Caută

Cititor SF

…unde cititorii dau cu parerea si alte obiecte contondente…

Etichetă

Michael Haulica

Pistolarul, primul volum Dark Tower la Bookfest

lansare king32

bookfest special3

Simbata, 20 iunie 2009, la ora 14:oo la standul editurii Nemira (Pavilionul 14, Complexul Romexpo) suntem asteptati sa participam la o lansare oficială a volumului care inaugurează seria Dark Tower, „Pistolarul„, in traducerea cunoscutului Mircea Pricăjan. Vor participa :

  • Mihai-Dan Pavelescu, ce va deschide discutia cu ceva informatii si detalii despre colectia Nautilus (poate se va scapa si un nume doua de romane )
  • Mircea Pricajan, ce ne va vorbi despre volumul de fata si seria Dark Tower, in general
  • Michael Hăulică, ce va veni cu informatii despre revista online Nautilus.

Mai multe detalii despre planurile „muncitoresti” de dupa, 😀 gasiti pe blogul editurii.

Si o alta informatie IMPORTANTA : „pe toată durata târgului de carte BookFest, „Pistolarul” de Stephen King şi „Iureşul săbiilor” de George R.R. Martin vor fi disponibile în mod exclusiv doar la standul Nemira. În librării vor ajunge abia după încheierea târgului, tot atunci vor fi onorate şi comenzile online.”

Asadar ne intalnim acolo! 😀

PS:  Si cei curiosi, prin amabilitatea editurii Nemira, pot sa-si arunce ochii pe un fragment pdf din Pistolarul aici.

Citește în continuare „Pistolarul, primul volum Dark Tower la Bookfest”

SF dilematic

dilematecaNumărul din iunie al revistei „Dilemateca” ne face surpriza de a dedica rubrica Dosar SF-ului. Şapte pagini ilustrate cu poze în stilul celei de pe copertă, în care Radu Pavel Gheo şi Michael Haulică analizează situaţia actuală a SF-ului la nivel internaţional dar şi a SF-ului românesc.

În articolul „SF-ul, o definiţie”, Radu Pavel Gheo subliniază – şi totodată combate – poziţia marginală acordată de critici SF-ului care, în istoriile literare, este prezentat ca o specie „desprinsă de marile probleme ale fiinţei umane” , fără evoluţie, epoci sau curente, cu scriitori nediferenţiaţi. Şi căreia criticii îi neagă valoarea şi relevanţa tocmai pentru că ar fi literatură „de largă audienţă”  sau pentru că, se consideră, are public compus din adolescenţi şi tineret. Exemplul ce ni se oferă este tocmai „Istoria critică a literaturii române” a lui Nicolae Manolescu, volum de peste o mie cinci sute de pagini, dintre care SF-ului îi este dedicată doar o pagină, sub titlul „Literatura pentru copii şi tineret. Fantasticul. SF-ul”.

O idee interesantă pe care am găsit-o în articol este receptarea diferenţiată a literaturii SF europene faţă de cea americană. Clasici europeni ai SF-ului, cum ar fi Wells , Lem, Kapek sau fraţii Strugaţki au fost mai uşor asimilaţi de istoria literaturii decât Asimov, Zelazny sau Van Vogt, subliniază autorul.

„Literatura SF e despre oameni”, este de părere Michael Haulică. SF-ul, spune el, nu moare dar se transformă. Avem încă hard SF, space opera şi cyberpunk dar are loc şi o translaţie, al cărei principal agent pare să fie genul New Weird, reprezentat de China Mieville. „Spre ce se îndreaptă acest New Weird?. Cine poate şti? Poate, peste vreo zece ani, un curent revoluţionar se va naşte din ceea ce este azi New Weird. Poate, cu ceea ce s-a câştigat ca scriitură, se poate reveni la temele SF-ului clasic”.

Autorul remarcă, de asemenea, apropierea SF-ului contemporan de mainstream. Dacă există un curent care deplânge apropierea scriitorilor de mainstream de literatura SF (şi se teme că SF-ul va sfârşi ca o ramură minoră a acesteia), Michael Haulică priveşte lucrurile de la capătul opus şi cu optimism: SF-ul se apropie şi el de literatura cea de toate zilele, ceea ce „îi nemulţumeşte pe adepţii sefeului ca literatură despre ştiinţă, dar îi apropie pe cititorii care, în general, nu prea sunt tentaţi de poveştile cu nave spaţiale şi roboţi”. Pentru că ” (…)literatura SF este despre oameni. Nu este despre lucruri ci despree ceea ce ne face să fim oameni”.

Sigur, ambele articole sunt mult mai cuprinzătoare, m-am rezumat la câteva idei.

Eu una aş fi vrut mai mult, în acest Dosar SF, poate şi nişte portrete sau câteva cuvinte din partea unora dintre scriitorii noştri de SF, ca să aibă lumea un tablou mai clar despre fenomenul autohton.

Ca bonus pentru iubitorii de literatură fantastică, fie ea şi ne-SF, numărul actual al Dilematecii se încheie cu o povestire de Julio Cortazar, „Scrisoare către o domnişoară din Paris„, scrisoare scrisă de un om care, din când în când, varsă pe gură un iepuraş. E bizară şi fermecătoare, graţie modului în care Cortazar face irealul să pară logic şi firesc, înainte să dărâme toată construcţia atât de serios înălţată.

P.S. Poza am furgăsit-o de la adina b, că eu nu am, la ora asta târzie, posibilitatea de a face o poză decentă coperţii revistei.

Observator Cultural si „Cititor SF”

obscult18

In Observatorul cultural nr. 218 (476), din 28 mai 2009, avem articolul semnat de Michael Haulica, “Din nou despre bloguri”.

O sa gasiti acolo si cateva observatii si trimiteri catre echipa si blogul nostru, plus impresii si alte detalii si despre celelalte adrese ce imbogatesc peisajul online de Sf&F romanesc ( in special din perspectiva fanilor ) .

Multumim pentru aprecieri si sa speram ca si pe viitor sa ne mentinem in acelasi ton si trend.

SRSFF…si la radio…

Dupa interviul lui Michael Haulica cu Danut Ungureanu publicat recent in Observatorul Cultural, maine, 14 martie, anul de gratie 2009, la Radio Romania Cultural, „maestrul de ceremonii” Ştefan Ghidoveanu ii va avea ca invitati la emisiunea sa „Exploratorii lumii de mîine”, pe Sebastian A. Corn, vicepreşedinte al Societăţii Române de Science Fiction si Fantasy, şi respectiv Cristian Tamaş, unul din membrii fondatori ai asociatiei.

logo2_srsff
Ora de difuzare este  13.15 iar emisiunea poate fi ascultata si pe internet introducandu-se adresa  http://srr.ro/stream/rrc.asx in browser-ul web.

Later Update : Si s-a terminat si emisiunea. Ma  asteptam sa dureze ceva mai mult. Interesanta ideea organizatorilor emisiunii cu oferirea cartilor doar in urma unui simplu telefon, castigate de doi ascultatori, cel putin unu fidel, din Bucuresti.

radio-romania1

Au fost aduse in discutie atat interviul recent luat de Michael Haulica, dupa cum am zis si mai sus lui Danut Ungureanu dar au fost si intrebari din partea gazdei pe baza statului pentru a se clarifica anumite idei. Per total o emisiune reusita din care am aflat si ceva noutati si puncte de vedere in prima auditie.

De prin blogosfera noastra…

***

Ar trebui sa luam in seama initiativa lui Michael Haulica de a-i lua un  interviu („poate chiar doua”)  lui Dănuţ Ungureanu, presedintele nou infiintatei Societăţi Române de Science Fiction şi Fantasy (SRSFF). Termenul limita care a expirat s-a prelungit pina miercuri, 18 februarie, iar intrebarile fie pot fi trimise pe mail domnului Haulica, fie pot fi postate ca si comentarii in cadrul postului de pe blogul domniei sale .

***

Nu ar fi rau sa va aruncati ochii si pe articolul pertinent, „Da, exista fantasy romanesc„, dar nu neaparat contradictoriu a lui Costi Gurgu, care dupa ce a disecat in amanunt situatia sci-fi-ului romanesc, ajutat si de cei care au postat la articolul sau, dezvolta mai mult un subiect deschis de Marian Truta in articolul „Exista fantasy romanesc?” de pe site-ul SRSFF-ului.Sunteti invitati ca de obicei la dialog…

***

De pe site-ul revistei online Nautilus aflam ca  marti 17 februarie , la ora 17, Ion Hobana isi va lansa la Libraria Eminescu, din Bucuresti, volumul „Incidentul Roswel.Noi marturii si controverse„. Cred ca celor care sunt din Bucuresti nu le-ar strica o scurta vizita pina la locul cu pricina…Later update: Poze aveti aici urmand un articol mai amplu in revista online Nautilus.

***

Recent m-am lovit de o alta informatie, ce se pare ca exista de ceva timp pe piata insa eu am ratat-o. Nu, nu e legata de domeniul sci-fi insa merita toata atentia. Multumesc pe aceasta cale si persoanelor care mi-au semnalat pe mail situatia in cauza. Este vorba de acuzatia de plagiat cu care se confrunta Editura Adevărul Holding in cazul publicari “Memoriilor” lui Tolstoi, proces ce a avut deja prima sa infatisare. Din cate se pare Tolstoi nu ar fi scris niciodata memorii si ceea ce s-a publicat in colectia Adevarul nu ar fi respectat intocmai legislatia in vigoare. Mai multe detalii aveti si aici.

Later update : “Adevărul”, obligat de instanţă să îl scoată pe Tolstoi de pe tarabe… (aveti link-ul catre articol)

***

O saptamana placuta si servici usor! 🙂

Un „La multi ani!” si altele…

michael_haulica150Astazi, 1 februarie, colectivulCititor SF„, baieti cu cravata de pionier si fete cochete cu fundite, ii ureaza un calduros si sincer “La multi ani” domnului…..Michael Haulica. Îi multumim pe aceasta cale si pentru eforturile depuse cu revista online Nautilus, careia nu putem decat sa-i speram un viitor luminos, dar si munca nevazută de la editura Millennium Press. Mie imi este clar ca fara el la momentul de fata cu greu am fi avut parte de romanele lui China Mieville, Brandon Sanderson ( chiar daca nu m-a impresionat neaparat este meritorie aparitia sa la noi, intr-un timp asa de scurt dupa publicarea sa in afara), Jeff Jeff VanderMeer, M. John Harrison, K.J.Bishop, Richard K. Morgan, si lista continua. Ar mai fi de mentionat ca interviurile si studiile de caz din Observatorul Cultural reusesc din plin sa imbogateasca peisajul sefeistic romanesc, destul de sarac in asemenea initiative. Acestea fiind spuse, inchei urandu-i “Petrecere frumoasa” si la cat mai multe proiecte finalizate cu succes! (Aspoiule, mai usor cu „artificiile”:))

Citește în continuare „Un „La multi ani!” si altele…”

Valeu, iar moare Sefeul!

Atentie! Articol de recesiune, lung si fara poze.

Ideea acestui articol mi-a incoltit in cap dupa ce am citit maretul articol din New Scientist, articol in care autorul se intreaba  daca genul science fiction este pe moarte. Nu stiu de unde le tot vin ideile acestea unora. Da, nu este o chestie originala, nu este nici macar noua. Este o intrebare veche de aproape 50 de ani, care tot apare in perioadele cand economia merge prost.

In primul rand ipoteza lor de lucru este eronata. Se vehiculeaza idea ca SF-ul s-ar lua la intrecere cu stiinta, si ca, na!, stiinta a progresat asa de mult incat SF-ul este cam obsolete. Asta in priviinta lumilor sau viitorului imaginat. Cat despre SF ca literatura sau parte a literaturii, se pare ca este doar „semi-respectable”. Dar totusi sint si parti din SF in general, care par autorilor destul de selecte, si ne sint date ca exemple „Star Wars” si „Matrix”. Din pacate cam asta este la ce se gandesc cei ne-avizati cand aud de SF, Sci-Fi sau cum vreti sa-i spuneti, inclusiv cei de la New Scientist. Chestia e ca scriu despre o chestie despre care nu prea au habar…

Inca de la inceputul anilor ’60 a aparut ideea SF-ului muribund, pe fondul unei relative acalmii economice, perioada in care un mare numar de reviste de gen au disparut iar ritmul aparitiilor editoriale a scazut simtitor. Multi din autorii momentului s-au resimtit, inclusiv Robert Silverberg care a perceput fenomenul cam asa: ” un fel de mare imperiu prabusit, care a colapsat intr-o ciudata decadere provinciala”. Cred ca este elocvent faptul ca in 1961, premiul Hugo pentru cel mai bun fanzin a fost castigat de un simpozion cu titlul „Cine a omorat SF-ul?” A murit SF-ul atunci? Pai nu prea, chiar din contra. Poate selectia s-a inasprit, dar lucrarile bune au trecut, autorii talentati nu au disparut. Philip K. Dick, Poul Anderson sau Cordwainer Smith, pentru a da cateva exemple, au avut contributii importante in acea perioada. Tot atunci exponentii noului val isi faceau debutul: Roger Zelazny, Ursula K. LeGuin sau Kate Wilhelm pentru a numi cativa.

Toata treaba s-a repetat spre sfarsitul anilor ’70, o gramada de articole simandicoase sau savante explicau de ce totul s-a sfarsit pentru SF. Unii s-au panicat, gandindu-se sa treaca la mainstream. Si, iarasi, lucrari importante au aparut in acea perioada „sterila”, nume mari precum James Tiptree, Jr., Frederik Pohl, Gene Wolfe sau John Varley au avut ceva de spus. In 1991 s-a intamplat inca odata, si inca odata in 2001 (desi valurile au fost mai mici), si pe pare ca se intampla si acum. Poate se va repeta in 2021, si tot asa… Fara doar si poate, perioadele respective au avut si „victime”, asa cum probabil o sa fie si acum. Nu vreau sa dau nume, insa unii autori probabil sa o sa fie nevoiti sa-si ia si alt job pe linga scris, debuturile vor fi mai putine, publicul o sa vada ca unele premii nu sint acordate cum erau odata, etc. Cu toate acestea, cartile bune vor fi tot bune, scriitorii talentati vor scrie in continuare, si SF-ul cel muribund va fi resuscitat si de aceasta data.

Revenind la New Scientist, desi titlul pare incisiv, articolul in sine e doar barbologie, fara focus, fara directie. Mai nasol e ca si cei sase crai ai SF-ului nord american raspund cam anemic, fara convingere, poate in afara de Gibson care are totusi ceva de spus. Restul sint doar raspunsuri politicoase care nu spun nimic. Iar Margaret Atwood o face de-a dreptul lata. In acceptiunea respectivei doamne, cei care citesc SF sint doar niste adolescenti intarziati care viseaza planete cu sau fara dragoni pe ele, nave spatiale, savanti nebuni, chestii cu ochii rosii si asa mai departe. Brrrr!

Citește în continuare „Valeu, iar moare Sefeul!”

Nu sunt guru – Michael Haulica

Cartea cuprinde o selectie a textelor publicate in revista Observator Cultural la rubrica Fantasy & Science-Fiction, in perioada 2005-2007. Trebuie sa recunosc ca s-a dovedit o lectura interesanta, oferindu-mi posibilitatea de a mai afla miscarile ce au avut loc in fandomul romanesc de sci-fi, cat se mai poate vorbi de asa ceva, plus cateva evenimente mai vechi insa necunoscute mie. Cred ca nu mira pe nimeni ca de-a lungul articolelor intalnim repetate cu insistenta si observam ca sunt aduse in prim plan aceleasi nume dar si revistele defuncte Lumi Virtuale, Anticipatia, Helion renascuta si cam atat. O situatie normala si binevenita, analiza scriitorilor pornind in primul rand de la rodul activitatii literare depuse, adica evident de la cartile publicate. Insa nu doar de ei e vorba, putem citi si despre traducatori, editori, chiar si fani Sefe, enumerandu-i in continuare pe toti la gramada, intr-o ordine aleatorie: Sebastian A. Corn, Liviu Radu, Florin Pitea, Oana Frantz, Michael Haulica, Danut Ivanescu, Dan Dobos, Costi Gurgu, Marian Coman ( care de fapt nu vrea sa fie catalogat ca un scriitor doar de fictiune:)), Ana-Veronica Mircea ( ce a publicat si ea destule texte), Ana Maria Negrila, Horia-Nicola Ursu, Stefan Ghidoveanu, Ion Hobana, Radu Pavel Gheo, Catalin Sandu, Mihai-Dan Pavelescu, Bogdan Tudor Bucheru, Roxana Brinceanu, Gyorfy-Deak, Voicu Bugariu, Catalin Ionescu, BEBE si VOICU, etc.

De-a lungul textelor se vehiculeaza o idee interesanta, de care ne-am mai lovit si pe blog. Daca strica sau nu sortarea romanelor pe genuri si apartenente. Radu Gheo e destul de transant, el vede ca cititorul vrea sa parcurga o carte buna, etichetele fiind restrictive si deformatoare. Cine e de acord mina sus. Ce te faci cind vrei sa citesti o carte buna despre stele, chiar despre robotei, calatoriii interspatiale, lumi fantastice, specii de extraterestii si lista se intinde. Cauti o carte buna, un Georges Simenon, un Oscar Wilde, un Cartarescu, o Sandra Brown ,si vei gasi acolo ce ti-ai dorit? Ma indoiesc. Pina la urma nu degeaba pe marile site-uri de cumparaturi, vezi Amazon, sunt ordonate frumos pe categorii, sa stii macar la ce te astepti. Nu sunt detinator de adevaruri absolute si nu spun ca punctul meu de vedere e cel mai corect, insa asa vad eu lucrurile.Timpul este prea scurt sa-mi pierd vremea cu ceva ce stiu ca nu ma va prinde. Dupa cum lumea este in continua dezvoltare si scriitorii se adapteaza la randul lor acestui curent, foarte multi recurgand la folosirea unor subiecte de fictiune sau suprarealism; e clar ca la juriile specializate prind, insa asta nu inseamna un impatimit al science-fiction-ului va avea neaparat aceleasi gusturi.

Avem articole despre site-urile revistelor americane, despre premiile Hugo si Nebula, carora li se alatura si Ditmar, Aurora, BSFA etc., adrese de web cu stiri din domeniu, bloguri de la ei si la noi ( interesant aici de vazut evolutia de-a lungul celor 2 ani), prim planuri cu fostul Atelier Kult (la care mi-am facut si eu cont mai devreme si urmeaza sa arunc niste ocheade), articole ce urmaresc aparitia revistei pro/scris, aducandu-se vorba si de ceva rafuieli si imparteli de idei, cu acelasi inconfundabil Victor Martin la fel de prezent si apreciat, atunci ca si acum. M-am delectat cu impresile pe marginea aparitiei unor numere crepusculare din renumita revista Anticipatia, ce a ajuns mai mult de rasu/plansu lumii, si care ,apropo, joi (parca atunci am vazut) la Tvr1 Al.Mironov spunea ca va iesi de la tipar un numar nou-nout in cel mult 11 zile; oare la targ ceva?

Evolutia prezenta a benzii desenate este si ea urmarita si disecata marunt, nu ca ar fi prea multe de zis sau de constatat, la momentul de fata putem vorbi doar despre un hobby al anumitor oameni si nicidecum de vreo miscare in sine, in ciuda festivalului organizat cu regularitate. Prea insignifiant pentru o tara asa de mare, insa articolele si interviurile pe aceasta tema sunt binevenite. Poate o idee gen revista online Nautilus ar revigora un pic lucrurile.Poate.

De luat in seama si interviul luat redactorului sef al editurii Leda, ce pornea la drum cu sperante destul de mari, astazi cam se stie cum a evoluat treaba. Aflam cum si-a petrecut timpul cind a venit prima oara in Romania Jeff VanderMeer si cum K.J. Bishop, sosita si ea pe meleagurile noastre a primit sugestii pentru continuari la Etched City (Orasul Gravat).

In rest, recenzii, amanunte mai mult sau mai putin picante din culisele fandomului, articole ce incearca sa radiografieze cu exactitate momentele bune si rele ale sci-fi-ului romanesc, pareri, opinii mai mult sau mai putin pertinente, interviuri, evolutii, toate culese si oferite la pachet in aceasta carte, al carui titlu nu stiu in ce masura este cea mai fericita alegere insa nu este bine sa-i subestimam continutul din aceasta cauza .

Dupa cum ati aflat probabil, am acceptat invitatia editorului sef de la Millennium Press, Horia-Nicola Ursu si de saptamana viitoare o sa ne auzim la standul editurii de la Romexpo, prin urmare o sa fiu cam inactiv pe blog. Asa ca sa nu va speriati sau sa sperati ca ati scapat :).

AtelierKult – Povestiri fantastice

AtelierKult – Povestiri fantastice” este una din antologiile propuse fanilor avizi de imaginar romanesc de editura Millennium Press si ingrijita de Michael Haulica. AtelierKult, de fapt, este un forum online năşit, din 2003, de Bogdan –Tudor Bucheru si Catalin Sandu, prin care s-a urmarit construirea unui cadru propice scriitorilor tineri dornici de afirmare dar si un spatiu prietenos pentru cei consacrati, unde sa-si poata publica scrierile spre a fi comentate si dezbatute de restul membrilor. Pe scurt, este vorba de un cenaclu online, ce prin usurinta accesarii din orice colt de tara, depasindu-se cu success barierele geografice oferea posibilitatea afirmarii, si recunoasterii, in zona scrierilor science fiction, fantasy si chiar horror. Denumirea Kult, insa, are origini mai vechi. Ea este preluata cu acordul scriitorul Costi Gurgu reprezentand de fapt titulatura cenaclului infiintat in 1998 din care facea si acesta parte, impreuna cu Florin Pîtea, Ana-Maria Negrila, Jean-Lorin Sterian, Bogdan –Tudor Bucheru si, ulterior Horia-Nicola Ursu. Stradaniile cenaclului au fost recompensate prin publicarea unor serii de antologii de tip share-world, prima fiind „Cronicile sangelui” (Editura Prologos, 2001) urmand „Vremea demonilor” (editie speciala a revistei Fictiuni, nr.5) si antologia „Radharc” (Millennium Press, 2005).

Antologia incepe in forta cu Oana Frantz si „Eu si un caine” ce te prinde rapid, si prin usurinta comunicarii ideilor te conecteaza cu naturalete in universul semirobotizat imaginat de aceasta. In „Ispitirea calugarului Chapta„, Liviu Radu continua in acelasi ton, insa de aceasta data cu o povestire plasata intr-o lume a zilele noastre si cu un subiect, actual chiar si la momentul de fata, subiect exploziv la propriu si la figurat. „Soiurile de peste” a lui Florin Pitea nu m-au prins in mod special, mai ales datorita limbajul folosit, insa trebuie sa recunosc ca finalul este bine lucrat si gandit. Paul Tudor in „Modelul” construieste una dintre cele mai consistente lumi din antologie, cei drept a si folosit mai mult spatiu decat restul, imbinand elemente usor erotice, indeajuns cat sa nu devina suparatoare, cu o intriga destul de originala si un final pe masura. Eduard Pandele aproape nici nu-l simti cand trece pe linga tine cu „Privindu-l murind„, una dintre cele mai scurte povestiri ale antologiei, insa numai bine te pregateste pentru „Ultima versiune” a lui Silviu Genescu, ce combina cu dexteritate elementele de cibernetica cu teoriile lui Stephen Hawking despre timp, urmarind soarta si reactiile unui asemenea calator temporal confruntat cu o problema neasteptata.

Daca pina acum au predominat subiecte presarate de elemente futuristice, gen roboti, androizi, computere evoluate, creionandu-se lumi cu radacini puternice in curentul cyberpunk, registrul se schimba venind si randul povestirilor fantastice prin Catalin Sandu aflat „In cautarea zborului” si Bogdan-Tudor Bucheru cu „Iroquis„. „In cautarea zborului” accentueaza discriminarea la care sunt supuse deseori persoanele cu anumite handicapuri si destinul tragic pe care il pot avea uneori cind societatea nu le intelege nevoile si unicitatea.Iroquis introduce cititorul intr-o lume a cautatorilor de aur si comori dispusi la orice pentru a-si atinge visul de inavutire, localizata geografic in zona Montreal-ului si temporal in perioada in care povestile vracilor indienii inca mai puteau fi crezute. „Cyclone” de Bogdan Gheorghiu revine in acelasi univers cibernetic, asemanator celui construit de William Gibson, cu mesageri de date copiate pe softuri neuronale, insa modul de expunere ales, nu stiu daca este cel mai fericit, cu o predominanta a propozitiilor si ideilor de constructie foarte scurta. Dupa Ben Ami, ce schiteaza o povestire scurta in care nu avem ocazia sa ne convingem cu adevarat de talentul sau, suntem introdusi in universul „Femeii de succes” a Roxanei Brînceanu, o poveste cu cap si coada, ce analizeaza aspectele emotionale ale unei femei ce a reusit in viata prin munca neintrerupta, intr-o societate viitoare. Despre Marian Coman am mai vorbit recent, scrierea „Sevăn” e reusita si intriganta, te atrage prin necunoscutele ei, insa nu stiu cat de inspirata este prezenta sa aici, ea fiind de fapt punctul final al cartii „Nopti albe, Zile negre„, avandu-se in vedere ca poate restul cititorilor nu o vor intelege cu adevarat daca nu au citit cartea. Cartea se incheie cu „Vremea zapuselii” a lui Michael Haulica, ce apare sub forma unui tribut inchinat lui William Gibson atat prin subiectul abordat cat si prin numele personajelor.

Tragand linie, avem in fata o antologie bine construita cu texte atragatoare si elaborate cu migala, ce familiarizeaza cititorii romani cu scrierile de ordin science fiction si fantasy ale scriitorilor autohtoni. Procentajul povestirilor reusite fiind de peste 85% cred ca putem conchide cu usurinta succesul antologiei si situatia in care nimeni nu va regreta ca o are in biblioteca sa. Trebuie, de asemenea, sa mai precizez ca, daca pina acum aveam o serie de reticente fata de scriitorii romani, lecturile din ultima vreme mi-au deschis o lume complet noua, si au reusit performanta de a nu ma dezamagi pina la momentul de fata. Vom vedea in continuare ce va mai fi.

Colaj: slow days, Nautilus, fandom…

Ce se mai intampla prin ograda SF-ului nostru in aceste zile amortite…

Pai s-a lansat New Weird la Millennium. Cartile autografiate cred ca sint in drum spre nerabdatorii cititori. Ma astept ca in urmatoarele zile netul sa fie inundat cu pozele autografelor respective… Asta e bine.

A aparut Nautilus nr.8. Michael Haulica semneaza un editorial foarte misto. Cred ca si eu sint vizat, asta e. Am facut greseli si mi-am pus tarana in cap pentru aia. Nu sint primele, si sigur nici ultimele. Ca sint carcotas, se stie de ceva vreme. Ce sa fac, nu pot sa fiu asa bun la suflet ca Voicunike. Chiar il invidiez pentru atata bunavointa si rabdare pe acest “tata ranitilor SF”. Ma consolez observand ca dupa o vreme se mai satura si el si da in clocot… Mai imi trece insingurarea.

Chestia mai putin fericita e ca nu avem decat o povestire noua (aia semnata de Ivanescu e mai veche), pe numele ei “Siberia”,scrisa de Dario Pecarov. Inca nu am citit-o dar dupa primele paragrafe pare o chestie lucrata. De ce numai una ? Poate ca lumea a fost in vacanta, poate Mike a pus mina pe cutit si a respins multe povestiri slabe… nu stim inca. Asteptam un indiciu de la guru. Chiar daca in numarul din august au aparut si cateva povestiri slabute, asta nu a fost deloc un lucru rau. Mie chiar mi-a placut asa, diferentierea tinerelor sperante fiind mai clara si mai usoara… Si a dat sperante la publicare celor care ar vrea sa scrie (chit ca este o revista virtuala).

In schimb avem recenzii, unele ok, altele de-a dreptul proaste, de fapt niste rezumate. Speram ca stacheta calitatii s-a mai inaltat un pic dupa campania Nemira, care a produs cateva recenzii exceptionale (e drept ca au fost si multe penale). N-a fost sa fie… Pot doar sa sugerez ca autorii recenziilor bune din campania sus amintita ar putea fi “recrutati” si la Nautilus. Sint convins ca ar fi incantati sa contribuie.

Dupa ce a batut apa in piua in numarul din august, Gheracostea spune lucrurilor pe nume de data asta. Chiar mi-a placut, pasajul urmator mergandu-mi la suflet: “a scrie intr-o limba cu o circulatie mai mare decit in spatiul romanesc ar obliga o vizualizare a unui alt tip de public, cel care trebuie cucerit, nu unul pe care il ai de-a gata si pe care poti sa il acuzi de incultura, nepasare, snobism etc. Ar fi renuntarea clara la izmenita  „eu scriu pentru mine si pentru cine ma intelege” si asumarea a „I want to take on the world!”. Ne lipseste un spirit de cuceritor in literele romanesti, implicit in SF-ul romanesc.” Pentru mine e clar ca acel “alt tip de public” este deja aici, in Romania. D-aia se vand autorii de limba engleza si romanasii nu prea. In opinia mea, “ei” se ascund in spatele asa ziselor opere profunde & pretentioase, neintelese de cititori, cica! De fapt pur si simplu nu sint in stare sa scrie comercial, cu cap si coada, cu personaje credibile si intriga captivanta. Ultima tentiva de acest gen, “America One”, s-a terminat in balarii… Apropo, mi-am adus aminte de o faza dintr-un film in care un “artist” isi introducea in partea dorsala diverse vopsele, pe care le “proiecta” cu deosebit talent (actiune insotita de binecunoscutele unde sonore) pe niste panze albe, in fata audientei impresionate de actul “creatiei”. Toate gurile exclamau la unison “Wow!”, insa toata admiratia politicoasa se termina brusc cand venea vorba de a cumpara o astfel de “opera”. De fapt nimeni nu vroia sa-si faca de lucru cu niste basini, fie ele artistice sau multicolore, nici vorba sa mai si plateasca pentru asa ceva. Chestia asta este o extrema, insa ideea de baza este aceeasi.

La un moment dat ma preocupa ce e “Fandomul”, acest cuvint fermecat, vehiculat cu subinteles intre cei care publicau (din pacate mai ales critica) sau doar se bagau in seama cu SF-ul. Teoretic fandomul ar trebuie sa fie un fel de comunitate a celor cu interese si pasiuni comune, comunitate ce ar trebui sa promoveze si sa popularizeze respectivele pasiuni, preocupari etc. Totul suna foarte bine pina acum. Si am fost foarte bucuros sa gasesc un site intitulat “RomaniaSF Online – Portalul comunitatii Science Fiction, Fantasy, Horror din Romania”. Dar bucuria mea a fost scurta… In afara de cateva articole destul de vechi (2006) semnate de HNU, guru si inca cativa, aparute parca din greseala pe acolo, avem de a face cu un ghiveci lung si tulbure. Cred ca boss-ul de pe acolo e Mugur Cornila (omul care este in spatele ImaginaStore), si care, din pacate il regreta pe Ceausescu. Ehh, chiar nu le poti avea pe toate… Mai avem ceva speculatii la mina a treia cum ca americanii (vesticii in general) sint nefericiti si e vai de capul lor. Eu pot sa confirm ca da, sint foarte vai de capul lor, si d-aia vor sa emigreze in Romania si sa-l cloneze pe Ceausescu, si mai vor si abonament life-time la Sci-Fi magazin, dar numai daca e administrat de un comitet de SFalvare nationala. Apropo, prin februarie 2008 pe acest site se spunea ca respectiva revista este bine merci si are abonati cu miile 🙂 . Mai sint ratacite si niste recenzii-rezumate-reclame la diverse volume vandute de Imagina Store, ceva anunturi matrimoniale din fandom, acelasi review pe linga subiect la “America One” semnat de Victor Martin… Cel mai tare m-a distrat meciul Catalin Ionescu vs. Cornel Secu vs. restul lumii. Pentru cateva minute bune m-am simtit ca si cum as fi fost pe blogul Mileanca! Cand am aflat ca Secu e prof de romana, si inca unul cu pretentii, mi-am dat seama de unde vine stilul literar desavarsit, citez “Două editoriale au fost ceva mai aspre, nu cred că au pus pe „jar” mai mult de 3-4 oameni, toţi găşcăriţi de multă vreme, unul dintre ei, purtător de cioc, crezându-se un fel de mafalda cyber-punk-fantasy-horror-B.D.” Sau “Nu am nimic împotriva inginerilor adevăraţi, făcuţi şi nu contrafăcuţi, tăietori de frunză la câinii oricărui sistem social, plimbători simandicoşi de hârtii şi băutori de tutun şi cafea prin cotloane şi birouaşe.” Cred ca acum stiu de unde a copiat dom’ Madularu… Si apoi, si asta zice de cluburi si gasti?! Dupa aia vine Ionescu si zice si el “Monşer Maître este de bine că încerci, cu ardoare, să-ţi transformi porecla în renume, fie prin nimicitoare cruciade împotriva deviaţioniştilor, detractorilor, trădătorilor, ereticilor etc. fie păstorindu-ţi supuşii ca un adevărat despot luminat al proletariatului helionic. Pe mine însă va trebui să mă scuzi, sunt alergic atât la dictatorii profesionişti, din liga naţională, cât şi la cei amatori, regionalii cu ifose de globalizare. Şi voi continua să acţionez în consecinţă.”

Ce zic eu de fandom: bai, daca asta e fandomul, sau “miscarea SF” sau cum vreti sa-I ziceti, cu tot respectul, cacati-va pe el (sau poate ati facut-o deja) si pastrati-l pentru voi ca noua nu ne trebe. Pfui, mi-e sila…

Update – Sep 4 : Pina in 15 octombrie posturile mele o sa fie rare si scurte din lipsa de timp.  O sa raspund la comentarii insa distractia principala o sa fie furnizata de kyodnb. In alta ordine de idei, o sa incerc sa inchid categoria numita „kkt”, implicit posturile polemice legate de „miscarea SF” romaneasca. Zic ca o sa incerc pentru ca ma cunosc… Vreau sa fac ce pot sa sustin SF-ul fara sa ma mai intereseze capra vecinului, fie ea cat de mutanta, aberanta si caraghioasa, inspirat de atitudinea lui MDP si Mike (yep, omu’ se mai schimba!). O sa ne concentram pe carti, filme, promovarea editurilor care fac treaba (mica sau mare, dupa caz 🙂 ), promovarea autorilor romani care ne plac (daca si ei vor asta) si promovarea pasiunilor noastre in general. Sper sa ma tina…

Scuze si analiza unui… eventual esec.

Dupa ce o sursa total neoficiala mi-a deschis un pic ochii, am decis sa prezint scuze lui Michael Haulica pentru un post anterior (ala cu strigaturi). Am aflat ca „Guru” a  avut la Tritonic planuri foarte ambitioase in privinta editarii de SF si Fantasy. Se pare totusi ca lucrurile nu au mers asa cum s-a dorit, succesul s-a lasat asteptat, Michael nu mai e la Tritonic, calitatea actului editorial, in ciuda unor titluri bune, a scazut foarte puternic, culminand cu retragerea de pe piata a unui volum, etc… Lucrurile stateau mult mai bine cand „Guru” era acolo… Nu era perfect, dar era mai bine. Michael Haulica, te rog accepta scuzele mele!

In privinta planurilor, autorii vizati erau destul de multi si foarte interesanti.

Mai intai cei pe care ai stim: China Mieville, Ken Macleod, Richard Morgan, Brandon Sanderson, Geoff Ryman, Roger Zalazny, Lois McMaster Bujold, Neil Gaiman, M John Harrison, Charles Stross, Steven Erikson.

Ce ar urma probabil: Chris Moriarty, Tobias Buckell (chiar el!);   posibil: Robert J Sawyer, Ian McDonald, Naomi Novik, Greg Bear, Bruce Stirling.

De ce eventual esec? Pai e clar pentru toata lumea ca evolutia nu s-a deplasat spre zona „roz”. As putea spune ca acest an, cu exceptiile „Carbon Modificat” si Zelazny, colectia SFFH (fosta fiction.ro?!) a fost un „total letdown”, datorita problemelor redactionale. Din pacate, problemele incepurilor, cel putin cele de natura comerciala, sint imputabile tot lui Michael. Asa cum a spus-o intr-un comentariu, s-a publicat in ordinea in care s-au semnat contractele, si dupa cum s-au finalizat traducerile. Nu cred ca asta e abordarea cea mai buna pentru o colectie la start. Cred ca mai intai trebuia cladida o fundatie cu titluri si autori conoscuti, fie ele chiar un pic mai vechi, dupa care poti introduce autori mai putin cunoscuti publicului roman, cititorii avand oarecum garantia unei selectii riguroase si fiind astfel dispusi sa ofere incredere editorului.

A existat la un moment dat in site numit http://www.fiction.ro, care a creat pentru destul de mult timp senzatia de, hai sa zicem nepasare. Dupa cum se prezenta acum un an, ai fi zis ca Tritonic nu mai exista de ceva vreme… Activitatile promotionale s-au mutat pe un blog, unde, in mod constant, Bogdan Hrib se plangea de tirajele mici, vanzarile mici , mai orice amator de SF care comenta oarece era in mod constant contrat pe motiv ca cititorii de SF&F sint o minoritate mult prea subtirica… Oricum, chestii enervante.

Ca si probleme de detaliu o sa ma limitez la cateva exemple:

China Mieville – a fost un succes nu datorita faptului ca romanii il asteptau pe acest autor cu limba scoasa, ci datorita unei promovari decente, unor coperti foarte faine, datorita faptului ca s-a publicat o trilogie (daca nu v-ati prins inca, cititorii prefera seriile, in special trilogiile) si intervalului intre publicarea volumelor a fost decent de scurt.

Ken Macleod – desi este in galeria consacratilor, ati ales un volum mediocru (da, mai sint si din astea chiar si la consacrati), o coperta oribila, promovare slaba, recenziile au fost in general negative sau deloc; deci nu ma astept sa mai vad vre-un titlu de Macleod publicat de Tritonic, ca de, „nu prinde”. De ce nu ati inceput o serie din alea cunoscute si recunoscute, sau de ce nu ati luat macar , sa zicem, „Learning the World” daca tot ati vrut un stand-alone? Probabil nu o sa aflam niciodata…

Charles Stross – pe asta saracu’ l-ati distrus complet: traducere de kk, probabil fara redactor, coperta e total pe linga… retrasa. Definitiv ?!

Nu ma mir ca pentru aceasta editura, acest segment a devenit neinteresant. Asa ca nu va mai mirati nici voi de ce asteptam de mai mult de un an sa apara „Paladinul Sufletelor”, iar de la Vorkosigan luati-va adio. Lista de „morti” sigur nu se opreste aici. Desi Bogdan Hrib se tot „da” pe la tot felul de conventii, premieri si meeting-uri cu tenta SF&F, se pare ca omul nu prea intelege ca pe linga partea sociala si hobistica, exista si o latura afaceristica, pur comerciala in orice editura care cauta succesul financiar si numai. Potentialii cititori romani nu vor cumpara o carte doar pentru ca i-a placut editorului sau pentru ca autorul e cunoscut, prietenos ori la moda „afara”. Pune-i o coperta nasoala/banala, scris pe fond gri, traducere cosmareasca, tine-o la umbra, si o sa vezi ca degeaba a luat „Pulitzer”. Insa daca lucrurile se fac cu cap si potentialul exista, cum a fost cazul cu Mieville, succesul vine. Chiar daca volumul respectiv nu place in mod deosebit editorului.

O sa observati o redirectionare spre cartea asa zis comerciala, roman politist, thriller etc. Asta insa nu garanteaza succesul daca o sa procedati in acelasi mod. Si SF-ul poate fi comercial, daca este publicat cu cap, vezi concurenta pe acest segment.

Vremea managerilor poeti/scriitori a cam trecut… Parerea mea…

Lui Michael ii pot reprosa doar doua lucruri: faptul ca nu a avut taria de a NU publica in ordinea sosirii contractelor sau traducerilor (poate lipsa unui plan adevarat?), si unele alegeri ciudate pentru etapa respectiva. Insa cand erai acolo aveam sperante, puteam avea un dialog (imi place sa cred). Acum sperantele au cam sucombat, iar acolo au ramas doar zidul si „Blestemul…”…

PS. Un alt editor mi-a spus acum cateva saptamani ceva de genul : „As putea sa public seria X daca as vrea dar nu vreau ca nu-mi place cum scrie autorul respectiv…”, desi seria are cateva HUGO si Nebula in ea si se vinde FOARTE BINE in toata lumea. Io nu pricep mah, chiar nu pricep !!!

Ce s-a mai intamplat …

… si se mai intampla :

1. Carti
– Millennium Press continua cu DUNE seria noua (ca trebuie si fiul sa manance din gloria lu’ tata – mai jenant e ca nu prea poate de unul singur (vezi catastrofa numita DUNE 7), ai trebuie ajutor) , si dupa mai mult de un an de cand am vazut coperta cu splashul „in curind”, a fost in sfarsit lansat volumul CYBERPUNK;
– Tritonic a scos ALTERED CARBON (pentru mine o reala surpriza placuta) si SINGULARITY SKY al lui Stross; evident continua seria lui Zelazny… , se pregateste, eternul „in curind”, Paladin Of Souls…
– Nemira prinde viteza : Vernor Vinge – A FIRE UPON THE DEEP, Robert J Sawyer – HOBSON’S CHOICE (TERMINAL EXPERIMENT), Iain M Banks – COSIDER PHLEBAS, Antologiile lui Gardner Dozois, un Farmer mai putin reusit… dar sint pe vine SPIN si doua nuvelete, adunate intr-un singur volum, din REVELATION SPACE a lui Alistair Reynolds.
Editura Alexandria scoate EarthSea (Terramare?! – asta imi aminteste de o poanta Divertis: cum sa numim intreprinderea proaspat privatizata: BicicliRom sau RomBicicl?) si SOARELE LUNG de Gene Wolfe.
Humanitas ne surprinde cu CLOUD ATLAS de David Mitchell – super carte.
Inca o mentiune pentru Paralela45 care reediteaza o scriere foarte draga mie: A DOUA INVAZIE A MARTIENILOR de A&B Strugatki. Fain.
*o sa fie un alt post dedicat pentru Fantasy.

2. Evolutii
Michael Haulica trece la Nemira unde face NAUTILUS revista. Nu stiu daca mutarea are legatura cu dezamagirea financiara gustata de Bogdan Hrib cu fiction.ro… Oricum, „clubul veteranilor” (nu e un compliment!) a inceput deja sa-si dea cu parerea in mai sus amintita revista on-line. Iese in evidenta Voicu Bugariu care se abereaza big time cu o recenzie pentru cartea lui Vinge (Foc in Adanc) lansata de Nemira anul asta. In afara de un spoiler masiv recenzia care este destul de lunga nu spune nimic, se pierde in „meandrele concretului” si ca rezultat lasa doar intrebarea „Ce zice asta ?!”. Ma rog, ma doare capul…
Promisiuni neonorate Tritonic (facute de MH totusi): cica Accelerando o sa apara in 2008 dupa Singularity Sky si Iron Sunrise, asa zicea un comment pe acest blog. Nu am nici o speranta ca Iron Sunrise o sa fie anul asta (daca o sa mai fie), ce sa mai zic de Accelerando. Daca EI zic ca o carte apare in X luni, e bine sa luati in considerare 2X. Wilson e deja la Nemira asa ca iese din schema cu totul. Acestea fiind zise, fiction.ro pare trasa pe linie secundara in acest moment, chit ca Bogdan Hrib apare la toate conventiile si premiile SF&F. Blogul editurii este destul de sarac in info despre colectia amintita, insa este super incarcat cu tot felul de chestii despre BLESTEMUL MANUSCRISULUI (Vreti sa jucam „ghici cine-i autorul”?). Avem si un nou prieten: Bogdan Teodorescu, brusc foarte prezent pe respectivul blog.
Mai departe… HNU a slabit. Mare pozac, posteaza imagini de la BookFest cu Adrian Nastase prezent la stand. Eu nu m-as lauda prea tare cu asa ceva. Surpriza, surpriza: in poze este si Andreea Marin-Tiriac-Banica-etc.! Nu poate lipsi „clubul veteranilor”… Planuri de viitor – ioc la acest moment (sau sint secrete).
Vad din ce in ce mai multe carti inspirate dupa filme, seriale, jocuri video si alte francize non-literare, moda ce vine din America de Nord. In opinia mea chestiile rezultate din trendul asta nu ofera aproape nimic in afara de niste coperti lucioase si frumos colorate.

Parerea mea…

Blog la WordPress.com.

SUS ↑