Căutare

Cititor SF

…unde cititorii dau cu parerea si alte obiecte contondente…

Etichetă

Retetarium

Interviu Costi Gurgu

In perioada lansarii si evenimentelor de la conventia canadiana Ad Astra, scriitorul Costi Gurgu a avut placerea de a ne raspunde la cateva intrebari. Teoretic acesta trebuia postat atunci, dar ne-am luat cu altele si am lasat pentru mai tarziu. Nu stiu in ce masura am reusit  sa captez in intrebari lucruri necunoscute cititorilor si in acelasi timp de interes general, insa mi-au placut foarte mult raspunsurile. Ii mai multumim inca odata scriitorului pentru disponibilitate si sper sa va bucurati de interviu asa cum am facut-o eu.

1.Recent discutam cu un prieten care imi spunea ca atunci cand vom descoperi de unde le vin ideile scriitorilor vom putea si noi profita cumva de acest lucru. Ei bine, intrebarea evidenta. De unde ii vin ideile scriitorului  Costi Gurgu?

Costi Gurgu - 1 noiembrie 2008Pentru mine, a fi scriitor nu este atit o meserie, cit este o a doua natura cu care unii oameni se nasc. Scrisul devine o meserie ulterior, dupa ce ai studiat si ai scris indeajuns incit sa poti publica. La inceput, pe vremea scolii generale si a liceului, cind umpleam sute de pagini cu povesti “uimitor” de asemanatoare cu Razboiul Stelelor, Seniorii Razboiului sau Tara Norilor Purpurii, ma gindeam intens la ideile pe care le-as scrie. Zile intregi in care ma concentram in efortul de a gasi o idee care sa-mi placa indeajuns incit sa-mi petrec vremea scriind in loc sa ma joc.

Cu timpul insa, “cautatul ideilor” mi-a devenit o obisnuinta pe care am ajuns sa o practic instinctiv. Mintea mea s-a specializat si la ora actuala ideile imi vin fara sa le mai caut. Efortul apare atunci cind vrei sa le opresti si sa-ti limpezesti mintea, pentru a te putea concentra numai pe cele care ti-au trezit un interes imediat. O scena pe strada, o discutie auzita intimplator in metrou, un miros, un concept dintr-o carte ori ziar, o cladire, orice amanunt din jurul meu poate sa-mi trezeasca o noua idee. Spun “sa-mi trezeasca”, pentru ca am constatat in majoritatea cazurilor ca aveam deja semintele respectivelor idei in subconstient si stimulentul extern nu a facut decit sa-mi concretizeze respectiva idee.

In facultate si citiva ani dupa aceea obisnuiam sa car cu mine un caiet. Imediat ce ma lovea “inspiratia” (si se intimpla de citeva ori pe zi), imi scoteam caietul si notam ideea in forma ei incipienta, cruda. Ulterior am renuntat la acest obicei si pentru ca umplusem citeva caiete bune si nu apucam sa folosesc tot materialul strins, dar in principal pentru ca mi-am dat seama ca in felul asta imi scurt-circuitez procesul.

In momentul in care vreuna dintre ideile constientizate mi se pare suficient de interesanta, promitatoare, ori in legatura cu vreunul dintre proiectele la care lucrez in acel moment, atunci incep sa o disec si sa o intorc pe toate fetele, pentru ca sa mi se intipareasca in memorie, ca sa-mi creeze o impresie de lunga durata. De asemenea, ca sa-i pot da un sens concret si o directie de evolutie, sa o pun intr-un context conceptual. Odata ce sint sigur ca nu am s-o mai uit, pot sa o las sa fermenteze. Subconstientul lucreaza in permanenta, in special in timpul somnului, cind creierul nu-mi mai este asaltat cu informatii. Uneori peste noapte, alteori in citeva zile, ideea respectiva revine in constient intr-o forma noua, maturizata si gata pentru a fi folosita intr-un text. De multe ori se intimpla ca la citeva luni dupa ce am folosit-o sa ma trezesc intr-o dimineata cu o noua fateta a acelei idei pe care am crezut ca am epuizat-o deja. Subconstientul este un lucru miraculos.

De unde vin ideile? Nu stiu. Stiu doar ca pentru mine ele nu sint rezultatul unui proces constient de genul: “As vrea sa scriu despre cutare subiect. Hmm. Care ar fi ideea?”

string1

2. Am avut ocazia de sa-ti lecturez citeva dintre vechile tale  povestiri ( Focul care iti este daruit –  String nr 12,  1999, Minunata Caoara – String nr 15, 1999, Ingeri de metal – String nr 13 , 1999, Relatii Culturale – revista String nr 9, 1998) plus recenta Angels & Moths,  din care am observat ca ai abordari foarte variate, de la hard sf la fantasy. Gasesti o placere mai mare intr-un gen anume? Sau esti de parere ca un scriitor nu ar trebui sa fie prea atasat de o anumita linie si ar trebui sa fie capabil sa dezvolte o gama variata de texte?

Exista unii oameni care se nasc probabil cu o gena speciala, ce la un moment dat va incepe sa produca niste enzime care-i vor trezi natura de scriitor. Din acel moment soarta omului este sigilata. Silverberg a spus ca “odata ce ai devenit scriitor, asta vei fi pentru totdeauna”. Si are dreptate.

Dar exista si alti oameni care nu s-au nascut cu gena respectiva, insa le-ar place sa fie si ei scriitori. Acestia, daca sint destul de hotariti, vor invata sa scrie profesionist si o mica parte dintre ei o vor face frecvent, ori chiar o vor transforma intr-o cariera. Aceasta ultima categorie este cea care va oferi scriitorii specializati. Ei au invatat meseria din dragoste pentru un anumit tip de scriere, ori gen de literatura, si pentru faptul ca au opinii puternice legate de respectivul domeniu de interes. Acestia vor scrie numai in acel tip sau gen, fie ca vorbim de jurnalism financiar, biografii, drama istorica sau SF.

Cit despre ceilalti, nu cred sa existe o ingradire pentru ei. Lor le place sa scrie. Da, poate ca au o inclinatie mai mare spre SF&F, ori spre Horror, ori spre drama psihologica, dar nimic nu-i va impiedica sa imbine genurile atunci cind acest lucru ii va ajuta sa scrie o poveste mai buna, ori sa se mute dintr-un gen intr-altul atunci cind noile lor idei le solicita acest lucru.

Personal, nu am o preferinta numai catre unul dintre genuri, ori subgenuri. Din contra, de cele mai multe ori le imbin, multe dintre textele mele fiind ceea ce se numeste aici cross-genre. Singura inclinatie (subconstienta) pe care o am este sa scriu povesti mai intunecate decit scriu marea majoritate. Iar asta este un lucru relativ recent.

3.Am observat ca in multe dintre povestirile tale sunt trimiteri catre credinta, Divinitate, avem prezenti printre altii si ingerii. Urmaresti sa transmiti un mesaj sau pur si simplu asterni pe hartie lucrurile care te framanta sau asupra carora crezi ca e nevoie sa insisti?

Chiar la conventia Ad Astra de anul acesta, un scenarist s-a exprimat intr-un panel ca in ciuda faptului ca exista mai multe dovezi in privinta existentei lui Yeti decit a lui Dumnezeu, cei care vorbesc de Yeti sint considerati nebuni, ori ciopirlani doritori de atentie, in timp ce Dumnezeu (sub orice forma si orice religie) este acceptat de imensa majoritate.

Pentru mine, problema credintei si a divinitatii reprezinta un subiect atit de vast si misterios incit nu poate fi redus la acea simpla afirmatie de mai sus, in ciuda adevarului pe care-l contine. Insusi faptul ca dupa mii de ani si mii de carti scrise pe subiect, mii de tratate care au dezbatut problema pe toate fetele si au creat sisteme de gindire, si scoli filozofice, credinta si divinitatea ca si concepte au ramas la fel de misterioase si totusi la fel de reale si palpabile in viata noastra de zi cu zi, ma face sa cred ca importanta acestor doua idei pentru spiritul uman si evolutia omului ca specie este mult prea mare ca sa o ignoram, ori sa o inlaturam prin simple explicatii logice, ori experimente stiintifice.

Trebuie sa fim constienti ca exista manifestari la nivel spiritual care inca depasesc nivelul nostru stiintific. Am putea chiar sa ne gindim ca exista o latura spirituala inerenta naturii umane care nu va putea fi niciodata explicata prin intermediul proceselor chimice la nivelul cromozomilor, ori prin intermediul legilor fizicii care par sa defineasca universul.

Exista una sau mai multe divinitati? Nu stiu si nu cred ca vom afla vreodata. Exista insa credinta si un plan spiritual care ne defineste pe noi, oamenii, si ne transforma intr-o specie ciudata, rara si incredibil de interesanta? Da, iar asta este un lucru palpabil care ne-a definit istoria si in mod sigur ne-o va defini si pe viitor, si nu poate fi ignorat indiferent cit de logic si documentat iti este procesul de gindire. Nu trebuie sa crezi intr-un Dumnezeu sau altul ca sa realizezi ca totusi credinta este un concept fundamental evolutiei omenirii.

4.Se va opri scriitorul Costi Gurgu doar la prezenta in antologia Ages of Wonder cu Angels and Moths sau va mai continua sa produca texte? Cat timp ai lucrat efectiv la aceasta povestire? Crezi ca e cel mai bun produs al tau de pina acum?

Nu, n-am cum sa ma opresc la Angels and Moths. Once a writer, always a writer.

age-of-wondersDaca Angels and Moths este cel mai bun text al meu, nu pot spune. Aceasta este o apreciere pe care numai cititorii si criticii o pot face si chiar si parerea lor nu va reprezenta Adevarul, ci numai adevarul gustului lor.

Sint multumit de aceasta povestire si din motive obiective (selectia intr-o antologie profesionista) cred ca este buna, poate chiar foarte buna. Un scriitor nu poate insa niciodata sa formuleze pareri critice valabile despre propriile texte. Pe cit de bun critic poti fi in analiza textelor altor scriitori, pe atit de neajutorat esti atunci cind este vorba de propriile creatii.

Da, imi place Angels and Moths, dar am alte texte care imi plac mai mult. O buna parte dintre ele nu sint cunoscute cititorilor din Romania. Altele sint. Insa, dupa cum am spus, totul tine de gustul personal al fiecaruia.

De la primirea comenzii (brief) pina la livrare (deadline) am avut o luna. Comanda a fost pentru o povestire originala, nepublicata anterior, si care sa se incadreze in tema data de editori. Nu aveam nici un text care sa se incadreze in ce vroiau ei, asa ca a trebuit sa scriu o povestire special pentru Ages of Wonder. Toate etapele procesului au durat cam trei saptamini, daca elimin pauzele dintre etape.

5.Cum ai aflat de demersul editorilor de a lansa antologia? Aveai textul deja scris si s-a potrivit pur si simplu temei sau l-ai construit pe baza cerintelor? Ei aveau cunostinta de  texte sau autori romani?

La conventia Ad Astra din 2007 m-am intilnit pentru prima oara cu Julie Czerneda, la un atelier de scris. Am inceput prin a-i povesti despre experienta mea de scriitor in Canada si despre anumite aspecte neplacute de care se lovesc autorii din alte colturi ale lumii cind dau pentru prima oara cu nasul de editorii de aici. Am mai avut timp sa-i fac si o foarte succinta descriere a situatiei SF-ului din Romania.

La putin timp dupa conventie, am primit o invitatie din partea ei de a participa la proiectul Ages of Wonder. Imi explica in mesaj ca invitatia nu-mi asigura publicarea, ca este doar o oportunititate pentru mine de a concura pentru locul debutantului, impreuna cu alti 50-100 de scriitori incepatori pe care i-a invitat deja sau era pe cale sa-i invite. In general nu este vorba despre acele mii de incepatori necunoscuti, care bat ani de zile la usile revistelor si ale editurilor, ci este vorba despre acei incepatori care tocmai si-au luat certificatul de la o scoala de scris sau alta, in special cei care au trecut prin atelierele Clarion. Normal ca am fost in culmea fericirii. Imensa majoritate a antologiilor profesioniste sint completate numai prin invitatie. Asa ca, primirea unei invitatii reprezinta un mare pas pentru orice scriitor aflat la inceput de drum.

Cind am aflat ca am doar o luna sa vin cu o povestire noua care sa le respecte brief-ul, care sa fie intr-o engleza cel putin publicabila si care sa concureze cu toti autorii certificati in scolile lor celebre, autori care au de obicei o rata de success de 80% si care in mai putin de doi ani de la certificare sint deja pe listele de Hugo si Nebula, am avut un mic moment de panica. Una este cind trimiti o povestire la o revista unde nu te cunoaste nimeni si daca ti se respinge textul, asta e, mai incerci si alta data, nimeni nu te va tine minte, si cu totul altceva este cind ai primit o invitatie si daca nu te dovedesti la inaltimea pe care ai pretins-o, atunci indivizii te vor tine minte.
Bineinteles ca o luna este mult pentru o povestire de 5000 de cuvinte, dar in aceste conditii speciale poate parea foarte putin.

6. Vreo sansa pentru Retetarium in engleza?

retetariumLucrez chiar acum la varianta in engleza a romanului Retetarium. Problema este ca am constatat ca o simpla traducere nu functioneaza pentru mine si ca solutia cea mai buna este de fapt o rescriere in engleza a textelor. Din care cauza de multe ori varianta in engleza este destul de deosebita de varianta romaneasca a aceleiasi povestiri.

Iar Retetarium nu este tocmai usor de scris in engleza. Nu numai datorita problemelor lingvistice, cit si a problemelor de structura, ritm si plot. Varianta englezeasca va arata in mod cert diferit de cea romaneasca. Dureaza mult si pentru faptul ca am nevoie de feedback-ul unor profesionisti americani ca sa-mi dau seama daca sint pe drumul cel bun si unde ar mai trebui sa lucrez. Obiectivitatea scriitorului asupra propriilor scrieri lasa mult de dorit. Dar sper ca intr-un final sa am si un Retetarium pentru piata anglo-saxona.

Cu cartea pe masa – Costi Gurgu

Chestia asta cu INTALNIREA ma bantuie de mai bine de un an de zile. Anul trecut prin iulie, cand eu eram nou pe aici iar blogul acesta era gazduit de alta platforma, Costi m-a contactat, foarte amabil, oferindu-mi posibilitatea sa ne intalnim si sa-mi arate imprejurimile si locurile de interes pentru specimenul numit „fan SF”. Da, si pe aici tot asa ai zice, numai ordinea cuvintelor e alta. Fiind in plina „epoca a morcovului”, am tot amanat, am intrat in „alte alea”, blogul a fost down pentru aproape zece luni si tot asa… insa in mintea mea propunerea lui Costi stralucea ca un licurici, anemic dar viu. In fine, sa n-o mai lungim, in vara asta am revenit, licuriciul a revenit si el, asa ca dupa ceva strofocari si noi amanari, in cele din urma ne-am intalnit.

Avand deja ceva vechime, treaba cu vizitarea locurilor a cazut, asa ca am mers la o cafenea, foarte misto trantita in mijlocul unei ditamai librarii. Cam toate librariile mari au si cafenele, idee ce mie imi pare bestiala. Din cate am inteles, este unul din locurile preferate de Costi.

Am stat efectiv la taclale aproape trei ore, trei ore care au trecut ca fulgerul. Explicatie e simpla: Costi este un tip super. Am vorbit de parca ne stiam de o suta de ani. Am vorbit de Romania, de Canada, despre SF-ul romanesc, depre Fantasy (da’ nu ala cu elfi, orci si vrajeli), am barfit, pe unii de bine, pe altii de rau, mi-a povestit cum e sa fii scriitor in Ro si multe altele. Cand am plecat de acasa aveam in cap si un fel de mic interviu, interviu de care am uitat complet, si asta datorita placerii de a sta pur si simplu la povesti cu Costi, in fata unei cafele. Nu mi-a parut rau deloc ca am uitat de interviu.

Aflati despre domnul Gurgu ca e bine merci. Se invarte prin lumea academica din Toronto si lucreaza ca freelancer in domeniul designului grafic. Vestea cea mare (pe care eu am ratat-o vara trecuta) este ca va debuta in America de Nord in cadrul antologiei „Ages of Wonder” la DAW Books. Editorii sint Julie Czerneda si Robert St. Martin iar povestirea se numeste „Angels and Moths„. Ar mai fi de precizat ca volumul va apare, probabil, in Martie 2009, iar Costi este singurul debutant inclus, restul fiind numai nume barosane.

Iata efectul Costi Gurgu asupra editorilor: „It’s with great pleasure that we buy your story, Angels and Moths for our anthology, AGES OF WONDER. To say you blew us away would be an understatement. It’s brilliant. Thank you!”.  Mi-a cazut falca!

Costi Gurgu - 1 noiembrie 2008
Costi Gurgu - 1 noiembrie 2008

Cam atat deocamdat si astept cu nerabdare a doua reuniune, eventual ceva mai organizata, cu beri si restu’. Inca ceva, cu aceasta ocazie am primit „Retetarium” cu autograf, sic!

Reţetarium – Costi Gurgu

Sincer, vroiam sa citesc cartea lui Costi Gurgu mai demult dar am tot amânat-o sub influenta laturii mele sceptice privitoare, nu neaparat la imaginatia scriitorilor romani, cat mai degraba la modul in care-si astern acestia pe hartie mesajul pentru noi cititorii de rând. Si, acum, la final de lectura am constat ca m-am inselat amarnic. Pentru mine Marian Coman a pus piatra de temelie si in continuare Costi Gurgu, mutat din 2004 in Toronto, a turnat mortarul si a cimentat fundatia, deschizandu-mi mintea si sufletul pentru scriitorii români ai noului mileniu.

Probabil, primele ginduri care ii vor trece prin minte unui viitor cititor al cartii Reţetarium cind o va avea in mâna si dupa ce va studia backcoverul vor fi, undeva intre mirare – cum de a reusit sa stranga atatea aprecieri din partea unor lucratori de prima mina pe „ogorul”  sci-fi-ului romanesc si anume, Voicu Bugariu, Mihai Dan Pavelescu, Michael Haulica cu o postfata semnata de Dan-Silviu Boerescu – si vesnicul semn de intrebare, oare sigur nu este tot o carte din vesnicul tipar scrisa de mine pt mine, voi restu (cititorii) sunteti cu capu`n nisip nu stiti nimic, lasati-ma`n creatia mea de treaba. Si, daca mai citim si prezentarea scriitorului Costi Gurgu si vedem ca Retetarium este scrisa in 1994 castigand premiul doi la un concurs Nemira (sunt curios cine a luat premiul I), ramânând de atunci nepublicata, ma intreb ce gusturi si ce arome trebuiesc servite editorilor si celor ce se ocupa de sci-fi pentru a mirosi un fel de mincare de succes. De remarcat ca autorului i-au si fost publicate in strainatate povestiri, in Marea Britanie mai precis, in doua antologii, Hologram Tales si Quantum Muse, avand la activ peste 30 de texte in reviste si almanahuri romanesti, fiind membru fondator al grupului Kult coordonand si primele trei antologii „Cronicile sangelui” (ProLogos, 2000), „Vremea Demonilor” (Revista Fictiuni, nr.5, 2001) si”Radharc” (Millennium Press, 2005).

Inca de la inceputul lecturii iti dai seama ca tii in mâna un volum ce debordeaza de imaginatie si prospetime, zaharul literar ascuns printre paginile cartii dezvaluinduni-se in portii bine cantarite, ornamentate cu elemente fantastice dar si de hi-tech, spre deliciul nostru, al cititorilor. Reţetele prezentate surprind si socheaza uneori, mai ales atunci cind insotesc anumite rituale, totul rezonand cu lumea de basm in care destinul eroului leviteaza pe o panta ascendenta, asemeni unui cozonac lasat la dospit. Recunosc ca nu m-am grabit sa o citesc preferand sa savurez cu nesat aromele si miasmele ce te urmaresc pas cu pas acaparandu-te in lumea miraculoasa a ingredientelor si metodelor culinare asa cum nici o carte cu bucate nu a facut-o vreodata. Blatul in jurul caruia se construieste perdeaua de frisca a povestii este pregatit in detaliu fiind insiropat din loc in loc cu schimbari de situatii sau evenimente neprevazute. Nu poti sa stai si sa nu te intrebi, oare cum ar arata o traducere in limba engleza? Oare ce impact ar avea in strainatate?

In fapt, cartea urmareste cativa ani din viata Reţetarului Morminiu, un fril aspirant, in principiu, la o viata incununata de retete reusite in orasul capitala al Regatului Verde, Caramiul Regal, si resedinta permanenta a Regelui acestei imparatii. Accentul se pune pe evolutia artistului desavarsit ce tinde mereu spre perfectiune, spre atingerea telului suprem, nici un sacrificiu nefiind prea mare pentru a-si atinge scopul. Personajele frilirice sunt bine puse in scena, sunt credibile, interactioneaza cu naturalete, firul actiunii tintuind pe scaun un cititor imbatat de coloritul exotic al meniurilor halucinante prezentate.Avem parte de retete gurmande, de rete politice, de rete antice ale onoarei, etc. toate detaliate in cele mai mici amanunte, ingrediente, ritualuri si miasme incantand si socand ochiul dar si stomacul deopotriva. Pentru cineva care nu a citit pina acum fantasy si sf, probabil ca va fi destul de greu de digerat lumea construita de Gurgu, fiintele ce o populeaza, retetele si prepararea lor, insa originalitatea ideii ar trebui sa surprinda pe oricine, impatimit de sf sau nu. De azi, am inceput sa traiesc cu speranta ca poate vor mai aparea si alte povestiri din Universul Regatului Verde, scriitorul putand exploata literar numeroasele portite lasate in povestire si ramase nedetaliate. Sau ne putem multumi doar cu originalitatea romanului de fata.

Se stie despre un fel de mincare ca iti va fi destul de greu sa-ti dai seama daca-ti va placea pina nu-l gusti, la fel si cu scriitura lui Gurgu, trebuie incercat personal insa odata ce i-ai prins gustul Reţetariumului nu va fi decat un pas pina la a-l devora din scoarta`n scoarta cu nesat si lacomie. Eu stiu, ca asa mi s-a intamplat. Voi ce mai asteptati?!

Masa, dansul si „cinstea”

Lamuriri: NU SINT fan, scriitor ( dar recunosc ca-mi place ideea 🙂 ) sau critic; SUNT amator, cititor, consumator de SF.

Update – Inca o lamurire: numultumirile mele nu sint legate de productiile “bastinasilor” (libertatea de alegere functioneaza in acest caz), ci de pretentiile unora care se erijeaza in diriguitori, si de concluziile acestora atunci cand cititorii (clientii) nu raspund asa cum si-ar dori ei in fata chestiilor si experimentelor promovate de acestia. Ma refer in special la activitatile editoriale.

Cateva raspunsuri la comentariile postului precedent:

@Impricinatul

Imi place SF-ul cu idei sau transpuneri originale, fie el hard sau soft. Imi place “Spin” dar imi plac enorm si “Deposedatii” sau “Lumii ai spuneau Padure”. Imi plac povestile faine, cu personaje reale, ambele create cu talent si integrate in literatura de calitate. Nu judec cartile (doar din postura de cititor) dupa numarul de nave spatiale, puterea laserelor sau cantitatea de teorii stiintifice expuse. Si este adevarat ca nu sint incantat de cartile cu vrajitori/oare, cavaleri cu cai albi, sabii fermecate si printese sinistrate de diversi bulangii cu puteri magice.

Draga Patrick, scriitura pomenita in postul precedent poate nu era atat de dur judecata daca ar fi avut alt titlu si alt pseudonim. Acel gest nu vreau sa-l mai comentez pentru ca s-ar putea sa… Oricum, nu stiu de unde ti-a venit chestia asta cu “impricinatul” dar se cam potriveste.

Anti-ciumec: adica cineva care tace si face, isi vede ce treaba (scris in cazul asta) si nu se baga in seama gratuit, emanand fitze, aere si fumuri; inseamna modestie si deschidere. Low, but powerful profile mai pe scurt. Chestie care mie imi place la un autor. Chestie spulberata de “Dune7” in acest caz…

Despre torpilari si Nautilus… Sper ca la sfarsitul lunii august sa-l pot testa pe MH, si in acelasi timp sa ma re-testez dupa aproape 12 ani.

@Costi

“Retetarium” a fost mentionata doar ca un exemplu care sa evidentieze cat de incurcate sint caile juriului ce decerneaza premiul VC (premiu SF cica, carti Fantasy excluse etc.). Nicidecum nu a fost mentionata ca o carte nu ar fi meritat premiul. Adevarul este ca habar nu am cu ce se mananca, dar pentru ca am auzit lucruri bune despre ea, intentionez sa te caut pe la sfarsitul lunii in caz ca ai vreun exemplar disponibil (vreau si autograf!). Tot ce pot sa spun acum este ca nu cred ca e o carte de gastronomie 🙂 .

Libertatea de alegere nu e asa de grozava in Romania, fie din cauze de limba desi (aproape) toata lumea rupe engleza (ma refer la cei interesati de lectura totusi), fie din cauze de indisponibilitate a titlurilor, sau din cauze pur financiare. Din punct de vedere al libertatii de alegere sintem favorizati, si in acest context trebuie sa spun ca IUBESC institutia numita TPL si pe cei care au construit-o.

Parerea mea.

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑