Căutare

Cititor SF

…unde cititorii dau cu parerea si alte obiecte contondente…

luna

Iulie 2008

Robert Charles Wilson a treia oara…

Promit ca asta e ultimul post despre RCW pe anul asta. Dar pentru ca livrarea volumului “Turbion” se apropie de start (sau a inceput deja?) am crezut ca nu ar fi rau sa mai zicem ceva de nenea asta…

Dupa ce veti citi acest volum, SF-ul nu o sa mai fie la fel. In tot ce a scris RCW razbate ideea tineretii si infimitatii omenirii in vastitatea universului. Fata de alte romane SF in care oamenii creeaza imperii imense, se bat cu tot felul de alieni, zburda pe sute si mii de planete si strabat universul(rile) la un simplu pocnet din degete, in romanele lui RCW lucrurile stau un pic altfel: sintem mici, slabi, fragili, neputinciosi, insignifianti in univers. O dam in bara in incercarea de a, macar, explora prima planeta vie intalnita (Bios), un teribil dictator din viitor isi anunta inevitabila aparitie (The Chronoliths), studiem prin telescoape extrateresti aflati la mari distante, iar cand ei ne privesc inapoi, o luam pe aratura (Blind Lake), sau aflam ca toate lucrurile au un sfarsit mai devreme sau mai tarziu, din varii motive (Darwinia).

In volumele lu’ nenea marile drame umane si cosmice sint tratate ca univers in univers, impreuna constituind durerosul proces numit maturizare.

Mai multe in acest post de pe blogul lui Costi Gurgu care a avut norocul sa-l cunoasca personal pe RCW.

In poza asta ma dau mare cu exemplarul meu din Bios, semnat de autor. Sic! 😀

Sint deprimat

… sau cam asa ceva. Un gagiu ce-si spune „eliberatorul de prostie” (luati-o cum vreti; eu am inteles ca elibereaza prostie, desi cred ca intentia era alta) a incercat sa-si puna un link pe blogul meu. Se pare ca omu’ a juns pe aici dupa ce a gugalit numele Lorenei Lupu, cu care are ceva de impartit. Saracu’ are nervi pe artistii fitzosi. Sincer sa fiu e un pic semn de sinapse bulite sa-ti faci blog special ca sa injuri pe unul si pe altul. Dar poate e chestie de gust, pasine, etc.

Oricum am observat ca posturile cele mai citite au fost cele cu scandal. Da, ne place circul… Si ca sa puna capac depresiei mele, cineva mi-a gasit blogul dupa ce a gugalit dupa expresia „strigaturi la miri”.

De fapt cred ca starea asta imi vine de la „Forge of God” (Greg Bear) in care niste alieni bulangii fac pocnitori si artificii din planeta noastra, si de la „Bios” (Robert Charles Wilson) in care oamenii o dau in bara in stil mare cu explorarea unei planete pline de viata. Cred ca la sfarsitul saptamanii o sa bag doua posturi despre ele. Acum astept livrarea urmarii, „Anvil of Stars” (Greg Bear) ca sa-mi continui depresia…

Cadouri de la TOR

Cu ocazia lansarii site-ului TOR, primim ceva cadouri.

In primul rand cartile gratis (valabil pina in 27 Iulie):

http://tor.com/index.php?option=com_content&view=blog&id=577

si au inaugurat o sectiune pentru povestiri (saptamana asta Scalzi si Stross):

http://tor.com/index.php?option=com_content&view=stories

Multam’.

Premiul Cititorilor SF ! (…si Fantasy)

Daca-i bal, bal sa fie! Pun pariu ca la asta nu va asteptati. Daca premiile care se tot dau pe ici pe colo nu sint premiile publicului, de ce nu am crea noi aceste premii, ca sa se vada si ce ne place noua, nu numai ce le place „lor”. Asadar si prin urmare propun:

Premiile Cititorilor SF&F 2007 !

Regulamentul este foarte scurt: intra numai lucrari SF (pentru ca la Fantasy nu ma pricep, sa o faca altii mai priceputi); volume de sine statatoare: romane, nuvelete (singure sau grupate), antologii, aparute in 2007; propunerile vin de la cititori oricine vrea sa propuna, inclusiv edituri, in perioada: acum si pina in 31-Iulie; avem doar 3 categorii: a) cel mai bun volum strain tradus, b) cel mai bun volum autohton, c) cel mai, hai sa zicem neinspirat volum dintre toate cele aparute in 2007.

Criterii de departajare: prin vot direct, simplu, pe acest site; perioada de vot: 01-15 August 2008; la categoriile a) si b) o sa avem trei premii (I, II, III), in functie de numarul de voturi primite de la cititori; categoria c) o sa fie un singur premiu (Cel Mai Prost!); poate vota oricine; evolutia si rezultatele votului vor fi publice de la inceput pina la sfarsit.

Ce se castiga: pai mai nimic, poate facem o diploma, ceva; pur simbolic.

Update: pagina speciala a aparut deja (dreapta sus, sub header).  PROPUNETI !

Update: la cererea cititorilor am inclus si lucrarile Fantasy (categorie speciala).


Stross – durere mare…

Chiar cand ma pregateam sa postez ceva despre acest volum, sa zic de bine (eu am editia in engleza), cu mare durere in suflet, Tritonic ne-a anuntat decesul subit al primei editii din „Spatiul Singularitatii”. Mai jos postul oficial.

In acest caz „ceva probleme” inseamna insa destul de mult in materie de traducere si redactie. Cine e redactorul, spuneti-ne si noua, va rugam…

Cativa oameni de bine i-au felicitat pentru ca retrag cartea, semn de normalitate si profesionalism zic ei. Eu as zice exact pe dos. Adica daca s-a ajuns la asa ceva, atunci e din motive de lipsa de profesionalism, care numai stare de normalitate nu e pentru o editura. Si din pacate nu e primul caz (remember Ash & Malazan ?). Oricum, daca Tritonic merita felicitari, atunci le merita pentru ca arata respectul cuvenit cititorilor/clientilor, retragand aceasta editie. O sa vedem ce se intampla cu cei care au cumparat deja cartea cu „ceva probleme”…

Cartile verii – II

Ete ca a venit si a doua transa, ultima pentru o vreme. Acum stau si ma uit la gramada de carti si ma tot gandesc cand naiba o sa am eu timp sa le citesc…

Carti gratis

…dar in format electronic si in engleza. Link-urile mai jos!

Karl Schroeder – Ventus

Charles Stross – Accelerando

Vernor Vinge – Rainbow’s End

Update: Ce a dat TOR gratis in format electronic. Selectia nu e rea deloc. Multumim Ygg!

TOR Free Selection

Daca …

…daca as fi MDP la Nemira? Pai considerand ca o parte din autorii de la Pygmalion si Teora s-au “mutat” cu el la Nemira as face asa:

Alistair Reynolds – as continua cu Revelation Space; daca piata cere m-as gandi si la Century Rain, Galactic North si Pushing Ice

Brian Aldiss – as scoate Helliconia

CJ Cherryh – Downbelow Station si Cyteen; as mai scoate ceva ce se leaga de cele doua daca piata ar cere

Connie Willis – Doomsday Book si To Say Nothing of The Dog, in functie de raspunsul pietei m-as gandi la Passage

Dan Simmons – Ilium & Olympos deja anuntate, dar as fi inceput cu Hyperion (pacat); cele doua sint cam masive pentru introducerea autorului, parerea mea

David Brin – Uplift 1 fara discutii, Uplift 2, dupa care m-as gandi la Glory Season, reeditare la Hart of the Commet

Frederick Pohl – Heechee dar numai primele trei

Iain Banks – as continua Cultura in functie de piata

Jack McDevitt – as scoate Hutchins si Benedict cate unul pe an (Seeker este cea mai buna alegere pentru introducerea autorului pe piata / foarte importanta prima perceptie); daca piata cere as baga si cate un standalone din cand in cand

Joand D Vinge – as reedita Snow Queen si as scoate Summer Queen rapid; in functie de piata as baga un omnibus cu World’s End si Tangled…; de gandit pe viitorul indepartat la seria Cat

Joe Haldeman – reeditari rapide la Forever War si Forever Peace; … m-as gandi la Accidental…

Kate Wilhelm – as reedita Where Late…

Larry Niven & Jerry P. – am auzit ca sint la voi; nu as rata Footfall, The Mote in…, Inferno; nu stiu ce sa zic de RingWorld daca suporta reprint…

Orson Scott Card – as lasa-o mai moale… o vreme macar

Poul Anderson – Operation Chaos & Luna, The Boat of a Million Years, si inca cateva; nu ar fi rau una pe an; poate ar merita o colectie in colectie

R C Wilson – o sa devina o piesa grea dupa Spin; dupa Spin as scoate Darwinia – > Bios ->Blind Lake – > The Chronolits – > Axis; Axis poate nu chiar ultimul dar in nici un caz imediat dupa Spin

R J Sawyer – as baga viteza cu Neanderthal Parallax; din standalone as scoate toate nominalizarile (H&N) cam cate una pe an; m-as feri de Quintaglio pentru o vreme

Robert Silverberg – reintroducere cu Roma Eterna, dupa care Majipoor, Dying Inside, Books of Skulls, Born with the Dead

Ursula K LeGuin – as reedita Deposedatii si Lumii ai…

Vernor Vinge – as continua cu Rainbow’s… dupa care A Deepness…; Realtime de vazut daca piata cere

Daca as lucra la Tritonic si as avea putere:

Charles Stross – as scoate Iron Sunrise mai iute (cu niste coperte ca lumea), m-as gandi la Accelerando si la Glasshouse

Daca aveti Hyperion, l-as face sa apara in 2 saptamani; dupa care continuarile

Elizabeth Moon – Speed of Dark si atat

Greg Bear – ati inceput ca pixu’; as fi inceput cu Darwin’s Radio, Moving Mars, Eon simultan cu Eternity (reedit + relansare de serie), Darwin’s Children si Legacy; si ar mai fi cateceva

Ken Macleod – as relansa autorul cu seriile Fall Revolution si Engine City, romanii adora seriile in general

Kim Stanley Robinson –as lasa-o mai moale

Bujold – as baga viteza maxima in Vorkosigan Saga, e vaca de muls

Richard Morgan – m-as tine de seria inceputa, 13 pe termen lung; bai, voi chiar credeti ca o sa vindeti autor nou (pacat de el ca-I bun) daca nu faceti un pic de promovare?!

Autori fara editura in RO, cred. Ce as mai lua repede, pina nu ai iau altii:

John Scalzi – Seria Oldman’s War; cine al ia da lovitura, pe gustul romanilor 100%; simt ca Zoe’s Tale o sa fie Hugo

Ian McDonald – River of Gods si Brasyl

Michael Swanwick – Station of the Tide, Bones of the Earth, Schertzo…

Neal Stephenson – Cryptonomicon & Diamond Age; nu m-as risca la Baroque fara introducere si promovare adecvata

Robert A Heinlein – nu stiu la ce editura a ajuns, dar mi-as trage minicolectie (la fel cu Poul Anderson)

Vonda McIntyre – Dreamsnake si The Moon and the Sun

Wil McCharty – seria Queendom of Sol; este super faina si a fost nominalizata toata

Ce as experimenta cu promovare adecvata si timpurie:

Chris Moriartry – Spin State & Control

Elizabeth Bear – Dust si Undertow de inceput

Karl Schroeder – Seria Virga

Kathleen Ann Goonan – Nanotech Quartet

Maureen McHugh – China Mountain Zhang & Mission Child

Nick Sagan – Trilogia aia care e

Tobias Buckel – Crystal Rain & Ragamuffin… & Sly Mangoose

Pe Chabon l-as trage la Humanitas linga David Mitchell.

Asta despre SF.

Despre Fantasy doar doua nume noi : Nalo Hopkinson si Naomi Novik. Mai mult nu ma bag.

Precizare – astea ar fi planuri pe cativa ani buni, nu peste noapte…

Cartile verii – I

Bucurie mare! Au sosit o parte din cartile ce vreau sa le citesc anul asta. In acelasi timp sint si un pic trist pentru ca imi dau seama ca sint cam multe si timpul disponibil e atat de putin…

O sa remarcati trei bucati de Nick Sagan (da, e fiul). Este de fapt o trilogie, iar „Edenborn” (vol.2) era pe raftul de recommended la Bakka, plus ca a luat o bila alba de la Costi prin Aprilie. Am citit cateva capitole din „Idlewild”, primul volum, si chiar incepe bine. Interesant…

Masa, dansul si „cinstea”

Lamuriri: NU SINT fan, scriitor ( dar recunosc ca-mi place ideea 🙂 ) sau critic; SUNT amator, cititor, consumator de SF.

Update – Inca o lamurire: numultumirile mele nu sint legate de productiile “bastinasilor” (libertatea de alegere functioneaza in acest caz), ci de pretentiile unora care se erijeaza in diriguitori, si de concluziile acestora atunci cand cititorii (clientii) nu raspund asa cum si-ar dori ei in fata chestiilor si experimentelor promovate de acestia. Ma refer in special la activitatile editoriale.

Cateva raspunsuri la comentariile postului precedent:

@Impricinatul

Imi place SF-ul cu idei sau transpuneri originale, fie el hard sau soft. Imi place “Spin” dar imi plac enorm si “Deposedatii” sau “Lumii ai spuneau Padure”. Imi plac povestile faine, cu personaje reale, ambele create cu talent si integrate in literatura de calitate. Nu judec cartile (doar din postura de cititor) dupa numarul de nave spatiale, puterea laserelor sau cantitatea de teorii stiintifice expuse. Si este adevarat ca nu sint incantat de cartile cu vrajitori/oare, cavaleri cu cai albi, sabii fermecate si printese sinistrate de diversi bulangii cu puteri magice.

Draga Patrick, scriitura pomenita in postul precedent poate nu era atat de dur judecata daca ar fi avut alt titlu si alt pseudonim. Acel gest nu vreau sa-l mai comentez pentru ca s-ar putea sa… Oricum, nu stiu de unde ti-a venit chestia asta cu “impricinatul” dar se cam potriveste.

Anti-ciumec: adica cineva care tace si face, isi vede ce treaba (scris in cazul asta) si nu se baga in seama gratuit, emanand fitze, aere si fumuri; inseamna modestie si deschidere. Low, but powerful profile mai pe scurt. Chestie care mie imi place la un autor. Chestie spulberata de “Dune7” in acest caz…

Despre torpilari si Nautilus… Sper ca la sfarsitul lunii august sa-l pot testa pe MH, si in acelasi timp sa ma re-testez dupa aproape 12 ani.

@Costi

“Retetarium” a fost mentionata doar ca un exemplu care sa evidentieze cat de incurcate sint caile juriului ce decerneaza premiul VC (premiu SF cica, carti Fantasy excluse etc.). Nicidecum nu a fost mentionata ca o carte nu ar fi meritat premiul. Adevarul este ca habar nu am cu ce se mananca, dar pentru ca am auzit lucruri bune despre ea, intentionez sa te caut pe la sfarsitul lunii in caz ca ai vreun exemplar disponibil (vreau si autograf!). Tot ce pot sa spun acum este ca nu cred ca e o carte de gastronomie 🙂 .

Libertatea de alegere nu e asa de grozava in Romania, fie din cauze de limba desi (aproape) toata lumea rupe engleza (ma refer la cei interesati de lectura totusi), fie din cauze de indisponibilitate a titlurilor, sau din cauze pur financiare. Din punct de vedere al libertatii de alegere sintem favorizati, si in acest context trebuie sa spun ca IUBESC institutia numita TPL si pe cei care au construit-o.

Parerea mea.

SF cu cantec si strigaturi

“Caverne de Otel” si “Razboiul Impotriva Rulilor” (editura Univers, vandute pe sub mana) mi-au deschis apetitul pentru SF inainte de Revolutie. Am pierdut ore in sir in Biblioteca Judeteana incercand ca localizez vreun volum SF insa in zadar. Imi amintesc ca un prieten mi-a imprumutat “Odisea Navei Space Beagle” si cateva zile am fost in extaz. Apoi am inceput sa vanez Almanahul Anticipatia. Am prins cateva romane faine cu aceasta ocazie, printre care “Flori pentru Algernon” si “Picnic la margine de drum”. Si inca imi aduc aminte de “Cassargoz”.

Si au venit anii 90’… SF-ul era in floare in RO. Nautilus facea tiraje mari, densitatea de titluri bune era relativ ridicata, aveam cateva reviste de SF care se vindeau bine, aveam chiar si un saptamanal (Jurnalul SF). Ca foarte tanar cosumator de SF am fost tentat sa-mi incerc talentul si am trimis cate ceva la Jurnalul SF si la Anticipatia. De la Jurnal nu am primit raspuns nici in ziua de azi, in schimb MDP mi-a raspuns foarte politicos si mi-a scos talentele din cap. Era si normal ca un tip la varsta majoratului sa nu produca te miri ce. MDP m-a sfatuit sa frecventez un cenaclu. Si i-am urmat sfatul. Pe vremea aia la BZ functiona Pozitronic, cica unul din cele mai tari din tara la acel moment . Am fost la intalnirile lor. Ba am ajuns si pe la emisiune radio la un moment dat. Dar dupa o vreme scurta mi-a fost clar ca se promova stilul “scrie mult fara sa spui nimic”, ba chiar se dadeau exemple scriituri fara cap si coada si se tot vehiculau numele autorilor respectivi cu adanca veneratie. Si asa am lasat balta respectiva activitate. Mi-am vazut de citit si de viata.

Dupa care SF-ul a intrat in “evul mediu” pentru o vreme…

Si a venit 2007. Lucrurile s-au urnit dar nu fara bocete si zbateri si poticneli. Eu nu am de lucru si-mi fac blog, nu de creatie (apropo creatia mea e in acelasi stadiu ca si acum 10 ani) ci de opinie. Si atunci au inceput si nervii…

Tot cautand stiri pe net incep sa realizez ca ma lovesc constant de aceleasi nume scoase la inaintare acum 10-15 ani, aceeasi experti SF care isi afisau ternele si gaunoasele creatii ca etalon in SF-ul romanesc. Mie mi-a ajuns si o sa dau in ei ca-n tabla in randurile ce urmeaza.

Daca cautati pe net o sa observati urmatorul paradox: avem foarte multa critica si foarte putina creatie. Pentru ca e muuuult mai usor sa critici, chiar si cand nu ai ce critica. S-au inventat chiar si meserii precum “critic F&SF” (Cătălin Badea-Gheracostea), sau “expert SF” (A.Mironov care ma scoatea pe mine din pepeni cu editorialele sale neo-comuniste pro-Iliescu in fiecare numar din Anticipatia). Avem si premii multe si marunte, insa unul are parte de mai multa vanzoleala. Ma refer la premiul “Vladimir Colin”. Desi se zice ca e cel mai important premiu pentru literature SF, nu exista criterii clare de intrare si departajare. Sau exista si sint secrete. Presupun totusi ca votati, onorat juriu, si nu “o dati la pace” la o bere… Acum cateva ore am mai aflat ceva foarte tare: “Premiul „Vladimir Colin“ NU este un premiu al publicului. Echilibrul în comunicare trebuie să vină din ambele direcţii. Sindromul „strugurii sînt acri“ e anacronic în secolul al XXI-lea.” Eu inteleg de aici ca de fapt nu prea ar trebui sa ne pese, chiar de loc, ca, deh, literatura nu se scrie pentru public, se scrie pentru juriu, ca numai ei stiu ce-i aia. Stati linistiti domnilor, chiar nu pe pasa. Poate sint cativa fani hardcore care au facut gura (adica v-au injurat pentru lipsa de transparenta), si “ceilalti” experti care nu sint in club (pentru ca exista un CLUB, sau mai bine zis o SLEAHTA dar o sa revin…). Noua cititorilor, clientilor chiar nu ne pasa, verificati-va vanzarile si o sa simtiti nepasarea. Pina acum doar MDP a avut curajul va v-o spuna verde in fata: “De-a lungul anilor, „Nautilus“ a încercat diverse variante de publicare a autorilor români: reeditări, antologii colective sau volume individuale. Din păcate, nici una n-a avut succes, strict comercial vorbind”. Adica puteti sa va impartiti premii intre voi si va lustruiti posterioarele, dar banu’ e la noi. Pentru ca uitati ca nu sintem doar cititori, sintem si clienti. Si din lupta cu clientii nimeni nu a iesit invingator pina acum. Inca ceva, ne spuneti ca acest premiu este doar pentru SF si ati respins niste volume pentru ca erau “prea fantastice”; dar “Retetarium” e Fantasy si totusi… poate nu e destul de “fantastica” pentru a fi respinsa…

Sa vorbim de CLUB acum. Da, dragi fete si baieti, exista un club cu granite invizibile dar foarte bine trasate, exista outsideri care se oftica si exista oameni carora nu le pasa. Cred ca personajul emblematic pentru club e Michael Haulica. Acest tip este fara dar si poate interesant, trecut prin multe edituri, a facut reviste, emisiuni (toate cu viata scurta), cunoaste pe toata lumea din club si din afara. Ca orice scriitor fara cititori, prima grija a sa a fost sa-si publice eternul si unicul roman la editurile la care a lucrat. Nice! Sa nu uitam de auto-mangaierea “Nu sint guru” – sint pe spate cu aceasta afirmatie prin negatie. A fost redactor sef la Tritonic, dirijand editura spre cateva (mai mult de 50%) alegeri neinspirate, imprimand in acelasi timp o directie preponderent Fantasy pentru colectia fiction.ro. In aceeasi perioada ai introduce in club pe Bogdan Hrib si Horia Nicola Ursu ca patroni de edituri bune sa promoveze scriiturile clubului. Acum s-a mutat la Nemira unde (vai!) tine haturile revistei Nautilus. Pentru o vreme… In acelasi timp scrie in draci si realizeaza interviuri cu “membrii” la Observatorul Cultural. Desi suna a conspiratie, nu e chiar asa, este doar bunul si batranul “o mana spala pe alta”, sprijin prietenesc, reciproc avantajos. Ce activitati avem in cadrul clubului, sa vedem: laude reciproce, interviuri reciproce, imparteala de premii, editari reciproce (sau directe!), invitatii la diverse lansari, cuvantari etc. toate prietenesti si reciproce! Ce semtiment placut si caldut ai cuprinde pe acesti domni la festivitatile organizate pentru ei insisi! Dar dincolo de club lucrurile sint gri ai au dinti ascutiti, si vanzarile sint proaste. Hai sa vedem ce membrii mai avem in afara de domnii numiti mai sus: Florin Pitea (redactor la Diasfera – ghici ce autor a aparut la aceasta editura?), Liviu Radu, Radu Pavel Gheo, George Lazar, Marian Coman si mai sint… Ce se mai barfeste pe site-ul Observatorului Cultural: cica unele edituri sint din lumea a treia, alea “neafiliate” mai ales; se face resumat la ” Arta de a muri pe timp de pace”, spoiler total, oricum nu o cumpara nimeni; ne povestim cariera de expert SF etc. Hopa, uitam de clubman-ul meu preferat Sebastian A Corn, aka “Patrick Herbert”. Acest nene cu pretentii de anti-ciumec ne-a tras-o acum vreo 9 sau 10 ani cu acea jalnica “Dune 7”. Eu am fost printre cei pacaliti, dezamagiti de o carte din care nu am reusit sa citesc mai mult de 70 de pagini. Convins fiind ca Frank Herbert a avut copii tampiti, am dus volumul la tara unde producatorii agricoli locali au gasit-o nu foarte utila pentru anumite necesitati. Si a fost mai scumpa decat Zewa.

Outsider-ii si-au tras site-ul Pro-Scris (ce joc de cuvinte au unii in ei) si mai ridica glasul cateodata. Printre ei este recent exclusul din club Voicu Bugariu care a avut, sa zicem curajul sa publice un volum de critica (iarasi critica!) in care in mod subtil credea el, fara numea, atingea anumite aspecte sensibile legate de viata fandomului (clubul se crede un fel de comitet central al fandomului, exact ca pe vremea cand mergeam la intalnirile Pozitronicului). Insa surpriza! Subtilitatea nu a fost destul de subtila ca sa zic asa, si pedeapsa s-a infaptuit cu ocazia decernarii premiului VC. Dealtfel cam toti tipii care au avut ceva de zis pe respectivul site au fost taiati de pe lista. Sic! Asa incat peste tot pe unde apare un post sau o stire despre premii, apar imediat si scancetele “celorlalti”.

Din pacate acesti domni experti au dirijat si activitatile editoriale legate de SF, ca doar sint experti ce dracu’. Pot sa inteleg nevoia de ati publica propria opera, insa nu inteleg experimentele cu autori straini cand alegerile corecte sint atat de evidente. Si aici vorbesc de aspectul comercial si nu numai. Tritonic este cel mai bun exemplu recent. Au experimentat si cand vanzarea a mers prost concluzia a fost fie ca nu exista cititori, fie ca exista dar sint niste prosti. Concluzia mea e ca prostii sint de partea cealalta, si da! pentru anumite carti chiar nu exista cititori. Nici aici, nici in alta parte. Vezi colectia Nautilus “resuscitata” de MDP, care merge foarte bine. Insa nu vreau sa-i laud prea mult pentru ca au partea lor de vina pentru coma pietei de la sfarsitul anilor 90. De fapt cea mai mare vina, dar imi place sa cred ca au primit ce au meritat si au invatat lectia.

Cam asa se vede peisajul SF romanesc prin ochii unui cititor, care nu intra in categoria fan sau activist, dar care este un mare consumator de SF. Creatia SF romaneasca nu e mai buna sau mai rea, ci la fel de slaba si viciata ca si acum 10-15 ani. Din fericire cititorii au mai multe si mai variate posibilitati de informare acum, nu mai pot fi pacaliti la fel de usor de apostila SF trantita pe orice maculatura. Si nu va imbatati cu apa rece: daca Robert J Sawyer, Vernor Vinge si altii ca ei fac acum tiraje bune in RO, asta nu inseamna ca e meritul SF-ului romanesc, sau ca semnifica “trezirea” SF-ului romanesc, o noua sansa sa ne faceti parul cret. Inseamna doar ca cititorii asteaptau astfel de carti, astfel de autori, pe care i-ar fi cumparat si acum 5,10 sau 15 ani. Doar ca nu v-a dus capul stimati “experti SF”, editori SF si alte specii. Exista exceptia numita MDP, insa cu o floare nu se face primavara…

Va urma.

PS. Cred ca mi-am distrus toate sansele a fi publicat vreodata in revista Nautilus.

Update

Vesti bune! RC Wilson si Alistair Reynolds sint disponibili pentru pre-order pe site-ul Nemira. Iar preturile (alea cu -25%) sint intr-adevar foarte bune. O sa aveti ocazia sa gustati din stilul Wilson (SF a la Toronto) si din Revelation Space-ul lui Reynolds. Nu stati pe ganduri!

http://www.nemira.ro/nautilus-sf

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑