Caută

Cititor SF

…unde cititorii dau cu parerea si alte obiecte contondente…

Etichetă

Nemira

Imagini lansari Bookfest (2)

IMG_0171
Vineri, 19 iunie - Liviu Radu despre Scarabeul in musuroi

Citește în continuare „Imagini lansari Bookfest (2)”

Pistolarul, primul volum Dark Tower la Bookfest

lansare king32

bookfest special3

Simbata, 20 iunie 2009, la ora 14:oo la standul editurii Nemira (Pavilionul 14, Complexul Romexpo) suntem asteptati sa participam la o lansare oficială a volumului care inaugurează seria Dark Tower, „Pistolarul„, in traducerea cunoscutului Mircea Pricăjan. Vor participa :

  • Mihai-Dan Pavelescu, ce va deschide discutia cu ceva informatii si detalii despre colectia Nautilus (poate se va scapa si un nume doua de romane )
  • Mircea Pricajan, ce ne va vorbi despre volumul de fata si seria Dark Tower, in general
  • Michael Hăulică, ce va veni cu informatii despre revista online Nautilus.

Mai multe detalii despre planurile „muncitoresti” de dupa, 😀 gasiti pe blogul editurii.

Si o alta informatie IMPORTANTA : „pe toată durata târgului de carte BookFest, „Pistolarul” de Stephen King şi „Iureşul săbiilor” de George R.R. Martin vor fi disponibile în mod exclusiv doar la standul Nemira. În librării vor ajunge abia după încheierea târgului, tot atunci vor fi onorate şi comenzile online.”

Asadar ne intalnim acolo! 😀

PS:  Si cei curiosi, prin amabilitatea editurii Nemira, pot sa-si arunce ochii pe un fragment pdf din Pistolarul aici.

Citește în continuare „Pistolarul, primul volum Dark Tower la Bookfest”

News flash…Bram Stoker Award 2009 si Duma Key

Ieri s-au decernat premiile „Bram Stoker” pe 2009. Lista cu nominalizaţii poate fi consultată aici. Felicitări editurii Nemira pentru inspiraţie şi traducătorului Mircea Pricăjan pentru munca depusă!

Câştigătorii sunt :

duma-key1 Superior Achievement in a Novel: „Duma Key” de Stephen King (Scribner) – Publicat la Nemira, 2009- (recenzia mea o găsiţi aici ) Citește în continuare „News flash…Bram Stoker Award 2009 si Duma Key”

Amintirea Pământului – Orson Scott Card

orson-scott-card_amintirea-pamantuluiNu, hotărât, nu există carte ca „Jocul lui Ender”. Nu printre cărţile scrise de Orson Scott Card, cel puţin alea care au apărut în România. Sigur, ar mai fi „Vorbitor în numele morţilor„, poate, dar deşi ridică întrebări interesante, aia e de cu totul altă categorie.

Revenind la „Amintirea Pământului„, primul volum din seria „Întoarcerea acasă„, recent publicat de Nemira, ei bine, se simte acut că este primul volum dintr-o serie. Autorul este preocupat de trasarea cadrului general pe care urmează să construiască, probabil, în restul seriei: facem cunoştinţă cu personajele importante şi ne dumirim în ce fel de univers are loc acţiunea. Dacă povestea s-ar încheia aici, te-ai întreba de ce naiba ai citit-o. (Şi în acest aspect iarăşi nu se compară cu „Ender”, care poate fi luat şi ca lucrare de sine stătătoare).

Am făcut comparaţia cu Ender ca să ştiţi la ce să vă aşteptaţi şi la ce să nu vă aşteptaţi. Să trecem însă la subiect.

Cândva, cam cu vreo cinci-şase pre-queluri nescrise în urmă, omenirea a distrus Pământul dar a reuşit măcar să se salveze pe sine. Oamenii au lăsat dezastrul în urmă şi au colonizat cinci planete, plasând Terra în grija unui computer numit „Păstrătorul Pământului”, care are menirea să vegheze la refacerea acestuia. Peste 40.000 de ani, pe planeta Harmony, una dintre cele cinci colonii, omenirea trăieşte sub supravegherea unui computer numit „Sufletul Suprem”. Citește în continuare „Amintirea Pământului – Orson Scott Card”

Teaser “Iureşul săbiilor” de George R.R. Martin!

Desi un update ulterior, stirea de mai jos a furat, in mod clar, prim planul.

Pentru a pune capac surprizelor destinate cititorilor sai, si dupa ce ne-a perpelit la foc incet, Nemira a anuntat, intr-un guest post semnat de traducatorul Mircea Pricajan, ca va aparea in curind primul volum, Pistolarul (The Gunslinger), din seria Dark Tower a lui „the one and only”, Stephen King.

Pistolarul - Dark Tower

De pe blogul editurii Nemira aflam o veste fantastica!

La targul de carte Bookfest din Bucuresti de la sfarsitul lunii iunie, va fi lansata continuarea ciclului „Cantec de gheata si foc”  de George R.R. Martin,  si anume volumul „Iureşul săbiilor” (2000). Traducerea ii apartine doamnei Laura Bocancios, iar cartea, de aproximativ 2 400 000 de caractere, a fost impartita in 3 volume.

george r.r. martin - iuresul

Mai multe informatii si pagini din carte puteti gasi pe adresa binecunoscuta a  blogului Nemira.

Later update – Iata si coperta volumul I al cartii „Caderea lui Hyperion” de Dan Simmons, disponibil in curind pe site-ul Nemira + postul dedicat aparitiei iminente a romanului :

caderea hyperion

„Dosarele SF” la debut

In fapt este vorba de inaugurarea unei noi rubrici. M-am gandit, adaptand un model preluat de pe blogul FantasyBookCritic, ca nu ar fi o idee rea ca personalitatile apartinand lumii science fiction-ului autohton, de la editori, scriitori si pina la traducatori, sa ne ofere anumite recomandari, sau pur si simplu sa enumere cu ce lecturi s-au mai delectat recent. Si, profitand de aceasta ocazie, putem afla si ce planuri de viitor mai exista. Acolo unde se poate divulga, desigur.

Tinand cont ca s-au adunat ceva raspunsuri este clar ca va fi vorba de o rubrica saptamanala. Le multumesc inca o data celor care au raspuns pozitiv la aceasta initiativa si au reusit sa trimita raspunsurile pina la momentul de fata. Lansez inca o data invitatia pentru cei care nu au facut-o inca. Mai am inca multe mail-uri de trimis, insa as vrea sa anunt ca orice scriitor care ne viziteaza, inclusiv cei aflati la momentul debutului, pot prelua modelul si trimite raspunsurile pe mail-ul blogului. Pina acum am primit feedback si detaliat, dar si telegrafic, cum am specificat eu, din motive evidente. Depinde de fiecare, nimic nu este batut in cuie. Aveti mai jos un exemplu, de unde se pot prelua efectiv intrebarile, pentru cine este interesat. Multumesc si colegilor pentru sprijin si idei.

Pentru a sparge gheata, si sperand sa nu se interpreteze in niciun fel, am hotarat ca in debutul acestei rubrici sa ne bucuram de raspunsurile domnului Mihai-Dan Pavelescu, coordonatorul colectiei Nautilus, la editura Nemira. Mi-am permis sa adaug si comentariile pentru a avea o mai buna imagine de ansamblu.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Nume si prenume* : Mihai-Dan Pavelescu

Data si locul nasterii : 18.07.1956, Bucuresti

Studii : Absolvent al Facultatii de Mecanica, Institutul Politehnic Bucuresti

Ocupatii : Traducator, Redactor SF, Coordonator colectie Nautilus

Debut : 1983, in revista Vatra cu o traducere din Roger Zelazny

Edituri si Reviste din portofoliu : Vatra, Anticipatia, Magazin International, Stiinta & Tehnica, Teora, Pygmalyon, Nemira

Premii : Cel mai bun traducator, RomCon, 1993, 1994

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

1.Romane memorabile citite recent:

„Recent” va insemna „ultimii 2 ani”, iar „memorabil” – „care m-a surprins si determinat sa termin cartea”; lista nu-i o retrospectie deliberata, ci o combinatie ad-hoc intre cartile pe care le vad in sufragerie si pe PDA:

Neal Stephenson – Anathem
Stephane Audeguy – Teoria norilor
Tatiana Tolstaia – Zatul
Audrey Niffenegger – The Time Traveler’s Wife
R. C. Wilson – Spin
Julie PhillipJames Tiptree, Jr: The Double Life of Alice B. Sheldon (nu-i roman, dar e… memorabila)

2.Ati recomanda autorii romani de sf & f si urmatoarele lor romane :

Costi Gurgu
Liviu Radu
Danut Ungureanu
Silviu Genescu

3.Sperati sa apara publicat in Romania intr-un viitor apropiat:

James Tiptree, Jr.
Harlan Ellison (scriitor & editor)

4.Reeditari sf & f pe care le considerati necesare:

Cordwainer Smith

5.Proiecte de viitor:

Prea multe

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

*Conform Wiki SF

Poarta – Frederik Pohl

frederik-pohl_poarta2Poarta (Gateway, 1977) de Frederik Pohl, desemnat in 1993 SWFA Grand Master, este una dintre capodoperele confirmate ale science-fictionului fiind recompensata cu premiul Hugo, Nebula, Locus, John W. Campbell Memorial si Apollo. Romanul de fata este si primul volum din seria Heechee, volumul doi fiind deja aparut la Nemira si recenzat de feeria pe blogul nostru. Se pare ca in 1992 povestea a fost portata si pe computer prin jocul adventure cu acelasi nume, aparut la Legend Entertainment.

Subiectul dezvoltat in roman este unul cat se poate de intrigant. Omenirea a descoperit ramasitele si vestigiile unei vechi civilizatii extraterestre, pe care au numit-o Heeche, insa de departe cea mai importanta descoperire o reprezinta o statie spatiala unica prin constructie si dotari. Un loc cu o gravitatie redusa, unde nu se poate matura podeaua deoarece in urma starnirii, particulele sau lucrurile incep sa  pluteasca, recurgandu-se la folosirea unor microa-spiratoare manuale. Unica, pentru ca intamplator sau nu, nu se stie exact, extraterestrii au lasat-o echipata complet cu o serie de nave capabile de zboruri interstelare, la viteze mai mari decat cea a luminii. Nave, ale caror mijloace de propulsie nu au fost inca descifrate si care sunt impartite in trei clase, in functie de numarul de pasageri suportat de fiecare. Clasa 1, Clasa 3 si Clasa 5, multe dintre aceasta, dar in special cele din ultima categorie dovedindu-se a fi blindate. Problema principala ar fi ca aceste nave, sute la numar, au un modul de stabilire al destinatiilor imposibil de identificat de catre oameni, insa un lucru este sigur. Inapoierea lor se face dupa un modul automat, indiferent daca echipajul sau mai este in viata sau nu. Astfel ca fiecare calatorie cu un asemenea vehicul spatial este o adevarat provocare pentru prospectorii angajati in cautarea vestigiilor Heeche si a descoperirilor prin care sa-si asigure viitorul, toti fiind cunostienti de pericolele cu care s-ar putea confrunta. Pericole ce nu pot fi prevazute datorita tipologiei imprevizibile de desfasurare a acestora. Dupa cate se poate observa avem in fata un roman in care viata celor cazati in Poarta aduce foarte mult cu o adevarata loterie spatiala.

Cu toate aceste lucruri va trebui sa dea piept personajul central al romanului, Robinette Broadhead, aflat in cautarea loviturii vietii sale. Romanul pare a fi un adevarat tratat de studiu psihologic, dezvaluindu-ne treptat multe dintre motivatiile eroului, dar mai ales si multe dintre faptele sale. Relatarea se face in general la persoana I, cu redarea intamplarilor din punctul de vedere al eroului, accentuand latura personalizata a evenimentelor. Si pentru ca tabloul sa fie complet, psihologul vinovat cu deschiderea sufletului lui Rob este nici mai mult, nici mai putin de, un robot!

Stilul abordat de scriitor in romanul Poarta, prin acordarea unei atentii deosebite formularii  frazei si concentrarea asupra evolutiei  umane si sufletesti a personajului, mi-a adus aminte de „Picnic la marginea drumului„, capodopera fratilor Strugatki. Cine nu s-a lipit de opera rusilor, e posibil sa manifeste aceleasi reactii adverse si fata de bijuteria lui Pohl. Eu, la pagina 100 inca asteptam sa se intample ceva care sa mai alunge un pic monotonia evolutiei intamplarilor. Pentru ca, dupa cum va anuntam, nu este o carte mustind a actiune, focalizandu-se in special pe umanitatea personajelor, pe perenitatea si fragilitatea vietii noastre, pe exploatarea necunoscutelor si a intrebarilor ce se nasc privitoare la civilizatia Heeche.

pohl2Este de remarcat cum dintr-o serie de detalii mici si elemente nesemnificative, dintr-o poveste cu potential intr-adevar, dar din care ne sunt oferite prea putine lucruri concrete, scriitorul reuseste sa actioneze asupra imaginatiei cititorului si il convinge sa nu se mai opreasca din citit. Recunosc ca in timpul in care nu o citeam, nu ma puteam abtine sa nu ma gindesc cum va evolua actiunea, pentru ca este evident inca din start ca ceva s-a intamplat, si lucrurile s-au schimbat. Totusi balanta vietii a fost respectata si in romanul lui Frederik Pohl. Pentru fiecare lucru bun trebuie sa se intample si ceva rau, soarta luandu-si intotdeauna tributul. Dupa cum era de asteptat, viata nu te asteapta doar cu lucruri dulci, dramatismul operei contribuind din plin la conturarea unui roman complet. „Poarta”,  poate fi vazuta si ca o experienta personala de viata, ca un roman al formarii si al descoperirii de sine, si ca o lucrare ce ar putea fi disecata cu usurinta la orice clasa de studiu literar. De mentionat, ca la volumul de fata s-a reusit pastrarea copertii originale a volumului (editura St. Martin’s Press, 1977) creatie a cunoscutului artist Boris  Vallejo. O scena foarte sugestiva pentru orice cititor, dornic sa vada cum arata navetele si in imaginatia scriitorului.

La finalul lecturii nu am putut constata decat un singur lucru. Poarta lui Pohl vine sa le reaminteasca celor neconvinsi ca si science-fiction-ul poate fi numit, si este in adevaratul sens al cuvantului, literatura, subestimarea de care are parte, nefiind in totala concordanta cu situatia de fapt.

Recomandarea mea este una fireasca, Poarta este un roman de neratat pentru orice cititor pasionat de sf, comentariul lui Frederik Pohl, cum ca „Gateway este cartea cea mai buna pe care am scris-o vreodata”, nelasand loc la alte interpretari.

Aşteptând în Ghermana – Dănuţ Ungureanu

asteptand in ghermanaDănuţ Ungureanu obtine in 1981 primul său premiu naţional, pentru proza fantastica, la Convenţia Naţională a Cenaclurilor de Anticipaţie, ROMCON. Publica, incepand cu 1982 si pana in zilele noastre, circa 100 de povestiri si schite in antologii, reviste si almanahuri.

Pentru acest volum, aflat in topul celor mai bine vandute cărti Nemira, in perioada publicarii, alaturi de lucrarile lui Petre Ţuţea şi Horia Patapievici, i se atribuie în 1993 Premiul de popularitate, iar in 1994 Premiul I la sectiunea de specialitate a ROMCON. Romanul poarta numarul 22 in seria veche Nautilus si dispune de o coperta nu prea reusita. Dar trecem peste.

Cele cateva cuvinte de introducere de pe coperta spate nu dezvaluie mare lucru. Asa ca nu stiam exact ce tin in mână. Citez: “Asteptandu-si mantuirea intr-o lume a viitorului, obsedata de sex si violenta, de muzica si zgomote asurzitoare, evadarea lui Yablonski este tot mai dificila. Masele sunt abrutizate si manipulate din umbra, iar Ghermana este un purgatoriu fara sfarsit.

Daca la inceputul romanului nu-ti dai seama, pe masura ce te afunzi in lectura, observi ca esti aruncat intr-o lume cu influente apartinand pregnant curentului cyberpunk. Totusi spre deosebire de Necroville, la care inceputul a fost foarte anevoios, la Danut Ungureanu nici vorba de asa ceva. Secretul cred ca sta in temporizarea informatiilor noi, neexagerandu-se  in a asalta inca de la inceput cititorul cu o serie de termeni despre care nu ar avea suficiente detalii pentru a le putea vizualiza in profunzime. De asemenea, stilul scriitorului este unul aparte, abordand cu naturalete un limbaj mai familiar, mai deschis, mai apropiat de realitatea strazii, fara insa a epata, stiind exact cand sa se opreasca pentru a nu calca linia. Sau cel putin asa mi s-a parut mie. Plus ca impresiile filozofice de viata ale personajului si revelatiile sale din final nu par nici ele accentuate, ci vin sa completeze fericit portretului unui erou complex, credibil, cu un nume  menit sa atraga atentia.

Intamplarile si actiunile lui Yablonski Genetiah curg cind alene, lasand cititorul sa-si traga rasuflarea si prezentandu-i pesajului inconjurator, cind sprinţar, antrenandu-ne in focul actiunii cursive. Dupa un scurt interludiu din care aflam o serie de detalii, familiarizandu-ne cu personajele si introducandu-ne in atmosfera insolita a romanului, are loc si evenimentul ce declanseaza si da peste cap viata lui Gene Yablonski, pilot in gruparea de politie Cocoon. Prins intr-o ambuscada pierde unul dintre cele mai bune aparate de zbor ale sectiei si se vede nevoit sa traga ponoasele si sa desfaca ghemul incalcit al incidentului. Astfel, necesitatea luminarii intregii situatii il poarta prin cateva sectoare are zonei, detaliate mai in amanunt, odata cu momentul in care Gene patrunde pe teritoriul acestora.

Avem astfel Ghermana, zona ramasa in paragina, de-a lungul careia intalnim concerte ilegale la care participa cete de hardistii, “transpirand iarba prin toti porii”, distractii soldate cu sacrificii umane, populatii nomade nealterate de absorbtia tehnologica, uzine in care rugina a desfasurat adevarate regate, sau gunoaie ce se deplaseaza incet-incet, an de an, spre zonele mai populate. Sau Mauin-ul la care ajungi brazdand prin portiuni gemand de deseuri si zoaie, este totusi o zona in care “nu ai sa vezi gunoaiele Ghermanei”, “nu ai sa gasesti case parasite”, iar „sobolanii nu au sa-ti urineze pe incaltari„. Cartier ce apare sub forma unui “tampon” intre Ghermana si Crystal City. Crystal City, zona cladita pe un poligon de noua “fracturi”, rezultate in urma razboiului si la care au acces doar grangurii si cei ce detin adevarat putere, adevaratii “semizei” ai momentului. Loc, in care se ajunge doar daca posezi un autovehicul ce poate dezvolta o viteza de doi Mach pentru a putea depasi proprietatile de retinere caracteristice spatiului dimensional respectiv. Iar Maetzig-ul si-a castigat renumele ca fiind populat in proportie de nouazeci la suta de forta armata din zona, incepand cu mercenarii sau generalii de armate regulate si terminand cu buni strategi, si genii militare capabile sa destabilizeze orice obiectiv si sa creeze un adevarat haos.

Pe parcursul intregii desfasurari de forte Gene trece de la extaz la disperare, face cunostinta cu durerea, atat fizica cat si sufleteasca, insa in final este evident ca are numai de castigat pentru ca reuseste sa se descopere cu adevarat. Prezenta pe scena si a altor politii, cum ar fi Nuttmann sau cei din IULI, cea mai periculoasa agentura a momentului, vorbeste de la sine despre complexitatea firului narativ al romanului, despre densitatea si gradul sau ridicat de incalcire. Si daca mai adaug ca se mai fac trimiteri si la statii orbitale si sateliti folositi in scopuri mai mult sau mai putin nobile, va puteti face o idee despre peisajul fastuos care va asteapta daca va veti hotara sa abordati romanul „Asteptand in Ghermana„. Sigur il gasiti la anticariate.

De fapt m-am exprimat gresit. Nu “daca” este termenul cel mai potrivit. Ci, trebuie. Trebuie neaparat sa o parcurgeti, daca nu ati facut-o deja. Pentru mine cred ca acesta a fost momentul cel mai bun. Daca as fi facut-o cu multi ani in urma, nu stiu daca ar mai fi avut acelasi impact asupra mea, ca acum. Este genul de roman pe care trebuie sa-l citesti fara prea mare graba, cu ochii mari la detalii, pentru a te putea bucura la maxim de constructia aparte. Nu as exagera daca as numi-o, impreuna cu alte romane lecturate recent, ca find exact genul de lucrare ce ar avea cu adevarat sanse pe piata externa. Doar o singura observatie nevinovata as avea de facut. Poate nu ar fi stricat si desenarea unei harti pentru a se obtine o imagine mai reusita a intregii zone. In rest, este greu sa gasesti ceva de obiectat, avand in vedere ca am avut in fata unul dintre cele mai bune romane autohtone citite pina acum. Parerea mea.

Stire bomba! Si un close line-up…

Exact ati citit bine. Stire bomba! Desi cam veche, dar totusi necunoscuta cititorilor.

Pornind de la recenzia lui Aron Biro la antologia Living Dead a lui John Joseph Adams, recenzie cu un titlu predestinat „Christos a-nviat!„, am ajuns din motive subiective pe blogul editorului. Si cum clickuiam eu frenetic, am dat peste o stire de pe 20 decembrie. Ea suna asa :

Just signed and mailed off the contracts for a Romanian edition of Wastelands. As reported by Agent Jenny:

Romanian rights to John Joseph Adams’s WASTELANDS anthology, to SC Nemira

There’s a couple other deals pending, but nothing else signed yet. But the Romanian is our first foreign rights deal. It’s a nice milestone to have reached.

Pe scurt, si pe romaneste, Wastelands a fost cumparata de cine trebuie, editura Nemira, aceasta fiind si prima editura straina care cumpara drepturile de autor. Felicitari editurii pentru inspiratie! Si noi sa desfacem sampania!

Sperand ca nu am stricat prea mult surpriza, pregatita in mod sigur de editura, sa revenim un pic la antologiile editorului.

Recenzii gasiti fie la mine in romana, fie pe blogul lui Jen in engleza, aici : partea 1, partea a 2-a si a 3-a.

Si din categoria surprizelor placute avem si interviul luat de Mihai Adascalitei, editorului susnumit si publicat recent in Nautilus.

***

Voi scoate de la naftalina cele  cinci  povestiri free din volumului recenzat de Aron Biro si trailer-ul antologiei cu acelasi nume si le readuc in atentie. Eu am citit doar primele trei pina la momentul de fata si mi-au lasat o impresie buna.

In Beauty, Like the Night de Norman Partridge

HTML | PDF |

Malthusian’s Zombie de Jeffrey Ford
HTML | PDF |

Sparks Fly Upward de Lisa Morton
HTML | PDF |

Followed de Will McIntosh
HTML | PDF |

Passion Play de Nancy Holder
HTML | PDF |

Si iata si filmuletul in cauza :

***

federations

Si mai trebuie avut in vedere ca din ultima antologie a editorului, Federations,  se pot gasi pe net urmatoarele patru povestiri :

“The Culture Archivist” – Jeremiah Tolbert’s PDF

“The One with the Interstellar Group Consciousnesses” – James Alan Gardner’s PDF

“Carthago Delenda Est” – Genevieve Valentine PDF

„The Shoulders of Giants” –  Robert J. Sawyer HTML

John Joseph Adams este editorul antologiilor : Wastelands: Stories of the Apocalypse, Seeds of Change,  The Living Dead si recenta Federations. Vor urma By Blood We Live (August 2009), The Improbable Adventures of Sherlock Holmes (September 2009), si The Living Dead 2 (vara lui 2010).  Mai este de asemenea assistant editor la The Magazine of Fantasy & Science Fiction.

Adams mai lucreaza si ca scriitor Freelancer. Momentan mai scrie recenzii si pentru Tor.com,  si tot asemenea recenzii a mai publicat in Kirkus Reviews, Publishers Weekly, siOrson Scott Card’s Intergalactic Medicine Show. Alte lucrari de non-fictiuni i-au mai aparut in: Amazing Stories, The Internet Review of Science Fiction, Locus Magazine, Novel & Short Story Writers Market, Science Fiction Weekly, SCI FI Wire, Shimmer, Strange Horizons, Subterranean Magazine, si Writer’s Digest.

A obtinut English Bachelor of Arts degree la Universitatea centrala Florida, in Decembrie 2000.

News flash…

Am cam intarziat cu stirea, dar via blogul editurii Nemira pina pe 15 mai avem reducere 45% la orice titlul din colectia Babel. John Barth, Juan Carlos Onetti, John Banville sau Julian Barnes sunt doar cativa dintre scriitori ce se regasesc in colectia amintita.

babel

Si inca ceva. Cine va scrie in acesta perioada pe blogul lui (cu link la postul editurii Nemira) sau pe nemirabooks.ro va primi o carte cu reducere 100% (la alegere) din libraria online Nemira.

Iar cine are blog si organizeaza acolo un concurs pentru cititori pe teme de literatura contemporana (ce va trece prin minte!) are trei carti din partea editurii sa le ofere premiu pentru cititorii blogului lui. Cartile vor fi din colectia Babel. De expeditia cartilor la castigatori se va ocupa editura, trebuind transmise doar datele de contact.

***

Si in weekend, in Cotidianul, a aparut un scurt interviu cu Maurice Dantec autorul romanul Babylon Babies, tradus anul acesta la editura Polirom.   Si citez :

Dantec e încă nelămurit, după ce a văzut cât de slab a ieşit filmul, de ce i-a mai cumpărat Hollywoodul drepturile. Oricum nu seamănă cu nimic din carte…

coperta_wayfalua_mic

***

In pregatire la editura Bastion, conform site-ului Arsfan, volumul „Un om din Wayfalua si alte povestiri” de Costel Baboş. Si intre timp au revenit si link-urile. Insa a disparut posibilitatea de a comenta,  optiune destul de utila, cred eu. Si as mai completa ca si Adina a realizat o recenzie la Lucian Merisca, si al sau volum „Vincent & Karlenstein – Moarte buna copii!”.  Iar coperta alaturata mi se pare a fi una dintre cele mai reusite, din intreaga colectie de volume publicate pina acum.

Later update: si aici gasiti si o parte a volumului in varianta pdf, respectiv primele 4 povestiri :

  • Poveste neterminata cu o pisica moarta
  • Petru din sticla
  • Un om din Wayfalua
  • Dimineata unor roboti

Duma Key – Stephen King

duma-key1

Duma Key este cel de-al 54-lea roman publicat de legenda vie a suspansului si horror-ului american, Stephen King. Cartea ( foto via Jurnalul de duminica) a ajuns si pe locul intai in lista New York Times Bestseller, fiind si primul roman a carui actiune se desfasoara in Florida sau Minnesota. Desi este incadrat la categoria horror psihologic, din cate am observat eu trasaturile horror se regasesc intr-o cantitate foarte redusa, componenta psihologica fiind elementul pregnant.

Avem descrisa in cele mai mici detalii viata unui fost inginer de constructii, ce sufera un accident din care ramane fara o mână si in urma loviturii puternice la cap se alege si cu o frumusete de amnezie partiala. Odata cu accidentul incepe sa sufere si de accese dese de furie, unul dintre ele contribuind la destramarea casniciei cu sotia sa, Pam. Luand in considerare sfatul psihologului sau, Edgar Freemantle descopera zona Duma Key din Florida unde se si muta intr-o casa de vacanta. De acum incolo viata i se va schimba radical si va trece printr-o serie de intamplari neobisnuite.

Stiam si eram familiarizat cu stilul lui King de a prezenta in cele mai precise detalii vietile subiectilor sai insa de aceasta data cred ca s-a indragostit si el pur si simplu de propriile-i personaje. De ce zic asta?.Pentru ca pina pe la pagina 200 neobisnuitul este lasat sa zaca deoparte fiindu-ne oferite doar mici franturi de cuvinte si aluzii mai mult sau mai putin concludente. Pentru ca daca ai mai citit ceva de King nu te poti abtine sa nu cauti in cele mai mici detalii, informatii, bucati din puzzle-ul la care te astepti sa fii facut partas. Am constat ca multe piste sunt lasate deoparte, imaginatia mea fiind prea zburdalnica pentru o buna parte din romanul de fata. Obisnuit cu insolitul si fenomenele paranormale des intalnite in romanele scriitorului am fost un pic  dezumflat de solutia si de bau-baul ales. Pentru ca da el exista, dar parca de aceasta data mi s-a parut mai inofensiv decat oricind. Plus ca meritul lui King era ca de obicei te tinea cu sufletul la gura alternand actiunea cu dezvaluirile bine ticluite. Acum, factorul psihologic, si nevoia de a te adapta la un nou stil de viata, de a-ti depasi propriile limite si necazuri, monopolizeaza axul central al cartii. Nu e un lucru neaparat rau, insa eu unul, eram motivat de dorinta de a descoperi ce secrete murdare si nemaiauzite ne-a pregatit Regele. Nici intensitatea si suspansul cartii nu atinge cote inalte decat pe final, plus in vreo 2-3 momente initiale. Poate ma asteptam la ceva mai spectaculos si de aici si mica dezamagire.

Personajele sunt bine creionate si puternice, te atasezi cu usurinta de ele, si simti un gust amar cand unii mai parasesc scena. Deci, din acest punct de vedere nu cred ca i se poate reprosa nimic. Este un roman mai degraba de viata, accentuand cum spuneam mai sus, dificultatile si greutatea adaptarii la noua viata a personajului central, Edgar, cu foarte multe elemente specifice anilor 2000. Intr-o proportie destul de mare, comunicarea se desfasoara cu usurinta si prin intermediul email-urilor, am intalnit trimiteri catre Lost sau X-files, cu alte cuvinte o carte adaptata necesitatilor si realitatii zilelor noastre.

Adunand plusurile cu minusurile as spune ca este un roman pe care sunt convins ca fanii lui King nu il vor rata, insa nu stiu daca ii va satisface pe toti in aceeasi masura. Mai ales daca isi doresc ceva alert si incarcat de suspans. Ar fi ceva, dar in cantitati foarte atent masurate. Insa, poate romanul de fata nici nu s-a dorit sa fie prea intunecat, ci doar sa dovedeasca ca King mai poate scrie despre vietile oamenilor, cu aceeasi vitalitate si maiestrie cum ne-a dovedit-o pina acum. Fiind o editie hardcover cartea arata impecabil, acelasi lucru fiind valabil si cu traducerea, la care nu am nimic de reprosat. Am observat ca se vehicula ideea ca un King citit in engleza are alt farmec si poate are un dram de adevar aceasta cugetare, insa eu chiar ma bucur ca am avut ocazia sa o citesc in limba materna.

duma_key
Prima editie de la Scribner
dumakeyalternatecover
Coperta alternativa

Ilustratia cartii mi s-a parut a fi in ton cu celelalte editii din afara, aveti citeva mai sus, si e cu atat mai potrivita cu cat regasim toate personajele desenate, rasfirate de-a lungul intrigii romanului.

3 X Philip K. Dick (1)

As fi putut foarte bine sa prezint fiecare din cele trei carti citite de Philip K. Dick in trei posturi distincte, insa din momentul in care am inceput-o pe a doua, in mintea mea s-a nascut un gand nastrusnic.

Faptul ca anumite teme s-au repetat, ca am gasit elemente-cheie comune in cartile citite nu a fost o noutate si nici ceva care sa ma uluiasca, dar aceste lucruri combinate cu informatiile sporadice dar destul de interesante despre viata tulmultoasa a autorului m-au determinat sa iau hotararea de a incerca sa citesc tot ce a aparut la noi- mai exact, tot ce a publicat editura Nemira. Bineinteles, sper sa gasesc si cartea biografica, scrisa de Carrere, „Eu sunt viu, voi sunteti morti” (publicata tot de Nemira, in ’98)- multumesc voicunike pentru recomandare-, precum si alte variante in engleza ale lucrarilor care l-au avut in centrul atentiei pe P.K.D. (am gasit destule pe Amazon, toate tentante). Chiar acum, gandindu-ma ca P.K.D. a avut o surioara geamana, care a murit la sase luni de la nastere, trauma pe care el a resimtit-o foarte puternic, completeaza viziunea mea asupra cartilor lui si adauga o noua dimensiune intelegerii lor.

pkdwithcat

(Cercetarea mea va contine si un capitol dedicat in exclusivitate legaturii aproape mistice dintre Sf-isti si pisici)

Ce a facut ca P.K.D. sa fie diferit de alti scriitori care au avut si ei o activitate literara intensa si care au fost destul de promovati si la noi este faptul ca, ajungand la a treia carte, am inteles ca deja nu mai citeam cartea, ci citeam autorul, iar pentru autor scrisul nu era un moft sau o exprimare a talentului scriitoricesc, ci era o modalitate de a-si pastra coerenta si identitatea.

Totusi, ceea ce m-a determinat sa comand fara simt de raspundere si vreo logica aparenta (mai cu seama pentru ca mie nici nu-mi place culoarea roz) cate patru carti odata, de pe siteul editurii, a fost ca trei dintre cartile lui au fost ecranizate, iar filmele se afla printre preferatele mele: Minority Report (trad.: Furnica Mecanica), A scanner darkly (trad.: Substanta M), Blade Runner (trad.: Viseaza androizii oi electrice?).

Despre carti, (cat mai) pe scurt

0

Prima carte citita a fost Viseaza androizii oi electrice?”, iar decizia a fost influentata exclusiv de faptul ca Blade Runner a fost primul Sf vazut (si indragit foarte mult). Despre P.K.D. (inca) nu stiam nimic. Am cautat in carte atmosfera care ma sedusese in film, insa, spre marea mea dezamagire, nu am gasit-o, sau cel putin eu nu am perceput-o (cred ca lipsea interventia celor de la Vangelis) la fel de intens ca in film (e cazul singular in care as revedea filmul, dar n-as reciti cartea). Pe de alta parte, am intalnit reflectii profunde care sondeaza natura umana (prin introducerea dublului om/masina) si descoperind ceea ce o face atat de … inimitabila: empatia. Empatia, insa, trebuie stimulata si, oricat de ciudat ar suna, exersata. Ea este o calitate intrinseca umanitatii, insa in acelasi timp deteriorabila. Aici se strecoara un rationament circular amuzant, P.K.D. introducand si factorul religios: catalizatorul sentimentului religios este empatia, iar sentimentul religios este experimentabil doar prin intermediul empatiei. Faptul ca subiectul cartii este dat de incercarea personajului principal de a distinge omul de android, utilizand tot felul de teste si intrand intr-o conspiratie ciudata, denota interesul scriitorului pentru ceea ce este real, si ceea ce este fals (asta ca sa ma exprim asa, scolareste). Mi-a mai placut ideea „programarii depresiei”- si cat adevar e aici, adevarul celor care simt ca uneori depresia da masura calitatii vietii pe care omul o traieste, si ca ea, uneori, este punctul in care omul poate face schimbarea vietii lui- in bine.

01

„Clanurile de pe Alpha”, contine o poveste cu un urias potential (care, din pacate, nu a fost exploatat complet, sau cel putin asa cum mi-as fi dorit eu). Ideea de a pune in discutie masura in care o societate- o lume- constituita din bolnavi mintali, grupati fiecare in clanuri in functie de specificul patologiei, ar putea supravietui, si, mai mult, ar putea fi functionala, pe mine m-a cucerit din prima clipa. Hebi (hebefreni), depi (depresivi), parani (paranoici), poly (bipolari), mani (maniaci) se reunesc intr-un consiliu de urgenta pentru a discuta despre apropierea iminenta a unor nave terrane, care pareau sa ameninte stabilitatea si insasi existenta lumii lor. Terranii, in frunte cu o psihoterapeuta, erau implicati, cel putin la nivel… oficial, intr-o misiune de explorare si ajutorare a clanurilor izolate de pe Alpha- III. In paralel cu aceasta, fostul sot al psihoterapeutei, zdruncinat de divort si de relatia destul de „toxica” cu sotia lui, avea propriul sau plan.

Incercati sa va imaginati acest cadru, tinand cont de faptul ca fiecare dintre protagonisti are o imagine complet diferita, ipoteze personalizate despre ce e realitatea si cum ar trebui sa actioneze. Este o imagine care da… vertijuri, iar P.K.D., daca asta a fost scopul lui, a reusit sa-mi rasuceasca sinapsele cu bulibaseala asta, la un moment dat incoerenta si destul de diluata ca sens in arhitectura generala a romanului.

Pe de alta parte, P.K.D. dezvaluie foarte frumos cateva dintre particularitatile, nu numai individuale ci si colective, ale patologiilor pe care a ales sa le lase sa se desfasoare pe scena. Manii, cu energia lor vibranta, impulsivitatea, violenta, dar si productivitatea ideatica, capacitatea de a vedea in viitor, si inclinatia pulsionala catre actiune; paranii (nu intamplator unul dintre personajele centrale este paran), cu teama lor constanta de a nu fi atrasi in capcane, cu grija obsesiva de a anticipa evenimentele (chiar daca asta ar insemna construirea unor duplicate) pentru a nu fi luati prin surprindere; hebii, reprezentanti ai schizofrenicilor, acesti mistici cu puteri psihice extraordinare, dar al carui comportament este complet imprevizbil si greu de descifrat. In perioadele tensionante, pana si patologiile se pot concentra in directia unui scop comun. Ce m-a dezamagit la carte a fost ca personajele au fost „slabe”, cu prea putina consistenta, ca subiectul a fost expediat rapid, P.K.D. implicandu-se mai mult in a finaliza cartea decat in a o defasura, pe toate pistele pe care le deschisese.

03

Ultima carte citita, „Ubik” (mentionez ca m-a enervat coperta deoarece m-a indus in eroare), mi-a placut in mod deosebit, pentru ca am simtit ca a facut mai mult decat a materializa o idee interesanta, numai buna de pus pe hartie (continand, bineinteles, tematica conflictuala si preocuparile interioare ale scriitorului- Ce este real si ce nu?). Faptul ca in universul fabulos al anului 1992 este posibila pastrarea contactului cu persoanele decedate, mai exact, cu constiintele lor (in niste locatii numite morotarium), s-a pliat suspect de bine pe o discutie recenta care mi-a scormonit multe dintre curiozitatile si dilemele existentiale. Povestea se invarte in jurul felului in care realitatea este creata atat de forte exterioare individului cat si de asteptarile si dorintele lui, si ca, pana la urma, persoana nu poate sti care este punctul pana unde isi controleaza propria existenta, si care este punctul in care intervin aspecte care au o logica si o ratiune proprie, ocultata mintii omenesti.

Ubik mi-a adus aminte de Omul demolat, deoarece am reintalnit esperii si persoanele care aveau puteri „psionice”, capabile sa citeasca ganduri, sa anticipeze realitatea sau, din contra, sa o schimbe intorcandu-se in timp. Exista doua tabere (a celor antrenati sa se inflitreze in marile corporatii si sa fure datorita puterile lor informatii secrete si importante, si a celor care pot contracara aceste interventii, numiti inertiali), si un inamic invizbil, a carui adevarata natura si identitate ramane un intreg mister. Secventele in care sunt prezentate regresiile temporare, impreuna cu explicatiile si felul in care personajul principal le resimte mi-au placut foarte mult. Transformarile pe care mediul le suferea, mesajele ciudate, menite sa calauzeasca pasii personajului, experimentarea degradarii fizice, a apropierii mortii, intalnirea cu cel care a provocat toate acestea, m-au fascinat si asta pentru ca, mai mult decat in cazul cartilor anterioare, parca am simtit si eu aventura celor prinsi in acel univers, si m-am trezit infiorandu-ma la gandul ca, ar fi posibil, la un moment dat, ca procesul de imbatranire sa fie atat de accelerat, incat sa nu avem timp sa ne acomodam cu ideea topirii noastre in nimic.

Concluzii

Momentan, in topul preferintelor conduce Ubik. As avea multe de spus despre ce-am citit (am „ciugulit” si eu din ce-am citit cateva idei), dar prefer sa las discutiile aprinse si revelatiile pentru intalniri la cafea, mai ales pentru a nu parazita altora experienta de a citi niste carti chiar interesante si care merita toata atentia (acesta este si motivul pentru care prefer sa-i citesc cartile, atatea cate-au aparut la noi, in loc sa citesc despre ce-au citit si gandit altii citindu-i cartile- sau ceva de genul asta).

Fugitiv, am regasit ca puncte comune „conspiratia” (care, la drept vorbind, este adevaratul personaj al cartilor lui Dick), duplicitatea, personajele feminine ostile (n-am putut sa nu remarc sotia lui Deckart, actrita, tafnoasa, si deloc multumita de nimic, sotia lui Chuck, terapeuta de cuplu, cu o viata de cuplu nociva, si care se dovedeste a fi nu departe de cei de pe Alpha) abuzul si incalcarea intimitatii, a spatiului privat, aspect redat in carti prin metode extrem de intruzive si brutale (citirea gandurilor, anticiparea evenimentelor, manipularea realitatii- chiar (percepute) fizice), realitati rasturnate, schimbari de perspectiva (Cine este bolnav si cine este sanatos? Care sunt criteriile dupa care ii incadram pe oameni intr-o categorie sau alta?), si altele.

Inca un lucru pe care as vrea sa-l mentionez este acela ca… desi ridica multe teme serioase de reflectie, P.K.D. este si un maaare farsor! Este un scriitor care stie sa-i puna cititorului cateva piedici, sa-l sicaneze, fie pentru ca-si caricaturizeaza personajele intr-un fel in care nu te-ai astepta pentru subiectul cartii (mai tine cineva minte in ce hal erau imbracati importantii inertiali, gata sa porneasca intr-o misiune super importanta? – si apropo de asta, scena in care acei ciudati, fiecare cu puterile lor, erau stransi in acelasi loc, cunoscandu-se unii pe altii, mi-a adus aminte de filmul Rose Red, ecranizarea cartii lui King, facut dupa un scenariu scris de King,  in care tot asa, o gasca de paranormali pleaca sa investigheze o casa bantuita) . O alta maniera in care scriitorul face un pic pe aghiuta diabolic este prin finalurile (chiar bune!), menite sa te-adanceasca si mai mult in relfectii (Ubik, Clanurile…)

(Ce) Va urma (anunt, ca sa nu existe asteptari la altceva)

Eu planuiesc sa continui lectura, dupa ce fac o mica pauza si ma plimb putin pe alte meleaguri literare, cu: Substanta M, Omul din Castelul Inalt, Timpul dezarticulat si Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldrich (cartile pe care deocamdata le am in biblioteca). Cred ca mi-ar fi placut mai mult sa scriu ceva dupa ce le citesc pe toate.

Mai trebuie sa fac rost doar de Furnica Electrica dar asta intr-o comanda viitoare, caci momentan astept cu sufletul la gura momentul in care voi citi Hyperion (da, m-am si repezit sa-l iau cand s-a dat drumul la clicaneli pe site). Daca ma impiedic, nu stiu cum, si de cartea biografica, aparuta la noi si amintita la inceputul postului (care-si trage titlul dintr-un mesaj peste care dau protagonistii povestii din Ubik) ma declar chiar super extra multumita, insa o voi citi dupa parcurgerea cartilor, ca sa am si eu satisfactia lucrurilor descoperite.

PS: chiar si asa, am tras cu ochiul pe siteul oficial dedicat lui P.K.D., si incep sa ma intreb daca nu cumva alegerea culorii roz pentru colectia lui are vreo legatura cu faptul ca, citez:

In February and March 1974, Dick experienced a series of visions and auditions including an information-rich „pink light” beam that transmitted directly into his consciousness.

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑