Caută

Cititor SF

…unde cititorii dau cu parerea si alte obiecte contondente…

Etichetă

Nebula

Nebula Awards 2009

Aseara, in cadrul unei ceremonii la Los Angeles, au fost decernate premiile Nebula 2009. Castigatorii sunt :

  • Cel mai bun roman

Ursula K. Le Guin – Powers (Annals of the Western Shore) – Harcourt, Sep07  – Este vorba de cel de-al treilea roman YA din seria Annals of the Western Shore.

powers

Starred Review. Grade 7 Up—Gavir, a 14-year-old slave in a noble household in Etra, one of the city-states in Le Guin’s vividly imagined country, the Western Shore, is troubled by visions that may or may not foretell future events. Kidnapped in early childhood from the northern Marshes, set apart by his darker skin and hooked nose, endowed with a prodigious memory, Gavir is educated to become the scholar who will teach the family’s children and their slaves. Protected by his elder sister, Gavir accepts his lot, unable to imagine any other life. Trusting his masters implicitly, he is blind to the danger that enslavement poses to his beautiful sister. When she is raped and killed by the second son of the household, Gavir walks away from the city, crazed with grief. He continues to walk for three years, passing through a wild forest into the Marshlands where he was born. He meets a variety of people along the way, some protective, some threatening, each one contributing to his quest to discover who he is and where he belongs. Hunted by an old enemy from Etra, Gavir returns to the forest to rescue a small girl he met there. In a thrilling escape sequence, he carries her to freedom. He finds a home with Orrec, Gry, and Memer, heroes of Gifts (2004) and Voices (2006, both Harcourt).

Ceilalti nominalizati au fost :

Little Brother – Cory Doctorow
Cauldron – Jack McDevitt
Brasyl – Ian McDonald
Making Money – Terry Pratchett
Superpowers – David J. Schwartz

  • Nuvela

The Spacetime Pool” – Catherine Asaro (Analog, Mar`08)

  • Nuveleta

Pride and Prometheus” – John Kessel (F&SF, Ian`08)

  • Povestire

Trophy Wives” – Nina Kiriki Hoffman (Fellowship Fantastic, ed. Greenberg and Hughes, Daw Jan08)

  • Scenariu

“WALL-E” Screenplay by Andrew Stanton, Jim Reardon, Original story by Andrew Stanton, Pete Docter (Walt Disney June 2008)

Au mai fost acordate si o serie de premii anuntate cu ceva timp inainte:

Damon Knight Memorial Grand Master Award: Harry Harrison
SFWA Author Emerita: MJ Engh
Bradbury Award: Joss Whedon
SFWA Service Award: Victoria Strauss
Solstice Award: Kate Wilhelm, Martin H Greenberg, AJ Budrys

Sci-Fi Magazin nr.5

sci-fi-5Povestirea lui Ted Chiang castigatoare a premiilor Hugo si Nebula in 2001 a fost, dupa cum s-a precizat,si ii multumim domnului Michael Haulica pentru completare, la postul cu recenzia volumului sau de texte,  publicata in numarul 5 din februarie 2008 al revistei Sci-fi Magazin. Imi pare rau ca nu am popularizat mai mult numerele din Sci-fi, insa cred ca la momentul in care as mai fi putut schimba ceva, “cartile” erau deja facute.

Stiam ca m-am oprit cu lectura la un numar insa nu stiam exact la care. Ei, dupa ce am recunoscut si mi-am adus aminte de primele doua povestiri din numaru lde fata, urmatoarele nelasandu-mi aceeasi impresie mi-am dat seama ca aici m-am oprit din lecturat.  Inca de pe coperta  observa ca intr-adevar capul de afis este tinut de povestirea lui Ted Chiang, „Iadul e acolo unde nu exista Dumnezeu„, lucru scos in evidenta si de editor, urmat indeaproape de „Fiul Euremei” de R.A. Lafferty premiata cu Hugo in 1973.

Citește în continuare „Sci-Fi Magazin nr.5”

Dying inside – Robert Silverberg

dilgProbabil că v-aţi dorit, măcar odată, să puteţi citi gândurile altcuiva. David Selig, telepat din naştere, află însă că un asemenea dar nu este întotdeauna o binecuvântare şi că nu aduce numai un plus de cunoaştere sau avantaje faţă de ceilalţi, ci şi o cruntă singurătate.

Dying inside, romanul scris de Robert Silverberg în 1972, relatează de fapt momentul în care puterile extrasenzoriale ale lui David Selig intră într-un declin ireversibil. Este o povestire tristă, în mod egal patetică şi atunci când Selig îşi plânge de milă şi atunci când glumeşte în mod forţat pe seama sa şi a jalnicei sale vieţi. Personajul nu inspiră aproape nicio urmă de simpatie, nici când îşi reaminteşte greşelile sale, nici când suferă de telepatie ca de un păcat, nici când încearcă să îşi imagineze dacă există o viaţă după pierderea darului. Mie cel puţin mi-a fost extrem de greu să îl compătimesc pe acest om dar am fost cumva atinsă de melancolia ce se degajă din întregul roman.

La 40 de ani, Selig este un ratat, fără o ocupaţie stabilă, fără familie, fără prieteni şi fără rost în lume. Relaţia sa cu propriul talent este una extrem de complicată: Selig îşi urăşte darul, însă urăşte în mod egal pierderea acestuia, pentru că telepatia era singurul lucru care îl făcea special. Talentul său ascuns l-a izolat de oameni dar i-a oferit în acelaşi timp momente de extaz privat. L-a pus în contact cu bogăţia minţilor umane dar şi cu laturile întunecate ale acestora, laturi de care uneori nici posesorii minţilor respective nu erau conştienţi. Dovedind că ştie mai multe decât ar fi fost firesc sau neputând el însuşi să suporte ceea ce „citea” în minţile altora, reuşeşte să ruineze orice relaţie, de orice tip, cu alt semen. Citește în continuare „Dying inside – Robert Silverberg”

News flash…RIP Philip Jose Farmer

farmerDe pe blogul lui John Scalzi am aflat astazi ca Philip Jose Farmer(26 Ianuarie, 1918 – 25 Februarie, 2009) a decedat noaptea trecuta la onorabila varsta de 91 de ani.

Scriitorul a publicat in timpul vietii nu mai putin de 75 de carti obtinand si numeroase premii de-a lungul carierei sale incepand cu premii Hugo pentru cel mai bun roman si povestire si continuand cu Damon Knight Memorial Grand Master Award, pentru intreaga munca depusa de-a lungul vietii pentru literatura sci-fi ( Award for Life Achievement)  oferit in 2000 in cadrul ceremoniei pentru premiul  Nebula, in 2001 a primit World Fantasy Award for Life Achievement iar in 2003, Forry Award for Lifetime Achievement.

farmer2-copy

Farmer va ramane in inimile fanilor de sci-fi in special prin cele doua serii de romane, Riverworld, tradusa integral si la noi de catre editura Nemira, si seria mai timpurie, World of Tiers .

RIP.

Free stories (6)

***

Free Speculative Fiction Online este o adresa web unde gasiti listate cu link-uri exact povestiri science fiction free, oferindu-se de la  numele autorului si cel al povestirii, dupa cum era evident, si antologia sau revista in care a aparut, urmand apoi si anul in cauza.

Este o adevarata oaza a scrierilor de scurta intindere si nu numai. Avem prezenti scriitori ca : Daniel Abraham, Brian W. Aldiss, Poul Anderson (nu mai putin de 12 link-uri), Isaac Asimov, Paolo Bacigalupi (mai nou, unul din preferatii mei la scurta intindere), Kage Baker, J. G. Ballard,  Jay Lake, Stephen Baxter ( 11 link-uri), Elizabeth Bear (19!!), Greg Bear, Charles Stross, Jeff VanderMeer, Alfred Bester, Paul Di Filippo (17!!!- un alt scriitor pe care-l urmaresc cu interes), Samuel R. Delany, Gordon R. Dickson, Orson Scott Card (6), A. Bertram Chandler (9), David Brin (10), Lois McMaster Bujold (2), etc

Site-ul mi s-a parut foarte bine structurat avand rubrici speciale in care sunt listati autorii, sunt prezentate povestiri nominalizate sau castigatoare ale premiilor Nebula, Hugo sau World Fantasy Awards, plus alte link-uri si adrese folositoare.

Ultimul update, la care am bolduit atat  scriitorii cu care am intrat in contact si am mai citit cate ceva, cat si locul aparitiei povestirilor acestora, cuprinde urmatoarele titluri :

Alma Alexander: End of the World (Diamonds in the Sky Anthology, 2009)
Neil Ayres: „Under the Influence of Meat Puppets” (Apex Online, June 2007)
Beth Bernobich: „A Handful of Pearls” (Interzone, September 2007)
Ben Bova: „The Next Logical Step” (Analog, May 1962)
Marion Zimmer Bradley: „The Door Through Space” (Ace, 1961) – Roman
Mike Brotherton: The Point (Diamonds in the Sky Anthology, 2009)
Michael A. Burstein: „Paying it Forward” (Analog, September 2003)
Michael A. Burstein: „The New Breed” (Men Writing Science Fiction As Women Anthology, 2003)
Jeffrey A. Carver: Dog Star (Diamonds in the Sky Anthology, 2009)
Greg Egan: „Crystal Nights” (Interzone, April 2008) – Aparuta in  „Year’s Best SF #26” editata de Gardner Dozois’s
Doar versiunea audio.
Charles Coleman Finlay: The Patriot Witch (Del Rey, 2009) – Roman
Randall Garrett: „What The Left Hand Was Doing” (Analog” (Astounding), February 1960)
Edmond Hamilton: „The Man Who Saw the Future” (Amazing, October 1930)
Raymond F. Jones: „The Great Gray Plague” (Analog, February 1962)
Daniel M. Hoyt: Squish (Diamonds in the Sky Anthology, 2009)
Valentin D. Ivanov: How I Saved the World (Diamonds in the Sky Anthology, 2009)
Mary Robinette Kowal: Jaiden’s Weaver (Diamonds in the Sky Anthology, 2009)
Alexis Glynn Latner: „Blu 97-023D” (Analog, June 2004)
Alexis Glynn Latner: „The Listening Glass” (Analog, February 1991)
Nick Mamatas: „Summon, Bind, Banish” (Apex Online, July 2008)
Ruth Nestvold: „On the Shadow Side of the Beast” (Apex Online, January 2009)
Wil McCarthy: „The Freshmen Hook Up” (Diamonds in the Sky Anthology, 2009)
Scott Nicholson: „Skin” (Apex Online, June 2006)
G. David Nordley: „The Touch” (The Age of Reason Anthology, 1999)
Jennifer Pelland: „Clone Barbecue” (Apex Online, April 2006)
Jennifer Pelland: „Organ Nell” (Apex Online, December 2008)
Adam Roberts: „Dick Does Time” (A Dick And Jane Primer for Adults Anthology, 2008)
Christopher Rowe: „Men of Renown” (Apex Online, February 2006)
Gord Sellar: „Cai and Her Ten Thousand Husbands” (Apex Online, February 2009)
Ken Scholes: „A Weeping Czar Beholds the Fallen Moon” (Tor.com, February 2009)
Ges Seger & Kevin R. Grazier: Planet Killer (Diamonds in the Sky Anthology, 2009)
Robert Shea: „All Things Are Lights” (Ballantine, 1986) – Roman
Robert Shea: „Resurrection” (Fantastic Universe, December 1957)
Robert Shea: „Shike” (Ballantine, 1981) – Roman
Robert Shea: „The Helpful Robots” (Fantastic Universe, September 1957)
Lavie Tidhar: „All the Wonder in the World” (Abyss & Apex, 2006)
Lavie Tidhar: „Blakenjel” (Apex Online, October 2008)
Lavie Tidhar: „Dark Planet” (Apex Online, February 2009)
Lavie Tidhar: „The Jerusalem Theatre” (Apex Online, December 2005)

Sincer eu abia astept sa parcurg una,doua povestiri. Poate n-ar strica sa citim fiecare care una si sa postam aici parerea, daca merita sau nu. Acum, stiu ca si timpul liber pentru unii este un lucru pretios asa ca nu insist.

***

Revista Asimov’s, dupa cum a anuntat James Van Pelt, a postat recent nominalizarile preliminare cu lucrarile aparute in paginile proprii la premiul Nebula :

Nominalizarile preliminare din Asimov’s  pentru „Cea mai buna Nuveleta”
The Ray-Gun: A Love Story” de James Alan Gardner
Dark Rooms” de Lisa Goldstein
The Prophet of Flores” de Ted Kosmatka

Nominalizarile preliminare din Asimov’s  pentru „Cea mai buna povestire”:
Skull Valley” de Michael Cassutt
26 Monkeys, Also the Abyss” de Kij Johnson
Don’t Stop” de James Patrick Kelly
How Music Begins” de James Van Pelt

Valeu, iar moare Sefeul!

Atentie! Articol de recesiune, lung si fara poze.

Ideea acestui articol mi-a incoltit in cap dupa ce am citit maretul articol din New Scientist, articol in care autorul se intreaba  daca genul science fiction este pe moarte. Nu stiu de unde le tot vin ideile acestea unora. Da, nu este o chestie originala, nu este nici macar noua. Este o intrebare veche de aproape 50 de ani, care tot apare in perioadele cand economia merge prost.

In primul rand ipoteza lor de lucru este eronata. Se vehiculeaza idea ca SF-ul s-ar lua la intrecere cu stiinta, si ca, na!, stiinta a progresat asa de mult incat SF-ul este cam obsolete. Asta in priviinta lumilor sau viitorului imaginat. Cat despre SF ca literatura sau parte a literaturii, se pare ca este doar „semi-respectable”. Dar totusi sint si parti din SF in general, care par autorilor destul de selecte, si ne sint date ca exemple „Star Wars” si „Matrix”. Din pacate cam asta este la ce se gandesc cei ne-avizati cand aud de SF, Sci-Fi sau cum vreti sa-i spuneti, inclusiv cei de la New Scientist. Chestia e ca scriu despre o chestie despre care nu prea au habar…

Inca de la inceputul anilor ’60 a aparut ideea SF-ului muribund, pe fondul unei relative acalmii economice, perioada in care un mare numar de reviste de gen au disparut iar ritmul aparitiilor editoriale a scazut simtitor. Multi din autorii momentului s-au resimtit, inclusiv Robert Silverberg care a perceput fenomenul cam asa: ” un fel de mare imperiu prabusit, care a colapsat intr-o ciudata decadere provinciala”. Cred ca este elocvent faptul ca in 1961, premiul Hugo pentru cel mai bun fanzin a fost castigat de un simpozion cu titlul „Cine a omorat SF-ul?” A murit SF-ul atunci? Pai nu prea, chiar din contra. Poate selectia s-a inasprit, dar lucrarile bune au trecut, autorii talentati nu au disparut. Philip K. Dick, Poul Anderson sau Cordwainer Smith, pentru a da cateva exemple, au avut contributii importante in acea perioada. Tot atunci exponentii noului val isi faceau debutul: Roger Zelazny, Ursula K. LeGuin sau Kate Wilhelm pentru a numi cativa.

Toata treaba s-a repetat spre sfarsitul anilor ’70, o gramada de articole simandicoase sau savante explicau de ce totul s-a sfarsit pentru SF. Unii s-au panicat, gandindu-se sa treaca la mainstream. Si, iarasi, lucrari importante au aparut in acea perioada „sterila”, nume mari precum James Tiptree, Jr., Frederik Pohl, Gene Wolfe sau John Varley au avut ceva de spus. In 1991 s-a intamplat inca odata, si inca odata in 2001 (desi valurile au fost mai mici), si pe pare ca se intampla si acum. Poate se va repeta in 2021, si tot asa… Fara doar si poate, perioadele respective au avut si „victime”, asa cum probabil o sa fie si acum. Nu vreau sa dau nume, insa unii autori probabil sa o sa fie nevoiti sa-si ia si alt job pe linga scris, debuturile vor fi mai putine, publicul o sa vada ca unele premii nu sint acordate cum erau odata, etc. Cu toate acestea, cartile bune vor fi tot bune, scriitorii talentati vor scrie in continuare, si SF-ul cel muribund va fi resuscitat si de aceasta data.

Revenind la New Scientist, desi titlul pare incisiv, articolul in sine e doar barbologie, fara focus, fara directie. Mai nasol e ca si cei sase crai ai SF-ului nord american raspund cam anemic, fara convingere, poate in afara de Gibson care are totusi ceva de spus. Restul sint doar raspunsuri politicoase care nu spun nimic. Iar Margaret Atwood o face de-a dreptul lata. In acceptiunea respectivei doamne, cei care citesc SF sint doar niste adolescenti intarziati care viseaza planete cu sau fara dragoni pe ele, nave spatiale, savanti nebuni, chestii cu ochii rosii si asa mai departe. Brrrr!

Citește în continuare „Valeu, iar moare Sefeul!”

Viteza Intunericului – Elizabeth Moon

Primul lucru ce-ti sare in ochi la biografia sciitoarei este ca in 1968 s-a inscris in Corpul de Marina al Statelor Unite avansand pina la gradul de Prim Locotenent, de scriitura apucandu-se relativ tarziu, undeva in jurul varstei de 30 de ani. Dupa cum era si normal multe din temele abordate contin elemente de science-fiction militar, de biologie, politica dar chiar si de relatii interumane ce sunt disecate amanuntit. „Speed of the Dark„, roman ce a castigat Premiul Nebula in 2004, se incadreaza cam la ultima categorie, cea a detalierii atente a interrelatiilor dintre un programator autist si restul persoanelor, normale sau de asemenea cu vreo deficienta ca si acesta. Se pare ca sursa de inspiratie a constituit-o chiar propriul baiat, Michael, diagnosticat la randul lui cu autism.

Scrierea aduce foarte mult cu un roman de socializare, de expunere a problemele cu care se confrunta o persoana cu anumite dizabilitati dar si o satira la adresa prejudecatilor ce imbraca in mod curent modul de gindire al oamenilor nascuti fara probleme evidente. Este o carte lipsita de o actiune frenetica, ritmul este usurel si linistit, urmarindu-se si evidentiindu-se toate aspectele si trairile interioare ale personajului principal in timpul interactiunii cu elementele inconjuratoare, atat fiinte umane cat si elemente neinsufletite. De bun augur mi s-a parut alegerea scriitoarei de a mai schimba din cand in cind perpectivele de redare a intamplarilor, contribuind la alungarea monotoniei si dispersarea starilor de plictiseala in cazul in care aveam oferit un singur punct de vedere asupra situatiei relatate. Actiunea se desfasoara intr-un viitor mai mult sau mai apropiat, in care autistii pot fi detectati cu usurinta inca de cand sunt mici si li se pot corecta anumite deficiente, frapand credibilitatea si realitatea cu care sunt prezentate si analizate cu minutiozitate dizabilitatile si tiparul reactiilor autistilor.

Avem in fata o povestire dominata mai mult decat orice, de tipare de la inceput pina la sfarsit, acestea constituindu-se in ratiunea si modul de al fi al actorului principal, rutina in care-si gaseste comfortul stand la loc de cinste in programul zilnic, orice abatere de la acest sablon fiind urmata de o eventuala indispozitie sau atac de panica. Meritul textului este ca insufla cu succes indoiala in sufletul cititorului confruntat cu realitatea in care autistul lipsit de anumite elemente ce ar usura capacitatea de comunicare si de intelegere, are dezvoltat un cu totul alt set de aptitudini, posedand un alt punct de vedere asupra relatiilor interumane. Punct de vedere ce este cu totul special, cu atat cu cat el este dublat de o acuitate vizuala, auditiva si rationala iesita din comun.

Nu mi s-a parut un roman conventional pentru ca de fapt nici nu este unul, fiind genul de carte pe care o iubesti sau o urasti dupa primele pagini, analiza amanuntita a propriilor trairi si stilul de jurnal in care este notat orice detaliu, de la fiecare aroma si miros ce impanzeste mediul pina la proprietatile mai mult sau mai putin speciale ale elementelor din jur. Exista unele replici de-a dreptul savuroase ce mai indulcesc din aspectul partial dramatic al povestirii. Titlul cartii vorbeste pe de o parte de obsesia si fascinatia dezvoltata de personajul principal pentru acest subiect iar pe de alta parte ar putea constitui o variabila ce aduce-n discutie ignoranta multor oameni confruntati cu subiecte delicate, neavand prezenta de spirit de a reactiona cum se cuvine. In fapt este un roman al descoperiri de sine, al tariei de caracter si al insistentei, vazute ca principale coordinate de aplicat atunci cind ne dorim sa atingem un anumit tel.

Nu pot spune ca a fost o lectura pe gustul meu, insa in mod clar nu este nici o carte de ratat pentru cei care se asteapta la ceva mai mult de o distractie intr-o lectura, avand nevoie de un subiect de gandire si meditatie si de ce nu, doresc sa afle raspunsul la intrebarea ce bantuie textul de-a lungul si de-a latul sau, „Care este viteza intunericului?”.

Cartea poate fi comandata de pe site-ul editurii Millennium Press, de aici.

Terminal Experiment – Robert J Sawyer

Dragi fete si baieti, Nemira ne-a servit „Alegerea lui Hobson” (initial romanul a fost serializat sub titlul „Hobson’s Choice” in nu mai stiu ce revista – oricum ambele titluri suna a serie B, o chestie specifica lui Sawyer). Trebuie sa va spun din capul locului RJS nu este printre favoritii mei datorita stilului si tematicii abordate, in plus mai suspectez ca isi datoreaza o parte din faima unor motive mai putin literar-artistice. Ma refer la faptul ca este genul de om care se baga in seama, este prezent peste tot, in centrul atentiei; sincer sa fiu nu stiu cand are timp sa mai si scrie.

Ce am scris mai sus nu ma opreste sa salut prima carte a lui Sawyer in romaneste. Tematica bate spre nemurire si consecintele acesteia asupra constiintei umane, intretesuta peste o intriga politista cu foarte vaga tenta cyberpunk. Parerea mea este ca nu trebuie sa ratati ocazia sa faceti cunostiinta cu proza lui Sawyer. Poate ne serviti si ceva pareri…

Blog la WordPress.com.

SUS ↑