Căutare

Cititor SF

…unde cititorii dau cu parerea si alte obiecte contondente…

luna

Aprilie 2009

News flash…

Aseara a fost decernat Arthur C Clarke Award. Iata lista nominalizatilor :
Song of Time, Ian R. MacLeod (PS Publishing)
The Quiet War, Paul McAuley (Gollancz)
House of Suns, Alastair Reynolds (Gollancz)
Anathem, Neal Stephenson (Atlantic)
The Margarets, Sheri S. Tepper (Gollancz)
Martin Martin’s on the Other Side, Mark Wernham (Jonathan Cape)

A castigat, dupa cate v-ati putut dat seama, Ian R. Macleod. Am boldat si Anathem-ul pentru ca este singura carte din cele nominalizate aici, aflata pe lista Locus (care o gasiti la Nautilus) pentru cel mai bun roman. Desi eram pregatit sa comentez, o sa las parererile personale mai in spate si o sa atrag atentia ca pe Amazon, Anathem are parte de numai putin de 33 de pareri (reviews) pe cand Song of time are doar 1!!!. Si ca fapt divers e si mai scumpa cu 10 lire decat cartea lui Neal Stephenson.

song-of-time

*Starred Review* „Near the end of the twenty-first century, an old woman in Cornwall rescues a nude young man from the ocean, somehow dragging him from the beach to her well-appointed house. She is a world-famous violinist, who, despite having taken full advantage of life-prolonging therapeutics, knows death is near. He is obviously educated but lacks all personal knowledge. She calls him Adam. It suits her needs to reminisce and his to listen. Her remembrances are punctuated by daily life with Adam until she has told him all. Her colorful, eventful life almost distracts us from the exceptional tumult amid which it is lived. Her brother, more musically gifted than she, dies young. Her mother becomes, after her son’s and husband’s sudden deaths, a world-famous, tireless humanitarian. Her glamorous husband’s conducting career never recovers after a trumpeted world premier is upstaged by natural disaster. Yet brother, mother, and husband all are victims of macroevents that we in 2008 look on as dreaded possibilities but that she treats as only so much context. Another book, equally fascinating, could be written just to fully describe and explain MacLeod’s envisioned twenty-first century. This book forefronts a personal story within that vision and artfully suggests that, in human terms, the personal trumps the historical every time .”

***

Recent am primit o invitatie sa raspund la cateva intrebari si am incercat sa o onorez cat de bine am putut. De fapt interviul era adresat intregii echipe, dar am dorit sa-i menajez pe restul si m-am sacrificat eu 🙂 . Ce a iesit puteti vedea aici. Tinand cont ca e prima oara pentru mine cand schimb tabara va cer sa fiti indulgenti . 🙂

Duma Key – Stephen King

duma-key1

Duma Key este cel de-al 54-lea roman publicat de legenda vie a suspansului si horror-ului american, Stephen King. Cartea ( foto via Jurnalul de duminica) a ajuns si pe locul intai in lista New York Times Bestseller, fiind si primul roman a carui actiune se desfasoara in Florida sau Minnesota. Desi este incadrat la categoria horror psihologic, din cate am observat eu trasaturile horror se regasesc intr-o cantitate foarte redusa, componenta psihologica fiind elementul pregnant.

Avem descrisa in cele mai mici detalii viata unui fost inginer de constructii, ce sufera un accident din care ramane fara o mână si in urma loviturii puternice la cap se alege si cu o frumusete de amnezie partiala. Odata cu accidentul incepe sa sufere si de accese dese de furie, unul dintre ele contribuind la destramarea casniciei cu sotia sa, Pam. Luand in considerare sfatul psihologului sau, Edgar Freemantle descopera zona Duma Key din Florida unde se si muta intr-o casa de vacanta. De acum incolo viata i se va schimba radical si va trece printr-o serie de intamplari neobisnuite.

Stiam si eram familiarizat cu stilul lui King de a prezenta in cele mai precise detalii vietile subiectilor sai insa de aceasta data cred ca s-a indragostit si el pur si simplu de propriile-i personaje. De ce zic asta?.Pentru ca pina pe la pagina 200 neobisnuitul este lasat sa zaca deoparte fiindu-ne oferite doar mici franturi de cuvinte si aluzii mai mult sau mai putin concludente. Pentru ca daca ai mai citit ceva de King nu te poti abtine sa nu cauti in cele mai mici detalii, informatii, bucati din puzzle-ul la care te astepti sa fii facut partas. Am constat ca multe piste sunt lasate deoparte, imaginatia mea fiind prea zburdalnica pentru o buna parte din romanul de fata. Obisnuit cu insolitul si fenomenele paranormale des intalnite in romanele scriitorului am fost un pic  dezumflat de solutia si de bau-baul ales. Pentru ca da el exista, dar parca de aceasta data mi s-a parut mai inofensiv decat oricind. Plus ca meritul lui King era ca de obicei te tinea cu sufletul la gura alternand actiunea cu dezvaluirile bine ticluite. Acum, factorul psihologic, si nevoia de a te adapta la un nou stil de viata, de a-ti depasi propriile limite si necazuri, monopolizeaza axul central al cartii. Nu e un lucru neaparat rau, insa eu unul, eram motivat de dorinta de a descoperi ce secrete murdare si nemaiauzite ne-a pregatit Regele. Nici intensitatea si suspansul cartii nu atinge cote inalte decat pe final, plus in vreo 2-3 momente initiale. Poate ma asteptam la ceva mai spectaculos si de aici si mica dezamagire.

Personajele sunt bine creionate si puternice, te atasezi cu usurinta de ele, si simti un gust amar cand unii mai parasesc scena. Deci, din acest punct de vedere nu cred ca i se poate reprosa nimic. Este un roman mai degraba de viata, accentuand cum spuneam mai sus, dificultatile si greutatea adaptarii la noua viata a personajului central, Edgar, cu foarte multe elemente specifice anilor 2000. Intr-o proportie destul de mare, comunicarea se desfasoara cu usurinta si prin intermediul email-urilor, am intalnit trimiteri catre Lost sau X-files, cu alte cuvinte o carte adaptata necesitatilor si realitatii zilelor noastre.

Adunand plusurile cu minusurile as spune ca este un roman pe care sunt convins ca fanii lui King nu il vor rata, insa nu stiu daca ii va satisface pe toti in aceeasi masura. Mai ales daca isi doresc ceva alert si incarcat de suspans. Ar fi ceva, dar in cantitati foarte atent masurate. Insa, poate romanul de fata nici nu s-a dorit sa fie prea intunecat, ci doar sa dovedeasca ca King mai poate scrie despre vietile oamenilor, cu aceeasi vitalitate si maiestrie cum ne-a dovedit-o pina acum. Fiind o editie hardcover cartea arata impecabil, acelasi lucru fiind valabil si cu traducerea, la care nu am nimic de reprosat. Am observat ca se vehicula ideea ca un King citit in engleza are alt farmec si poate are un dram de adevar aceasta cugetare, insa eu chiar ma bucur ca am avut ocazia sa o citesc in limba materna.

duma_key
Prima editie de la Scribner
dumakeyalternatecover
Coperta alternativa

Ilustratia cartii mi s-a parut a fi in ton cu celelalte editii din afara, aveti citeva mai sus, si e cu atat mai potrivita cu cat regasim toate personajele desenate, rasfirate de-a lungul intrigii romanului.

Photo shooting si o stire…

keny

Si acum explicatia… De astazi e oficial. Jen s-a alaturat echipei noastre si in scurt timp vom avea parte si de postari cu impresiile ei despre volumele citite. Sa-i uram bun venit !

Ah, si da…Acolo in spate, va vad… Nu stati degeaba, faceti valul! 😀

James Dean, Rebelul o biografie alternativa – Jack Dann

mp06-rebelCum nu sunt neaparat un mare fan al istoriilor alternative, si cum destul de tarziu  povestirile din volumul Constanta 1919 de Liviu Radu au reusit sa-mi deschida un pic apetitul pentru asemenea lucrari, romanul de fata a fost o surpriza placuta. Tin si acum minte o discutie despre carte, de la targul din toamna, intre cel care a publicat cartea, Horia-Nicola Ursu si Michael Haulica. In acel moment tema principala a dialogului o constituia interesului relativ scazut al vizitatorilor pentru acest roman al carui prim plan este furat de idolul unei generatii. Cei drept o generatie demult apusa, moartea celebrului actor, survenita in urma unui accident rutier, avand loc cu nu mai putin de 54 de ani in urma, in anul 1955. Cam aceasta era si concluzia la care au ajuns si cei doi ca este destul de greu ca o asemenea carte sa atraga atentia, atat timp cat generatiile de astazi nu cunosc de impactul pe care l-a avut asupra acelor vremuri simbolul James Dean. Drept dovada eu il confundam cu un alt actor. Rusine mie.

Cartea mi s-a parut foarte reusita mai ales la capitolul pastrarii cronologiei evenimentelor din acele timpuri. Trecand peste faptul ca James Dean nu mai moare in accidentul de masina mentionat anterior, multe din evenimentele despre care se vorbeste in roman, am reusit sa le identific pe wikipedia sau pe alte adrese web ca fiind  adevarate suta la suta. Doar ca acum printre protagonisti se strecoara si personalitatea intriganta a actorului James Dean. Am fost curios daca legatura cu Marilyn Monroe a fost adevarat sau nu, si se pare ca de fapt Jack Dann a introdus in scenariu acest mic artificiu pentru a mai complica un pic lucrurile. Iar in ceea ce-l priveste pe Elvis, din moment ce a inceput sa prinda la public incepand cu anul 1954, e posibil ca cei doi sa nu se fi intalnit vreodata. Eu nu am gasit informatii care sa-mi confirme acest lucru, insa se poate, ca la fel cum in roman James Dean este idolatrizat la propriu de catre marele cantaret, asa sa fi stat lucrurile si in realitate.

Am observat ca antipatia nascuta mai ales din spiritul de concurenta al actorului fata de o alta legenda a marelui ecran, Paul Newman apare deseori la suprafata. Iarasi nu am gasit fapte concrete, doar ca dupa moartea sa unul dintre rolurile destinate lui James Dean a fost preluat de acesta din urma. Este vorba despre rolul lui Rocky Graziano in Somebody Up There Likes Me, despre care se spune ca ar fi fost si ultimul film in care ar mai fi jucat regretatul actor. Ar fi urmat sa se dedice in totalitate regiei, considerand ca a dat totul in filmele realizate si nemultumit de faptul ca era mereu intrerupt de regizori neexperimentati, lucru ce-i afecta interpretarea.

Orientarea sa sexuala este iarasi un subiect controversat. In realitate ar fi avut si legaturi homosexuale insa in istoria alternativa, desi exista cateva trimiteri, apare ca un barbat marcat de o serie de personalitati feminine. Mama sa, care l-a parasit in 1940 in urma unui cancer ( el avea 9 ani pe atunci) se numara printre ele. Marilyn Monroe ( in plan fictiv) sau Pier Angeli ( si in realitate) sunt alte doua femei care i-au umplut viata scurta a actorului si i-au marcat decisiv traseul.

Daca in prima parte a romanului se speculeaza asupra viitorului in actorie al starului si asupra relatiilor pe care acesta le-ar fi putut dezvolta cu alte personalitati, in cea de-a doua acesta urca incet, dar sigur, si in hatisul vietii politice. Sincer, evenimentele din aceasta perioada si evolutia in aceste momente a actiunii, nu au fost la fel de interesante ca si micile amanunte si detalii despre lumea filmului si viata actorilor acelei perioade, prezenta in mai bine de trei sferturi de carte. Este adevarat ca interactioneaza si cu destinele familiei Kennedy, insa parca actiunea mai scade din intesitate si James Dean e mai stralucitor printre actori si lumea filmului, decat in lumea intrigilor subtile si a promisiunilor electorale.

James Dean – …o autobiografie alternativa mi s-a parut a fi o radiografie reusita a anilor 50-60, cum spuneam, cu o respectare fidela a unor evenimente, introducerea lui James Dean in toiul acestor intamplari sau in situatii cu totul inedite constituind adevaratul deliciu al romanului. Plus ca este interesant de vazut si de meditat asupra orgoliilor ce au stapanit lumea americana a filmului, impactul si legaturile existente intre marile vedete si anturajul lor, ziaristii de scandal si chiar impresarii acestora. Si din punct de vedere uman ne sunt oferite o serie de lectii. Banii si faima nu schimba intotdeauna in bine personalitatea individului, desi multi alearga dupa ele ci dimpotriva, amplifica unele excese si iesiri, cu potentiale efecte dramatice. Viata posibila a starului apare cititorului asemenea unui joc de lumini si umbre, cu o alternanta frenetica intre adevar si minciuna, intre putere si slabiciune, intre dragoste si posesivitate.

O autobiografie surprinzatoare prin calitatea si acuratetea detaliilor si, in acelasi timp, un roman de istorie alternativa din care se pot descoperi o gramada de informatii si personaje,  cele din urma recunoscute ca au monopolizat vietile americanilor din acei ani tumultosi.

Nebula Awards 2009

Aseara, in cadrul unei ceremonii la Los Angeles, au fost decernate premiile Nebula 2009. Castigatorii sunt :

  • Cel mai bun roman

Ursula K. Le Guin – Powers (Annals of the Western Shore) – Harcourt, Sep07  – Este vorba de cel de-al treilea roman YA din seria Annals of the Western Shore.

powers

Starred Review. Grade 7 Up—Gavir, a 14-year-old slave in a noble household in Etra, one of the city-states in Le Guin’s vividly imagined country, the Western Shore, is troubled by visions that may or may not foretell future events. Kidnapped in early childhood from the northern Marshes, set apart by his darker skin and hooked nose, endowed with a prodigious memory, Gavir is educated to become the scholar who will teach the family’s children and their slaves. Protected by his elder sister, Gavir accepts his lot, unable to imagine any other life. Trusting his masters implicitly, he is blind to the danger that enslavement poses to his beautiful sister. When she is raped and killed by the second son of the household, Gavir walks away from the city, crazed with grief. He continues to walk for three years, passing through a wild forest into the Marshlands where he was born. He meets a variety of people along the way, some protective, some threatening, each one contributing to his quest to discover who he is and where he belongs. Hunted by an old enemy from Etra, Gavir returns to the forest to rescue a small girl he met there. In a thrilling escape sequence, he carries her to freedom. He finds a home with Orrec, Gry, and Memer, heroes of Gifts (2004) and Voices (2006, both Harcourt).

Ceilalti nominalizati au fost :

Little Brother – Cory Doctorow
Cauldron – Jack McDevitt
Brasyl – Ian McDonald
Making Money – Terry Pratchett
Superpowers – David J. Schwartz

  • Nuvela

The Spacetime Pool” – Catherine Asaro (Analog, Mar`08)

  • Nuveleta

Pride and Prometheus” – John Kessel (F&SF, Ian`08)

  • Povestire

Trophy Wives” – Nina Kiriki Hoffman (Fellowship Fantastic, ed. Greenberg and Hughes, Daw Jan08)

  • Scenariu

“WALL-E” Screenplay by Andrew Stanton, Jim Reardon, Original story by Andrew Stanton, Pete Docter (Walt Disney June 2008)

Au mai fost acordate si o serie de premii anuntate cu ceva timp inainte:

Damon Knight Memorial Grand Master Award: Harry Harrison
SFWA Author Emerita: MJ Engh
Bradbury Award: Joss Whedon
SFWA Service Award: Victoria Strauss
Solstice Award: Kate Wilhelm, Martin H Greenberg, AJ Budrys

Fantome: Zece bijuterii fantastice – Lucian-Vasile Szabo (ed.)

fantome
Lucian-Vasile Szabo (editor)

Fantome – Zece bijuterii fantastice semnate de autori romani este un volum aratos in care culegatorul a avut in vedere, dupa cum aflam inca din prefata, sa aduca in vederea cititorilor acele texte mai putin cunoscute din literatura romana cu o incarcatura fantastica si valente de adevarate perle scriitoricesti.
Dupa cum ma asteptam nu chiar toate textele au o incarcatura concentrata de fantastic si insolit, insa surprinzator, tocmai acele texte lipsite de aceasta atingere mi-au placut cel mai mult. Cartea arata impecabil, desi poate nu ar mai fi stricat una – doua povestiri in plus pentru ca apare destul de subtirica. Insa, dupa cum am invatat din experientele anterioare, tocmai volumele mai inguste iti pot provoca cele mai mari satisfactii.
Cind am rasfoit pentru prima oara cuprinsul privirea mi-a fost furata prima oara de textul lui Ion Creanga, Ivan Turbinca. Dar nu va lasati inselati, chiar daca este o poveste pe care am citit-o cu placere in copilarie, si daca tin bine minte  am vazut si piese de teatru adaptate dupa ea, prin prezenta faptelor si personajelor cu totul originale, textul nu putea fi trecut cu vederea. A fost placut sa-mi amintesc cum i-a pacalit Ivan pe draci reusind la final chiar performanta sa fenteze pina si pe nemiloasa Moarte. Sunt curios daca au fost si rescrieri ale povestirii pentru ca eu tineam minte ca era mai densa actiunea cu dracii. Sau cine stie, mi-a ramas mie impresia asta de cand eram copil.

De remarcat ca antologia incepe cu un text incarcat de insolit, ce apartine  scriitorului iesean, Dimitrie Anghel, Fantome, in care se accentueaza atmosfera baroca a vremilor trecute din dealul Copoului.

Ion Luca Caragiale in Calul dracului, si dupa lecturarea povestirii Ivan Turbinca, m-a facut sa constientizez ca inca de mici copii ne confruntam cu o serie de elemente fantastice pregnante in unele povestiri populare sau prelucrate, ce ne pot trezi apetitul pentru necunoscutul din operele fantastice de mai tarziu. Cum s-ar putea intampla si cu povestea de fata, in care o batrana este nevoita a da piept cu una din odraslele  Iadului.

Lumea cred ca este constienta ca multe din scrierile lui Mihai Eminescu au un filon de fantastic si insolit ridicat asa era firesc sa-l gasim si pe el aici. Este vorba despre o povestire fara nume, intitulata sugestiv de autori, in perfecta rezonanta cu continutul acesteia, Moartea lui Ioan Vestimie. In ea putem observa calitatile pentru care lucrarile lui Mihai Eminescu au fost asa de apreciate, lasand o impresie pregnanta ca tot ceea ce se intampla este un vis, realitatea estompandu-se pur si simplu in multe dintre momentele cheie ale textului. Pe wiki, in josul paginii,  gasiti si un audio despre Mihai Eminescu in care acesta este apreciat de catre marele critic G. Calinescu, plus citeva din textele sale recitate intr-un mod cu totul original de Mihail Sadoveanu. De remarcat tonul de cuvantare al speech-ului marelui critic ( probabil in cadrului unui Congres) si ca mai jos sunt o serie de poze mai putin cunoscute publicului cu marele nostru poet in diferite momente ale vietii sale.

Nicolae Gane, care a fost printre altele si magistrat, a fost ales cu scrierea Aliuta mai ales pentru atmosfera de neliniste si finalul incrancenat si dur de care se bucura textul. Mai trebuie sa ni se reaminteasca din cand in cand ca toti suntem oameni si nu trebuie sa ne mire cand si cei de o alta religie se sacrifica in numele prieteniei si dragostei fata de valorile umane.

Nădişanca este creatia lui Emil Garleanu, scriitor la care frapeaza varsta frageda pe care o avea in momentul decesului (n. 5 ianuarie 1878, Iaşi, d. 2 iulie 1914, Câmpulung – 36 de ani). La o cercetare atenta am descoperit ca a fost scolit sub indrumarea lui Ion Creanga si a fost coleg cu un alt scriitor despre care nu stiam multe, dar la care mi-a placut ce am citit si anume, Jean Bart. De fapt Jean Bart era pseudonimul scriitorului Eugeniu P. Botez, numele fiind preluat dupa un vestit corsar francez. Sa nu divaghez prea mult, in Nadisanca un boier indragostit cu toata fiinta sa de un cal refuza sa treaca peste moartea acestuia si prefera sa-i pastreze memoria neatinsa.

Bată-te Dumnezeu de Ion Heliade Radulescu cuprinde o serie de arhaisme si expresii inedite care ne introduc cu rapiditate in vartejul vremurilor de demult apuse. Insolitul este reprezentat aici mai degraba prin limbajul abordat decat prin vreo intamplare anume.

Despre drumul pe care trebuie sa-l parcurga o doamna din inalta societate romaneasca alaturi de copilul sau pentru a-l intalni pe sotul cazut la pat vorbeste Alexandru Macedonski in pe Drum de posta. Starile prin care trec cei doi si atitudinea in fata unei posibile pierderi a tatalui, respectiv sotului, sunt analizate in cel mai mic detaliu. Povestirea Scormon a lui Ioan Slavici este cea care mi-a placut cel mai mult din intreaga antologie. Poate si din pricina limbajului mai accesibil si a evolutiei alene a evenimentelor, sau pentru modul curat si nevinovat in care se infiripa o poveste de dragoste rurala. Un text de nota zece in opinia mea.

Culegerea de texte se incheie cu Trubadurul lui Barbu Stefanescu Delavrancea o povestire incarcata de melancolie si fantastic, un adevarat regal al insolitului romanesc. Cred ca textul cu cele mai puternice accente de necunoscut si atmosfera cea mai grava si apasatoare din intreaga antologie.

Ajuns la final am constatat ca mi-a facut o deosebita placere sa ma scufund in vremurile si intamplarile cu specific romanesc, sa ma delectez cu scrierile alese ale unora dintre scriitori cei mai de vaza ai literaturii romanesti. Un demers original, numai bun de inaugurat seria Insolit a celor de la Bastion.

Outlander la Protv…

outlander

Astazi, joi (23 aprilie) postul PRO TV la 20:30 va difuza filmul Outlander (Călătorie în lumea vikingilor – lansat in 2008).  Din distributie fac parte : James Caviezel, Sophia Myles, John Hurt sau Ron Perlman. Si citeva cuvinte despre film :

During the reign of the Vikings, Kainan, a man from a far-off world, crash lands on Earth, bringing with him an alien predator known as the Moorwen. Though both man and monster are seeking revenge for violence committed against them, Kainan leads the alliance to kill the Moorwen by fusing his advanced technology with the Viking’s Iron Age weaponry.

Nu e chiar extraordinar, dar daca nu aveti ce face la ora 8, puteti arunca un ochi.

3 X Philip K. Dick (1)

As fi putut foarte bine sa prezint fiecare din cele trei carti citite de Philip K. Dick in trei posturi distincte, insa din momentul in care am inceput-o pe a doua, in mintea mea s-a nascut un gand nastrusnic.

Faptul ca anumite teme s-au repetat, ca am gasit elemente-cheie comune in cartile citite nu a fost o noutate si nici ceva care sa ma uluiasca, dar aceste lucruri combinate cu informatiile sporadice dar destul de interesante despre viata tulmultoasa a autorului m-au determinat sa iau hotararea de a incerca sa citesc tot ce a aparut la noi- mai exact, tot ce a publicat editura Nemira. Bineinteles, sper sa gasesc si cartea biografica, scrisa de Carrere, „Eu sunt viu, voi sunteti morti” (publicata tot de Nemira, in ’98)- multumesc voicunike pentru recomandare-, precum si alte variante in engleza ale lucrarilor care l-au avut in centrul atentiei pe P.K.D. (am gasit destule pe Amazon, toate tentante). Chiar acum, gandindu-ma ca P.K.D. a avut o surioara geamana, care a murit la sase luni de la nastere, trauma pe care el a resimtit-o foarte puternic, completeaza viziunea mea asupra cartilor lui si adauga o noua dimensiune intelegerii lor.

pkdwithcat

(Cercetarea mea va contine si un capitol dedicat in exclusivitate legaturii aproape mistice dintre Sf-isti si pisici)

Ce a facut ca P.K.D. sa fie diferit de alti scriitori care au avut si ei o activitate literara intensa si care au fost destul de promovati si la noi este faptul ca, ajungand la a treia carte, am inteles ca deja nu mai citeam cartea, ci citeam autorul, iar pentru autor scrisul nu era un moft sau o exprimare a talentului scriitoricesc, ci era o modalitate de a-si pastra coerenta si identitatea.

Totusi, ceea ce m-a determinat sa comand fara simt de raspundere si vreo logica aparenta (mai cu seama pentru ca mie nici nu-mi place culoarea roz) cate patru carti odata, de pe siteul editurii, a fost ca trei dintre cartile lui au fost ecranizate, iar filmele se afla printre preferatele mele: Minority Report (trad.: Furnica Mecanica), A scanner darkly (trad.: Substanta M), Blade Runner (trad.: Viseaza androizii oi electrice?).

Despre carti, (cat mai) pe scurt

0

Prima carte citita a fost Viseaza androizii oi electrice?”, iar decizia a fost influentata exclusiv de faptul ca Blade Runner a fost primul Sf vazut (si indragit foarte mult). Despre P.K.D. (inca) nu stiam nimic. Am cautat in carte atmosfera care ma sedusese in film, insa, spre marea mea dezamagire, nu am gasit-o, sau cel putin eu nu am perceput-o (cred ca lipsea interventia celor de la Vangelis) la fel de intens ca in film (e cazul singular in care as revedea filmul, dar n-as reciti cartea). Pe de alta parte, am intalnit reflectii profunde care sondeaza natura umana (prin introducerea dublului om/masina) si descoperind ceea ce o face atat de … inimitabila: empatia. Empatia, insa, trebuie stimulata si, oricat de ciudat ar suna, exersata. Ea este o calitate intrinseca umanitatii, insa in acelasi timp deteriorabila. Aici se strecoara un rationament circular amuzant, P.K.D. introducand si factorul religios: catalizatorul sentimentului religios este empatia, iar sentimentul religios este experimentabil doar prin intermediul empatiei. Faptul ca subiectul cartii este dat de incercarea personajului principal de a distinge omul de android, utilizand tot felul de teste si intrand intr-o conspiratie ciudata, denota interesul scriitorului pentru ceea ce este real, si ceea ce este fals (asta ca sa ma exprim asa, scolareste). Mi-a mai placut ideea „programarii depresiei”- si cat adevar e aici, adevarul celor care simt ca uneori depresia da masura calitatii vietii pe care omul o traieste, si ca ea, uneori, este punctul in care omul poate face schimbarea vietii lui- in bine.

01

„Clanurile de pe Alpha”, contine o poveste cu un urias potential (care, din pacate, nu a fost exploatat complet, sau cel putin asa cum mi-as fi dorit eu). Ideea de a pune in discutie masura in care o societate- o lume- constituita din bolnavi mintali, grupati fiecare in clanuri in functie de specificul patologiei, ar putea supravietui, si, mai mult, ar putea fi functionala, pe mine m-a cucerit din prima clipa. Hebi (hebefreni), depi (depresivi), parani (paranoici), poly (bipolari), mani (maniaci) se reunesc intr-un consiliu de urgenta pentru a discuta despre apropierea iminenta a unor nave terrane, care pareau sa ameninte stabilitatea si insasi existenta lumii lor. Terranii, in frunte cu o psihoterapeuta, erau implicati, cel putin la nivel… oficial, intr-o misiune de explorare si ajutorare a clanurilor izolate de pe Alpha- III. In paralel cu aceasta, fostul sot al psihoterapeutei, zdruncinat de divort si de relatia destul de „toxica” cu sotia lui, avea propriul sau plan.

Incercati sa va imaginati acest cadru, tinand cont de faptul ca fiecare dintre protagonisti are o imagine complet diferita, ipoteze personalizate despre ce e realitatea si cum ar trebui sa actioneze. Este o imagine care da… vertijuri, iar P.K.D., daca asta a fost scopul lui, a reusit sa-mi rasuceasca sinapsele cu bulibaseala asta, la un moment dat incoerenta si destul de diluata ca sens in arhitectura generala a romanului.

Pe de alta parte, P.K.D. dezvaluie foarte frumos cateva dintre particularitatile, nu numai individuale ci si colective, ale patologiilor pe care a ales sa le lase sa se desfasoare pe scena. Manii, cu energia lor vibranta, impulsivitatea, violenta, dar si productivitatea ideatica, capacitatea de a vedea in viitor, si inclinatia pulsionala catre actiune; paranii (nu intamplator unul dintre personajele centrale este paran), cu teama lor constanta de a nu fi atrasi in capcane, cu grija obsesiva de a anticipa evenimentele (chiar daca asta ar insemna construirea unor duplicate) pentru a nu fi luati prin surprindere; hebii, reprezentanti ai schizofrenicilor, acesti mistici cu puteri psihice extraordinare, dar al carui comportament este complet imprevizbil si greu de descifrat. In perioadele tensionante, pana si patologiile se pot concentra in directia unui scop comun. Ce m-a dezamagit la carte a fost ca personajele au fost „slabe”, cu prea putina consistenta, ca subiectul a fost expediat rapid, P.K.D. implicandu-se mai mult in a finaliza cartea decat in a o defasura, pe toate pistele pe care le deschisese.

03

Ultima carte citita, „Ubik” (mentionez ca m-a enervat coperta deoarece m-a indus in eroare), mi-a placut in mod deosebit, pentru ca am simtit ca a facut mai mult decat a materializa o idee interesanta, numai buna de pus pe hartie (continand, bineinteles, tematica conflictuala si preocuparile interioare ale scriitorului- Ce este real si ce nu?). Faptul ca in universul fabulos al anului 1992 este posibila pastrarea contactului cu persoanele decedate, mai exact, cu constiintele lor (in niste locatii numite morotarium), s-a pliat suspect de bine pe o discutie recenta care mi-a scormonit multe dintre curiozitatile si dilemele existentiale. Povestea se invarte in jurul felului in care realitatea este creata atat de forte exterioare individului cat si de asteptarile si dorintele lui, si ca, pana la urma, persoana nu poate sti care este punctul pana unde isi controleaza propria existenta, si care este punctul in care intervin aspecte care au o logica si o ratiune proprie, ocultata mintii omenesti.

Ubik mi-a adus aminte de Omul demolat, deoarece am reintalnit esperii si persoanele care aveau puteri „psionice”, capabile sa citeasca ganduri, sa anticipeze realitatea sau, din contra, sa o schimbe intorcandu-se in timp. Exista doua tabere (a celor antrenati sa se inflitreze in marile corporatii si sa fure datorita puterile lor informatii secrete si importante, si a celor care pot contracara aceste interventii, numiti inertiali), si un inamic invizbil, a carui adevarata natura si identitate ramane un intreg mister. Secventele in care sunt prezentate regresiile temporare, impreuna cu explicatiile si felul in care personajul principal le resimte mi-au placut foarte mult. Transformarile pe care mediul le suferea, mesajele ciudate, menite sa calauzeasca pasii personajului, experimentarea degradarii fizice, a apropierii mortii, intalnirea cu cel care a provocat toate acestea, m-au fascinat si asta pentru ca, mai mult decat in cazul cartilor anterioare, parca am simtit si eu aventura celor prinsi in acel univers, si m-am trezit infiorandu-ma la gandul ca, ar fi posibil, la un moment dat, ca procesul de imbatranire sa fie atat de accelerat, incat sa nu avem timp sa ne acomodam cu ideea topirii noastre in nimic.

Concluzii

Momentan, in topul preferintelor conduce Ubik. As avea multe de spus despre ce-am citit (am „ciugulit” si eu din ce-am citit cateva idei), dar prefer sa las discutiile aprinse si revelatiile pentru intalniri la cafea, mai ales pentru a nu parazita altora experienta de a citi niste carti chiar interesante si care merita toata atentia (acesta este si motivul pentru care prefer sa-i citesc cartile, atatea cate-au aparut la noi, in loc sa citesc despre ce-au citit si gandit altii citindu-i cartile- sau ceva de genul asta).

Fugitiv, am regasit ca puncte comune „conspiratia” (care, la drept vorbind, este adevaratul personaj al cartilor lui Dick), duplicitatea, personajele feminine ostile (n-am putut sa nu remarc sotia lui Deckart, actrita, tafnoasa, si deloc multumita de nimic, sotia lui Chuck, terapeuta de cuplu, cu o viata de cuplu nociva, si care se dovedeste a fi nu departe de cei de pe Alpha) abuzul si incalcarea intimitatii, a spatiului privat, aspect redat in carti prin metode extrem de intruzive si brutale (citirea gandurilor, anticiparea evenimentelor, manipularea realitatii- chiar (percepute) fizice), realitati rasturnate, schimbari de perspectiva (Cine este bolnav si cine este sanatos? Care sunt criteriile dupa care ii incadram pe oameni intr-o categorie sau alta?), si altele.

Inca un lucru pe care as vrea sa-l mentionez este acela ca… desi ridica multe teme serioase de reflectie, P.K.D. este si un maaare farsor! Este un scriitor care stie sa-i puna cititorului cateva piedici, sa-l sicaneze, fie pentru ca-si caricaturizeaza personajele intr-un fel in care nu te-ai astepta pentru subiectul cartii (mai tine cineva minte in ce hal erau imbracati importantii inertiali, gata sa porneasca intr-o misiune super importanta? – si apropo de asta, scena in care acei ciudati, fiecare cu puterile lor, erau stransi in acelasi loc, cunoscandu-se unii pe altii, mi-a adus aminte de filmul Rose Red, ecranizarea cartii lui King, facut dupa un scenariu scris de King,  in care tot asa, o gasca de paranormali pleaca sa investigheze o casa bantuita) . O alta maniera in care scriitorul face un pic pe aghiuta diabolic este prin finalurile (chiar bune!), menite sa te-adanceasca si mai mult in relfectii (Ubik, Clanurile…)

(Ce) Va urma (anunt, ca sa nu existe asteptari la altceva)

Eu planuiesc sa continui lectura, dupa ce fac o mica pauza si ma plimb putin pe alte meleaguri literare, cu: Substanta M, Omul din Castelul Inalt, Timpul dezarticulat si Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldrich (cartile pe care deocamdata le am in biblioteca). Cred ca mi-ar fi placut mai mult sa scriu ceva dupa ce le citesc pe toate.

Mai trebuie sa fac rost doar de Furnica Electrica dar asta intr-o comanda viitoare, caci momentan astept cu sufletul la gura momentul in care voi citi Hyperion (da, m-am si repezit sa-l iau cand s-a dat drumul la clicaneli pe site). Daca ma impiedic, nu stiu cum, si de cartea biografica, aparuta la noi si amintita la inceputul postului (care-si trage titlul dintr-un mesaj peste care dau protagonistii povestii din Ubik) ma declar chiar super extra multumita, insa o voi citi dupa parcurgerea cartilor, ca sa am si eu satisfactia lucrurilor descoperite.

PS: chiar si asa, am tras cu ochiul pe siteul oficial dedicat lui P.K.D., si incep sa ma intreb daca nu cumva alegerea culorii roz pentru colectia lui are vreo legatura cu faptul ca, citez:

In February and March 1974, Dick experienced a series of visions and auditions including an information-rich „pink light” beam that transmitted directly into his consciousness.

In the mailbox

dsc010491

Astazi am primit de la editura Nemira un pachetel consistent de romane si anume:

Frederik Pohl – Poarta

Frederik Pohl – Dincolo de orizontul albastru

Stephen King – Povestea lui Lisey

Ian M. Banks – Spectrul lui Phlebas

Stephen King – Duma Key ( care arata intr-un mare stil, si e groasa de zici ca e un dictionar 🙂

Multumesc reprezentantilor editurii pentru amabilitate si sponsorizare.

dsc01050

Iar din surse externe, adica de pe bookdepository, din partea unor prieteni darnici, am primit :

Lord Dunsany – Time and the Gods

Edward John Moreton Drax Plunkett, al 18-lea Baron de Dunsany (24 Iulie, 1878 – 25 Octombrie, 1957)  a publicat nu mai putin de 80 de lucrari ca de altfel si sute de povestiri mai ales in zona fantasy.

Desi este mai putin citit in zilele noastre el a avut un impact pronuntat asupra inceputurilor fantasy-ului. Despre aceast culegere de texte intr-o recenzie pe SF site se spune ca :

the best stories in this book are excellent, written in lovely prose that is indeed ornate, but to good effect, often rounded off with an ironic barb, stuffed with lush images, and suffused with the odour of „regret,” which Michael Swanwick has called central to „Hard Fantasy.”

In acest volum au fost reunite primele sase colectii de povestiri ale autorului  : The Gods of Pegana, Time and the Gods, The Sword of Welleran and Other Stories, A Dreamer’s Tales, The Book of Wonder, and The Last Book of Wonder. Din motive necunoscute,The Gods of Pegana, primul volum al lui Dunsany (1905), este prezentata in final.

De amintit ca insusi Arthur C. Clarke a spus despre Dunsany, pe un backcover de la o carte a acestuia, ca a fost  „One of the greatest writers of this century” …

Nick Gevers & Jay Lake – Other Earths

The well-known authors in this wide-ranging alternate history anthology strike out in welcome new directions, often focusing on obscure events or people. The musician Ralph Vaughan Williams appears as an aging ambulance driver amid an extended Great War in Alistair Reynolds’s The Receivers, while an astronomical phenomenon leads the conquering Inca to become the world’s dominant power in Stephen Baxter‘s The Unblinking Eye. Those taking on more recognizable themes—like a magical race’s diaspora in Theodora Goss‘s Csilla’s Story, or an America that never suffered a civil war in This Peaceable Land; or, the Unbearable Vision of Harriet Beecher Stowe by Robert Charles Wilson—reveal their twists’ horror and grit without being gratuitous. The well-realized narratives and gripping details make each tale a good introduction for any reader new to alternate history.

Prima povestire nu m-a dat chiar pe spate si am descoperit ca pe blogurile externe deja au aparut recenzii ale antologiei. Se spune ca textul lui Lucius Shepard, care e si cel mai lung din volum, ar fi cel mai reusit. Vom vedea.

R.I.P. J.G. Ballard

jgballardJ.G.Ballard (15 Noiembrie 1930 – 19 Aprilie 2009) a debutat in 1961 cu romanul „Vântul de nicăieri”,  specializandu-se in asa zisa  „literatură apocaliptică”, detestând eticheta „ştiinţifico-fantastic”, pentru ca în 1973 să dea lovitura cu romanul „Crash”, transpus  pe marele ecran de excentricul regizor David Cronenberg, 23 de ani mai târziu.

Romane :

The Wind From Nowhere (1961)
The Drowned World (1962)
The Burning World (1964; also The Drought, 1965)
The Crystal World (1966)
The Atrocity Exhibition (1969, also Love and Napalm: Export USA, 1972)
Crash (1973)
Concrete Island (1974)
High Rise (1975)
The Unlimited Dream Company (1979)
Hello America (1981)
Empire of the Sun (1984)
The Day of Creation (1987)
Running Wild (1988)
The Kindness of Women (1991)
Rushing to Paradise (1994)
Cocaine Nights (1996)
Super-Cannes (2000)
Millennium People (2003)
Kingdom Come (2006)

Surse : Cotidianul, Wikipedia. Pentru curiosi am linkuit citeva din romanele recenzate de Florin Pîtea pe blogul dansului .

Fantasy:The Very Best of 2005 – Jonathan Strahan (ed.)

best-fantasy-2005Australianul Jonathan Strahan angajat din 1997 pina in martie 1998 pentru Locus are la activ o gramada de antologii editate. Si o singura nominalizare pentru toate acestea. Recunosc ca nu m-am documentat inainte asupra trecutului antologatorului si dupa ce am rasfoit cuprinsul am constat ca Fantasy: The Very Best of 2005 publicata la The Locus Press in 2006 cuprinde o lista destul de consistenta de nume consacrate. Si totusi acest lucru nu m-a impiedicat sa ma confrunt cu niste dileme pe la jumatatea antologiei. Pina atunci povestirile mi s-au parut nu slabe, foarte slabe. Iar factorul fantastic parca aflat intr-o pana de idei. Plus ca intreaga antologie abunda de texte cu accente dramatice, optimismul sau scrierile mai luminate lipsind aproape cu desavarsire.Totusi finalul a mai salvat ce se mai putea, antologia dovedindu-mi inca odata ca cei care se lungesc prea mult nu conving.

Textul „Two Hearts” de Peter S. Beagle deschide antologia, scriitorul fiind cunoscut mai ales pentru romanul fantasy The Last Unicorn, publicat in 1968.O poveste in care un grifon, agresiv de data asta, fiinta fantastica, jumatate leu-jumatate acvila terorizeaza un sat de tarani. Nemaisuportand rapirile copiilor, o fetita isi ia inima`n dinti si purcede la drum sa ceara ajutorul regelui. Un text dramatic, in care cavalerii se sacrifica si prefera pericolul actiuni in dauna unui trai linistit.O poveste in mare parte banala si intinsa.

Antologia continua cu un text al republicatului scriitor Tritonic, Charles Stross, si anume „Snowball’s Chance”. Eram nerabdator cu aceasta intalnire insa m-am dezumflat repede. Actiunea se petrece intr-un bar iar discutiile cu accent irlandez au reusit sa ma scoata destul de repede pe tusa. Am zis pas.

Buuun. Si ajungem la „Sunbird” de Neil Gaiman. Un text in care membrii unei societati de gurmanzi, ce se lauda ca au degustat tot ce se poate pe lumea asta pornesc in cautarea unei pasari rare si fantastice. Sa o puna de o fripturica cum altfel. O alta povestire ce a monopolizat nejustificat mare parte din antologie iar umorul de limbaj folosit de ajutor nu m-a ajutat chiar deloc sa-mi mai sting amarul . Citat:

Augustus Twofeathers McCoy was shown to his room. Professor Mandalay was shown to his room. Jackie Newhouse was shown to his room. This was not a lengthy procedure; they were all in the same room, after all. There was another room in the back where Virginia would sleep…

Jane Yolen a scos sufletul din mine in „A knot of toads” un text in care moartea parintelui siliste o tanara sa se intoarca in orasul natal. Aici ea descopera ca de fapt tatal studia o congregatie de vrajitoare si este nevoita sa dea piept, intr-un final, mult asteptat de mine cu cele mai rele temeri ale sale. Deja am ajuns cu mainile in cap. De ce sa ma mai mire ca fantasy-ul este vazut de outsideri ca o opera in care danseaza exclusiv elfii, vrajitoarele si eventual si ceva orci. O idee iar mult prea intinsa cu reale valente de a trezi somnul.

Totusi de la Jeffrey Ford si „Boatman`s Holiday” putem observa un oaresce reviriment. Ni se ofera o frantura din mitul luntrasului vesnic Charon, pe care-l putem insoti in cateva zile obisnuite de lucru dar si de minivacanta. Intrigat de spusele unor “calatori” porneste in cautarea unei himere care totusi nu este pe atat de intangibila pe cat credea la inceput.

Cristopher Barzak publicat mai ales in antologii horror a fost selectat impreuna cu textul „The language of Moths”. Sunt surprinse in mare parte relatiile din sanul unei familii aflate undeva la munte, in timp ce tatal vaneaza o molie necunoscuta. In acest timp, Dawn fata autista vorbeste cu insectele si imcearca pe cat poate sa faca pe placul familiei, in timp ce Eliot fratele ei,este aproape doborat de responsabilitatea de a avea mereu grija de sora plimbareata. O povestire de maturizare si descoperire de sine, cu un puternic accent dramatic.

M. Rickert in „Anyway” vorbeste despre dramele adevarate pe care le traiesc parintii celor plecati departe de casa sa lupte in razboaie. In cazul nostru o mama are de ales in a-si sacrifica fiul si a salva lumea de razboi sau a-l proteja si a nu stavili viitorul fatidic.Ori, ori.

Urmeaza o mica bijuterie a la Paul di Filippo. „The Emperor of Gondwanaland” ne introduce in viata monotona si obositoare a unui asistent de editor de revista care descopera absolut intamplator o lume fascinanta. Este vorba de un joc online in care utilizatorul primeste un nickname si se trezeste aruncat intr-o lume medievala ce se conduce dupa propriile-i reguli. Textul se finalizeaza un pic in aer iar titlul te duce cu gindul la o posibila petrecere a unei actiuni ulterioare. Incep sa se miste treburile mai bine.

„The Pirate’s True Love” a scriitoarei Seana Graham este destul de reusita. Se radiografiaza starea de melancolie si disperarea ce o inconjoara pe iubita piratului, nevoita sa-l astepte cuminte acasa.. Stare ce evolueaza pina la urma intr-o serie de actiuni ce destabilizeaza actiunile piratilor.

Necunoscuta Ellen Klages, finalista totusi a John W. Campbell Award, in „Intelligent Design”, speculeaza intr-o mica masura asupra modului in care Dumnezeu a reusit sa creeze lumea. Un text scurt, departe de ceea ce se asteapta unii ca ar reprezenta fantasy-ul si cu un impact puternic asupra imaginatiei.

„Pip and the Fairies” de Theodora Goss rememoreaza viata unei fiice a carei mama, scriitoare de lucrari fantastice, a trecut in nefiinta. Un text mai mult ca sa fie la numar.

Un australian, Simon Brown, realizeaza un text reusit in opinia mea, strabatut de accente dramatice. Un baietel reuseste sa se salveze dintr-un avion prabusit doar pentru a constata ca a ajuns pe un „Leviathan” urias. Aflam apoi ca baiatul cu pricina sufera de o boala incurabila iar calatoria sa se transforma intr-un fara nicio sansa de izbanda. Un text incarcat de semnificatii si lectii de viata.

Si in aceast antologii m-am „lovit” de renumitul Bruce Sterling. Nu as exagera daca as spune ca textul domniei sale este unul dintre cele mai bune din intreaga antologie. „The Denial”, urmareste destinul unui cap musulman de familie confruntat cu o inundatie. In urma acestui dezastru natural are impresia ca sotia sa, plecata la un moment dat de linga el, nu mai este cea care a fost. Astfel recurge la o comunitate retrasa, invaluita de misticism al carei preot ii da o serie de sfaturi si o amuleta magica. Finalul te loveste prin rasturnarea de situatie,oferindu-ti o serie de informatii neasteptate.Un scriitor care nu m-a dezamagit.

La fel se intampla si cu Jeff VanderMeer ce a imaginat in „The Farmer’s Cat” un text de o simplitate fantasy aproape sublima. Un fermier are parte in fiecare iarna numai de necazuri atunci cand hambarul sau este vizitat anual de o banda de troli. Pisica pe care o cumpara la un moment dat si modul in care scapa de troli era intr-o evolutie fireasca a actiunii. Totusi impresioneaza modul in care este relatata si buna concentrare pe doar cateva pagini a povestirii.

„There’s a Hole in the City” de Richard Bowes, un text cu trimiteri catre evenimentele din 11 septembrie din New York, destul de lung. L-am inceput si am sarit peste in scurt timp. Fara substanta fantastica evidenta, cel putin in cele cateva pagini parcurse.

„Monster” de Kelly Link incheie in mare stil antologia best fantasy pe 2005. Sunt urmarite aventurile unor copii aflati in tabara confruntati cu posibilitatea ca mitul existentei monstrului sa fie adevarat. Un final destul de singeros, o povestire buna, care m-a convins ca in mod cert Link nu scrie pentru copii.

Desi pe la jumatatea antologiei imi retineam din greu impulsul de a ma lasa pagubas, totusi, situatia incepe sa se mai imbunatateasca pe masura ce trecem de jumatate. Si cred eu ca deseori antologatorii unor asemenea lucrarii pacatuiesc cand isi aleg nume cunoscute, cu rezonanta pe piata sf-ului, insa cu povestiri mai mult decat mediocre. Insa nu pot trece cu vederea ca in orice antologie poti gasi macar 3-4 povestiri care sa-ti fie pe plac. Raportul de forte, comparativ cu numarul total al celor prezente in antologie este intradevar foarte mic si deloc de neglijat dar, eu cel putin am cam inceput sa ma invat cu stilul asta si nu mai stramb asa tare din nas. Cred ca de acum o antologie de asemenea proportii nu poate decat sa-mi confirme talentul unor scriitori sau eventual sa pot descoperi scriitori noi, cu lucrari la fel de reusite. De exemplu am devenit foarte curios de  volumul Magie pentru incepatori de Kelly Link, aparut si la noi la Tritonic, in perioada de „aur” a editurii,  dupa lecturarea povestirii din antologia de fata si „Geanta Fărmăcată”. Povestire pe care am putut-o citi si intr-unul din primele numere Sci-fi Magazin.

As mai adauga ca in Ziarul financiar de duminica trecuta Michael Haulica a realizat o recenzie la antologia The Year’s Best Fantasy & Horror, de Ellen Datlow, Kelly Link si Gavin Grant aparuta la Nemira in 2008, in care sunt traduse si povestirile lui Bruce Sterling si Jeffrey Ford.

News flash…

Recent am primit pe mail o serie de informatii referitoare la aparitia unei carti scrise de italianul Roberto Quaglia. Aceasta se intituleaza „11 septembrie. Mitul – Culisele unei crize programate” si mai multe detalii ( Fragmente, recenzii, link-uri ) se pot gasi si pe site-ul special construit pentru aceasta lucrare. Doritorii pot comanda cartea de aici.

coperta_vf_mitul_a

***

Semnalam cu bucurie si aparitia mai devreme decat a fost planuit a Hyperion-ului lui Dan Simmons plus Amintirea Pamantului de Orson Scott Card. Ambele la Nemira desigur.  Tot cei de la Nemira si-au mai cosmetizat blogul si in ultimul post au introdus si un fragment destul de serios ( nu mai putin de 47 de pagini!!), intr-o aplicatie interesanta, din Jocurile Foamei de Suzanne Collins.

nemira

***

Luna aceasta are loc si relansarea Cenaclului  de literatura SF si F „Prospectart” la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”,  din Bucureşti, Bd. Lascăr Catargiu (fosta denumire:Ana Ipătescu), nr.21,  joi, 30 aprilie 2009, la ora 18:00. Mai multe detalii aici.

***

Un alt cenaclu, transformat in club, Quasar din Iasi  a implinit 30 de ani de activitate continua. Le uram si noi la multi ani pe aceasta cale. Cu aceasta ocazie membrii sai va invita sa fiti alaturi de acestia, „off-line sau on-line, la o mare intalnire de familie SF (si nu numai) care se va desfasura in Iasi, intre 29 si 31 mai”. Pe blogul clubului gasiti mai multe informatii si citeva date inedite .

***

Pe mail mi-a mai fost semnalata aparitia unui articol, „Realitatea virtuala – O perspectiva tehnologica si literara” realizat de Ion Manolescu. Lucrarea abordeaza intr-o tenta filozofica si dezbate „principalele acceptiuni, caracteristici si functii ale realitatii virtuale, dintr-o perspectiva mixta: cea a tehnologiei si cea a literaturii”. Partea a doua a articolului ar fi aparut in revista , „Idei in dialog” de luna aceasta.

***

De pe site-ul revistei Proscris aflam recent ca Dan Popescu isi doreste sa revitalizeze premiile Sigma. Cum se va face votarea si care sunt cei eligibili plus alte detalii legate de premiere gasiti pe site-ul revistei si pe forum.Ca sa nu va las in ceata nu ma pot abtine asa ca citez citeva fragmente de pe forum :

„Votarea respecta art. 7 din regulament= voteaza scriitori care ▲ acceptă participarea la această acţiune ▲ au o carte publicată înainte de lansarea procedurii de votare a premiilor ▲ transmit organizatorului, în timp util, opţiunile lor. Ceea ce inseamna ca voi pune mina pe telefon si ma voi stradui sa ‘trezesc’ o multime de oameni – aprox. o suta – care, din diverse motive si in diverse conjuncturi, au oferit cititorilor romani, o carte F sau SF. Apoi voi suna scriitori care nu au (prea) avut treaba cu fandom-ul nostru scump si drag si ma voi stradui sa ii atrag….”

„5. Premiile sînt materializate în diplome şi nu sînt însoţite de valori materiale.” Ceea ce înseamnă ca premiile constau în ceva mult mai valoros decît niște bani sau niște obiecte și anume constau în recunoașterea valorii de către cei din breaslă!”

O initiativa interesanta care se pare ca a mai existat cu citiva ani in urma.

***

Si mai jos aveti un film de animatie foarte reusitcu elemente de sf mai mult decat evidente. Se intituleaza Elephants Dream si este realizat de Blender Foundation. Despre videoclip am aflat de pe blogul meteorologului. Si mai jos aveti un alt clip,Big Buck Bunny, tot al celor de la Blender. E foarte distractiv si haios si acesta din urma.

The story of two strange characters exploring a capricious and seemingly infinite machine. The elder, Proog, acts as a tour-guide and protector, happily showing off the sights and dangers of the machine to his initially curious but increasingly skeptical protege Emo. As their journey unfolds we discover signs that the machine is not all Proog thinks it is, and his guiding takes on a more desperate aspect.Elephants Dream is a story about communication and fiction, made purposefully open-ended as the world’s first 3D „Open movie”.

Big Buck Bunny tells the story of a giant rabbit with a heart bigger than himself. When one sunny day three rodents rudely harass him, something snaps… and the rabbit ain’t no bunny anymore! In the typical cartoon tradition he prepares the nasty rodents a comical revenge.

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑