de constructia aparte. Nu as exagera daca as numi-o, impreuna cu alte romane lecturate recent, ca find exact genul de lucrare ce ar avea cu adevarat sanse pe piata externa. Doar o singura observatie nevinovata as avea de facut. Poate nu ar fi stricat si desenarea unei harti pentru a se obtine o imagine mai reusita a intregii zone. In rest, este greu sa gasesti ceva de obiectat, avand in vedere ca am avut in fata unul dintre cele mai bune romane autohtone citite pina acum. Parerea mea.

Necroville – Ian McDonald

necrovillePrintre temele predilecte ale scriitorului Ian McDonald pot fi  amintite nanotehnologia, cadrul cyberpunk sau impactul schimbarilor sociale si tehnologice asupra societatilor vestice. Dintre premii as aminti: Locus Fantasy Award (1992) pentru „King of Morning, Queen of Day”, Philip K. Dick Award Best Collection winner (1991) : „King of Morning, Queen of Day”, British Science Fiction Award (1993) : „Hearts, Hands, and Voices” ( aparuta tot la Pygmalion si pe care am reusit dintr-un noroc s-o si gasesc ), British Science Fiction Association Award Best Novel winner (1995) pentru „Necroville” plus o lista un pic mai lunga si mai stufoasa de nominalizari. Am ales ca si coperta o varianta germana pentru ca Pygmalion-ul care il am eu e nescanabil, cunoscand in mod sigur ceva zapada si ploaie in perioada de anticariat.Plus ca pe internet nu am mai gasit o alta varianta de coperta mai buna.

Necroville (1994), sau „Terminal Cafe” cum o mai gasim tradusa, este o carte cum rar o sa mai intalniti. Pentru mine acesta a fost al doilea contact cu romanul, acum citiva ani mai avand o tentativa de lectura esuata dupa citeva pagini. Asa ca acum mi-am luat inima-n dinti serios si nu m-am lasat. Nici acum inceputul nu mi s-a parut spectaculos, si raman la impresia ca este la fel de greoi ca data trecuta. De-a lungul romanului am  ramas cu impresia ca scriitorul este atras in exces de anumite elemente. Deseori, m-am trezit cu o serie de termeni si situatii, care nu au fost detaliate anterior, si abia dupa ce inaintezi in lectura, incepi sa-ti faci o idee despre „ce” si „cum”. Apoi ar mai fi abundenta acestor situatii si termeni noi, idei originale care, mai ales la inceput, te cam pun pe ganduri si pe mine m-au silit sa recitesc anumite pasaje. Insa trecand pe aceste mici neajunsuri, intriga ce se complica pe parcurs, frumusetea faunei locale si complexitatea personajelor dezvaluie o lume de vis. Ne aflam intr-un moment in care nanotehnologia a inflorit asa de tare incat nu mai exista moarte propriu-zisa. In eventualitatea decesului se poate apela la serviciile Casei Mortii, o companie de nivel mondial, persoana in cauza urmand a fi supusa unui tratament specific pentru a fi adusa din nou printre noi. Pornind de la premiza ca omul acum nu mai poate muri si dupa cum aflam si din spusele scriitorului, de la un citat al lui Ian Watson (“…primul lucru pe care-l veti obtine prin nanotehnologie va fi nemurirea”) asistam la o inflorire ideatica si literara a subiectului, de proportii cu totul nebanuite.

In principal sunt urmarite aventurile a cinci prieteni, secondati de cate un al doilea partener, in anul de gratie 2063. Aventurile au loc pe parcursul a unei singure nopti. Noapte cu totul speciala pentru ca portile Necroville-urilor ( orasele unde se gasesc mortii) se deschid si muritorilor de rand. Daca la inceput nu stim prea multe despre eroii nostri, pe parcursul romanulu, apar din ce in ce mai multe elemente din trecutul fiecaruia. Si astfel putem pune multe detalii cap la cap, gasind raspunsul la  intrebarile care ne-au macinat. La aceste detalieri si prezentari de caractere am observat ca se urmareste aceeasi linie in general. La un moment dat, intr-un fel sau altul personajul ajunge inevitabil sa se spovedeasca cuiva. De remarcat si usurimea cu care se destanuie dar si aspectul ca e vorba de cineva pe care abia l-a cunoscut, destainuirea fiind presarata si cu ceva detalii destul de intime. In fond, avem parte de cinci personaje, fiecare cu parcursul si propria-i evolutie si e destul de greu de venit cu abordari si idei mereu noi. In ciuda acestor semnalari nu poti sa nu admiri tesatura pe care o dezvolta scriitorul Ian McDonald si nu poti sa ramai insensibil la imaginatia de care da dovada scriitorul. Ca tot e un subiect la zi, mi-a placut ideea ca justitia nu se mai face acum la nivel local ci a fost trecuta la nivel international, avocatii putand apela acum, dupa o intelegere prealabila intre cei doi, la orice judecator din lume. Si dupa cum e normal se aplica legea specifica zonei respective. Ei bine acesta este doar un aspect foarte mic al lumii vaste in care, daca mai gasiti cartea pe undeva, aveti sansa sa patrundeti

Treptat, pe masura ce patrunzi in actiune, si ti se dezvaluie tot mai mult din trecutul personajelor ajungi sa te indragostesti de mare parte dintre ele si sa-ti doresti sa treaca peste toate obstacolele. Toti cu idealuri proprii de viata, vor incerca pe diferite căi sa-si descopere menirea, sa se impace cu sine sau dimpotriva sa lupte pentru respectarea principiilor. Singura mini-poveste care nu m-a prins prea a tare a fost cea a lui Santiago, ce in acelasi timp are si rol de legatura cu toate celelalte personaje, fiind si catalizatorul principal al romanului. Vanatoarea la care participa se intinde pe o portiune consistenta a romanului si parca devine la un moment dat inutila. In general, actiunea este bogata si complicata la nivelul intrigii prin prezenta in joc a mai multor corporatii, care, alaturi de Casa Mortii, conduc destinele celor vii dar si hotarasc asupra sortii mortilor. Odata ce ai murit iti pierzi drepturile din lumea viilor si trebuie sa o iei de la capat dupa un cu totul alt set de reguli. Si pina la un razboi in toata regula, la vedere sau ascuns, nu mai e decat un pas.

Dupa cum afirma si Mihai-Dan Pavelescu in prefata, subiectul romanului a mai fost exploatat si de altii, mai cu seama de Robert Silverberg in nuvela Born with the dead publicata in 1974. Probabil eroare de tipar, pentru ca in postfata nuvela e trecuta cu anul aparitiei 1993. Ei bine as puncta eu ca aceeasi nuvela este prezenta si in Almanahul Sci-fi Magazin 2009. Ar mai fi de amintit si abundenta termenilor spanioli impreuna cu obsesia evidenta a scriitorului de a prezenta secvente din aparitii cinematografice care au facut furori printre cinefilii deceniilor trecute. Mai sunt si o serie de trimiteri catre lumea Sf-ului, de care am aflat din aceeasi prefata . Eu am reusit sa identific doar una dintre ele, cea catre Philip K. Dick cu omul din turnul inalt, de Harlan Ellison (Viziuni periculoase) si William Gibson (cu nava Marcus Gravey!) nu prea m-am prins singur.

Daca va spun ca de traducere s-a ocupat Gabriel Stoian iar consilierul colectiei celor de la Pygmalion era Stefan Ghidoveanu cred ca nu e de mirare ca au fost vremuri cand treburile in sf-ul romanesc se miscau cu o alta viteza si la un alt nivel decat la momentul de fata.

Cireasa de pe tort a constituit-o intamplatoarea aparitie a interviului cu Ian McDonald din revista Nautilus, in care se vorbeste mai in detaliu despre ultimul proiect al scriitorului, plus alte subiecte interesante. Recunosc ca am vrut sa abordez „Necroville”-ul pentru a incerca apoi sa vad despre ce e vorba in renumitul sau „Brasyl”. Insa la momentul de fata nu mai sunt asa curios pentru ca, din cate am observat, si acolo sunt mai multe destine incrucisate, lucru pe care de altfel il intalnim si in viitorul sau roman „The dervish house”. Actiunea se petrece cam la fel tot pe o perioada limitata de timp. Si in plus avem parte tot de nanotehnologie si probabil de termeni mai mult decat provocatori. In alta ordine de idei, cadrul, personajele si actiunea s-au modificat insa modul de constructie si abordarea literara a ramas neschimbata. Ian McDonald este un scriitor de lecturat, insa pentru multi  cred ca se va dovedi o adevarata provocare sa-i parcurga un roman din curentul cyberpunk, cum de altfel a fost si pentru mine. „Necroville” ramane in amintirea mea ca o lectura deosebita care m-a imbogatit, m-a impresionat si mi-a sporit, in mod cert, bagajul imaginativ.

The Iron Dragon`s Daughter – Michael Swanwick

The Iron Dragon`s Daughter” aparuta in seria celor de la Gollancz, Fantasy Masterworks, am achizitionata, in perioada targului Gaudeamus, de la importatorii preferati a lui Florin Pîtea, libraria Nautilus, in urma unei recenzii chiar a domniei sale.

Pina la un anumit punct avem parte de elementele clasice ale unui roman fantasy, incepand cu toate creaturile fantastice pe care le intalnim intr-o asemenea lume, de la koboli, korrigani, gargoyle, fairy, pixie, ogree, troli, witches, impi, dragoni, spriggani, goblini, elves si pina la alte specii noi si originale, vezi fata Morgana, fata padourii (stia el ceva, dar nu prea corect gramatical), fata incolore, fiintele Teg si lista continua. Am preferat sa nu le traduc, oricum cine se uita la filme sau mai citeste carti are deja imaginea formata si in plus nu stiu cu precizie la toate fiintele echivalentele din limba romana.

O mare parte din actiune este si ea de influenta fantasy dar si partial cyberpunk, in special inceputul, apoi se cam rupe fimul si nu prea mai stii de la ce te astepti. Pentru ca in mod cert firul evenimentelor nu este unul clasic, si in mod sigur, nu unul previzibil.Pe linga magie mai avem parte si de portii consistente de steampunk si ceva alchimie, dupa cum spune si titlul, dragonul este unul de origini mecanice insa insufletit, si pe linga mai avem orase intregi ce se folosesc de masini care mai de care mai inovatoare specifice inceputului de revolutie industriala, printre care avem radare, rachete, alarme, fabrici de productie in masa a componentelor necesare pentru construirea unui dragon, etc.

Citește în continuare „The Iron Dragon`s Daughter – Michael Swanwick”

Ce s-a mai intamplat …

… si se mai intampla :

1. Carti
– Millennium Press continua cu DUNE seria noua (ca trebuie si fiul sa manance din gloria lu’ tata – mai jenant e ca nu prea poate de unul singur (vezi catastrofa numita DUNE 7), ai trebuie ajutor) , si dupa mai mult de un an de cand am vazut coperta cu splashul „in curind”, a fost in sfarsit lansat volumul CYBERPUNK;
– Tritonic a scos ALTERED CARBON (pentru mine o reala surpriza placuta) si SINGULARITY SKY al lui Stross; evident continua seria lui Zelazny… , se pregateste, eternul „in curind”, Paladin Of Souls…
– Nemira prinde viteza : Vernor Vinge – A FIRE UPON THE DEEP, Robert J Sawyer – HOBSON’S CHOICE (TERMINAL EXPERIMENT), Iain M Banks – COSIDER PHLEBAS, Antologiile lui Gardner Dozois, un Farmer mai putin reusit… dar sint pe vine SPIN si doua nuvelete, adunate intr-un singur volum, din REVELATION SPACE a lui Alistair Reynolds.
Editura Alexandria scoate EarthSea (Terramare?! – asta imi aminteste de o poanta Divertis: cum sa numim intreprinderea proaspat privatizata: BicicliRom sau RomBicicl?) si SOARELE LUNG de Gene Wolfe.
Humanitas ne surprinde cu CLOUD ATLAS de David Mitchell – super carte.
Inca o mentiune pentru Paralela45 care reediteaza o scriere foarte draga mie: A DOUA INVAZIE A MARTIENILOR de A&B Strugatki. Fain.
*o sa fie un alt post dedicat pentru Fantasy.

2. Evolutii
Michael Haulica trece la Nemira unde face NAUTILUS revista. Nu stiu daca mutarea are legatura cu dezamagirea financiara gustata de Bogdan Hrib cu fiction.ro… Oricum, „clubul veteranilor” (nu e un compliment!) a inceput deja sa-si dea cu parerea in mai sus amintita revista on-line. Iese in evidenta Voicu Bugariu care se abereaza big time cu o recenzie pentru cartea lui Vinge (Foc in Adanc) lansata de Nemira anul asta. In afara de un spoiler masiv recenzia care este destul de lunga nu spune nimic, se pierde in „meandrele concretului” si ca rezultat lasa doar intrebarea „Ce zice asta ?!”. Ma rog, ma doare capul…
Promisiuni neonorate Tritonic (facute de MH totusi): cica Accelerando o sa apara in 2008 dupa Singularity Sky si Iron Sunrise, asa zicea un comment pe acest blog. Nu am nici o speranta ca Iron Sunrise o sa fie anul asta (daca o sa mai fie), ce sa mai zic de Accelerando. Daca EI zic ca o carte apare in X luni, e bine sa luati in considerare 2X. Wilson e deja la Nemira asa ca iese din schema cu totul. Acestea fiind zise, fiction.ro pare trasa pe linie secundara in acest moment, chit ca Bogdan Hrib apare la toate conventiile si premiile SF&F. Blogul editurii este destul de sarac in info despre colectia amintita, insa este super incarcat cu tot felul de chestii despre BLESTEMUL MANUSCRISULUI (Vreti sa jucam „ghici cine-i autorul”?). Avem si un nou prieten: Bogdan Teodorescu, brusc foarte prezent pe respectivul blog.
Mai departe… HNU a slabit. Mare pozac, posteaza imagini de la BookFest cu Adrian Nastase prezent la stand. Eu nu m-as lauda prea tare cu asa ceva. Surpriza, surpriza: in poze este si Andreea Marin-Tiriac-Banica-etc.! Nu poate lipsi „clubul veteranilor”… Planuri de viitor – ioc la acest moment (sau sint secrete).
Vad din ce in ce mai multe carti inspirate dupa filme, seriale, jocuri video si alte francize non-literare, moda ce vine din America de Nord. In opinia mea chestiile rezultate din trendul asta nu ofera aproape nimic in afara de niste coperti lucioase si frumos colorate.

Parerea mea…

Blog la WordPress.com.

SUS ↑