” […] O lume fara fluturi – al caror rol in viata florilor este bine cunoscut – nu poate fi decat mai urata, mai rea si mai saraca decat cea populata in mod natural de aceste fiinte diafane […] Suntem solidari cu eforturile artistilor dintodeauna de a cultiva, in pofida tuturor vicisitudinilor, imaginea pozitiva a fluturilor si marea traditie lepidopterica, adica frumusetea, elevatia spirituala si fantezia neingradita”.

1786815-feat

Pare serios acest „manifest” al autorilor, nu? Atat cat poate fi el de serios atunci cand vorbim de imaginarea unei lumi a fluturilor, oranduita dupa structurile sociale umane, marcata atat de placerile cat si de intrigile si dramele acestora. Doua taramuri, unul al luminii, solar si plin de culoare, celalalt al noptii, la adapostul intunericului si al misterelor, guvernate de sase demiurgi povestitori, licurici, tainici ghizi si calatori prin negurile istoriei acestui neam ale carui batai de aripi pot imprastia frumusetea, expresie a sublimului si delicatetei, sau pot prevesti macelul.

Asadar, doua tabere (fieacare traind dupa filosofia, politica si sub conducerea mai mult sau mai putin inspirata (divin) a indrumatorilor lor), care niciodata nu se intalnesc, caci existenta lor depinde de o raza de lumina sau de orbul noptii, isi incalcesc destinele (sau antenele), isi ascut armele (sau poate aripile), isi strang ostenii (si aliatii, ce se pot misca in voie pe axa ce desparte zenitul de nadir) si se avanta falfaind frenetic intr-o lupta apriga, pornind de la, ce altceva?, decat o galceava nascuta din invidia unei noctambule care voia sa-si etaleze si ea frumusetea in vazul tuturor, si a unei intrigi „de palat”, care incurca itele amoroase si naste pasiuni controversate.

Sa-i cunoastem, totusi, macar putin, pe actorii principali ai acestei povesti, care si-au jucat cat de cat rolurile (pre)destinate (caci de adaugarea particulei „pre” s-au ocupat licuricii, odata ce l-au creat pe tartorul mesager, Cavalerul Oranj de Oran):

ochi-de-paun-saturnia-pyri

Ochi de PaunSaturnia Pyri– filosof, eseist, poet in momenete de slabiciune, motiv pentru care i se spune uneori „Ochi de Paunescu”. Manifesta o atractie suspecta fata de Molie (aceasta din urma fiindu-i consoarta), care i-a stimulat apetitul pentru comploturi si urzeli abjecte. Respecta cu sfintenie Sabatul. Sufera de melancolie si saturnism, in urma intoxicatiei cu plumb din Minele Alchimistilor Noptii. Teoretician de geniu al Raului, adept al Razboiului Stelelor.

ochi-de-mort-acherotia-atropos1

Cap de MortAcherontia Atropos – Cardinalul Curtii, Cavaler de Acheron (pentru cei care nu stiu: unul dintre raurile Infernului), mafiot, violator, criminal. Cunoaste magia alba, este initiat in magia neagra, ba chiar si in cea multicolora, care insa nu prea i-a fost de ajutor. S-a consacrat ca Magician Negru. Recitator eminent de poezie. Model pentu poezia „The Sphix” a lui Edgar Poe. Manipulator, are puterni paranormale. Nume de cod: Printul Neantului. Interventionist, adept al razboiului total.

catocala-electa-parsiva

Catocala-Electa-Parsiva – arivista, paranoica, santajista, se compara deseori cu fotomodelele din Vogue, Cosmopolitan si Elle. Ii place sa fie apelata pe numele ei mic; se stendhalizeaza cand i se spune altfel decat „Aleasa”. Limbaj abject si sublim, de femeie fatala cazuta in mizerie.

molia22

Molia – tarfa palatului, si sotia celui cu multi ochi, fosta camerista, servitoare, femela de consum, nelipsita de la toate actiunile curtii Tenebrelor. Se parfumeaza cu naftalina, si esente de tutun fermentat spre a trezi instinctele bestiale ale lui Cap de Mort care, pe cand era inca in pupa, a violat-o la betie. Agenta a disolutiei, mare prostituata, supusa tuturor greselilor, este insasi Izabel din Apocalipsa, locul de nastere: Babilon.

admiralul-nelson-vanessa-atalanta1

Admiralul- zis si Nelson– nume stiinfitic: Vanessa Atalana, pentru ca isi iubea intr-atat sotia incat, la casatorie, luase numele acesteia. Limbaj profetic, stimulat de florile de cucuta si scurtele prize (sau, mai degraba, reprize) de tutun. Se foloseste de razboi crezand, cu sinceritate, ca va reinstaura pacea eterna.

Vanessa Redgrave– fisa clasificata sub numele de Vanessa Cardui. Este regina diurnilor. Recasatorita.

regisor-polyomantus-icarus

RegisorPolyomantus Icarus. Este mai mereu insotit de trambita sa cantand, oricand se iveste vreo ocazie favorabila, serenade. In acest fel a sedus o multime de femele, abandonandu-le apoi unor reverii si promisiuni inselatoare. (Pen)ultima victima- Reginita. Pe cat de inconstant pe plan afectiv, pe-atat de repede isi pierde capul in pasiuni. Ambitios, infantil, bantuit de vise si de utopii eroice, este, de fapt, un fricos inchipuit, de un albastru infinit.

Reginita– si-aicea ne oprim, facem stop-cadru, caci ea se sustrage elegant de la descrieri, ca sa nu spulbere misterul si speranta frumusetii sale neasamuite, la fel neasamuite ca si darul pe care-l poarta in suflet, acela de a implini orice dorinta. Lesne de inteles de ce ea e miza razboiului fluturesc, nu?

Cu asemenea actori, care mai de care mai problematic si cu conflicte puternice, ba complexe in toate puterea cuvantului, cu asemenea licurici povestitori, ghidusi, ironici, ascutiti la limba (imprimand si o nota de absurd satiric, absolut „delicios”) dar care stiu sa impleteasca frumos poezia cu o naratiune in forta, alerta (dand nastere unei balade istorico-fantastica) ca bataia vibranta a aripilor de fluturi, si la fel de zglobie si ludica precum acestia, cartea reuseste sa fie o delectare intelectuala, „vizuala”, fantezista.

O lectura devorata (cam asa cum fluturii de noapte devorau cu nesat aripile fragile si corpurile plapande ale fratilor de zi) cu foarte mare placere. Si, mai mult decat o lectura amuzanta, imaginativa si chiar interesanta (in care-si fac loc referinte literare, stiintifice, cadre din lumea reala, contemporana, impreuna cu viciile si virtutile ei) mi-a lasat senzatia unei scrieri pritocite, bine asezate, un text compact si coerent, desi foarte incarcat (lasandu-mi uneori impresia ca autorii au supralicitat, compensand…), care nu si-a prea tradat menirea. Si structura cartii este inedita, gandita, fiecare capitol continuand si aprofundand cate un vers din balada de inceput a povestii (ca sa nu mai spun de… bibliografia de la sfarsit).

Cu toate acestea, sunt doua aspecte care nu mi-au falfait cum trebuie pe la urechi:

* nu-s satisfacuta deloc de final- dar deloc! Cer continuare, negresit!
* flutureii nu s-au prea comportat in baza naturii lor duale (sa zicem ca Cap de Mort a fluturit in poveste dupa scenariu, imbortosind-o fara prea multe regrete pe Reginita Imaculata (de-asta vreau eu continuare! :D), sau si Molia decadenta, si-a jucat si ea partea bine).

Volumul a aparut in 2005, in Colectia Ego a Editurii Polirom, iar eu, desi ma felicit acum, nu prea stiu cum am ajuns in posesia lui- marturie a comportamentelui destrabalat de cititoare curioasa, care uneori mai da si roade (neasteptate).

Primele doua capitole din carte si mai multe detalii despre scriitori le puteti citi si pe liternet.ro.

(Later update: Cartea o gasiti aici la reducere.)