Caută

Cititor SF

…unde cititorii dau cu parerea si alte obiecte contondente…

Lună

Septembrie 2008

Terminator: The Sarah Connor Chronicles la Protv!

Se pare ca din seara asta ne putem delecta cu sezonul „I” din „Terminator: The Sarah Connor Chronicles” pe canalul ProTV. Actiunea serialului se desfasoara in continuarea intamplărilor din filmul „Terminatorul 2: Ziua judecatii” concentranduse asupra incercarilor de asasinare a  personajului Sarah Connor si a fiului acesteia de catre roboti sau chiar agenti ai Guvernului American.

Episoadele vor fi difuzate in saptamana aceasta astfel :

30 septembrie, Marţi, 20:30
1 octombrie, Miercuri, 4:00
1 octombrie, Miercuri, 20:30
2 octombrie, Joi, 4:00

Si daca mai amintesc ca tot Protv-ul difuzeaza seara tarziu seria „I” a  serialului „Supernatural„, ce mi s-a parut destul de prost promovat, abia zilele astea am aflat de el, observam ca  oferta serialelor sci-fi pe toamna cuprinde  destule „bunatati” sf pe gustul tuturor.

Difuzare :

2 octombrie Joi, 0:15
3 octombrie Vineri, 4:00

Un miliard de sanse – Cory Doctorow

Cory Doctorow prin scrierile sale ramane un personaj controversat, adulat de unii si neinteles de altii. Cert este ca de mic a stiut ce vrea sa faca, adica sa scrie science fiction si si-a urmat visul cu stoicism in ciuda neimplinirilor din primii ani ai carierei. Este sustinatorul ideeii de libera circulatie a informatiilor in format digital, si in special a cartilor in format electronic, in acest sens, multe din nuvelele sale fiind publicate pentru prima oara pe internet.

Dintre premiile castigate amintim, John W. Campbell Award pentru „Best New Writer” ( cel mai bun scriitor debutant ) in anul 2000, Locus Award pentru „Best First Novel” ( cel mai bun roman de debut ) „Down and Out in the Magic Kingdom” in 2003, si Sunburst Award pentru „Canadian Science Fiction Book” pentru antologia de povestiri „A Place So Foreign and Eight More” in 2004. Nuveleta „0wnz0red” din aceasta antologie a fost nominalizata in 2003 la Nebula Award. „Un milliard de sanse” publicat de Millennium Press in 2007 in editie princeps, adica este prima, si se pare si singura publicare in forma tiparita a nuvelei, deschizand ciclu de povestiri reunite sub denumirea „Themepunks” publicata initial  online, plus bonus un interviu in exclusivitate cu Cory Doctorow sub titulatura de „Sunt un scrib liber„. Pentru curiosi povestea poate fi citita si independent insa este continuata de scriitor online, la aceeasi adresa de mai sus.

In principiu in aceasta prima parte elemente sci-fi sunt mai putin predominante, accentul fiind pus pe evolutia unei Companii din Sillicon Valley si modul in care aceasta afecteaza piata si viata angajatilor sai. Scrierea poate fi vazuta de fapt ca un manifest social si economic scotand in evidenta multe dintre bubele cu care se confrunta sistemului american putand aminti, concedierile masive ce au loc in momentul in care diverse companii sunt vandute sau fuzioneaza cu altele sau prezenta oamenilor fara casa si modul in care sunt vazuti si ajutati ei de societate, dar in acelasi timp poate fi considerata si un adevarat tratat de afaceri prin cartografierea si punctarea evolutiei unei idei de afaceri destul de revolutionare.In speta ideea are la baza reciclarea de produse diverse prin folosirea lor in inventii ce ar putea ajuta lumea si ar putea usura anumite sarcini, o idee cat se poate de actuala, vezi concursul lansat recent de Google, cu ocazia implinirii a zece ani de existenta, ce premiaza inventia care va ajuta cel mai mult lumea. Cartea se citeste destul de rapid, numai buna pentru doua – trei plimbari cu metroul, presarata de personaje credibile ale caror stari si emotii sunt puse in plan secund, totul invartindu-se in jurul inventiilor si a aspectelor de ordin economic. Nu pot spune ca este o lectura de neratat insa pentru cei care vor sa se acomodeze cu stilul lui Doctorow este un prim pas inainte.

In cazul meu, primul meu contact cu autorul a fost acum doua luni cand i-am citit nuvela „The things that make me weak and strange” publicata online pe site-ul editurii Tor care mi-a lasat o impresie destul de buna, si despre care am scris un pic si aici, inceputul fiind mai greu, pina am intrat in atmosfera si am reusit sa deslusesc intelesul unor cuvinte insa apoi lectura a fost o placere. Si, dupa cum se poate observa din evolutia literara a lui Doctorow, uneori, in ciuda nereusitelor, perseverenta si timpul poate ajuta foarte mult un scriitor sa-si descopere talentul si drumul spre sufletul cititorilor de pretutindeni.

Pr0n cu carti direct de la editura Millennium Press!

Astazi am avut parte de o MARE surpriza. Adica, am ramas ca la circ, cu gura larg deschisa de uimire cand am primit avizul de expeditie de la domnu` postas. Editura Millennium Press prin reprezentantul ei direct Horia-Nicola Ursu a avut bunavointa de a-mi trimite pe neanuntate, prin posta, un pachet  plin de bunatati. Si, cum stim ca  unele din cartile editurii s-au vandut ca paiinea calda si e destul de greu sa trimiti la noi in tara, orice, fara a taxa, gestul e cu atat mai mult de apreciat. Va multumim, si speram ca recenziile noastre sa fie pe masura asteptarilor. Speram ca si autorii au vrut sa ne incante cu scrierile lor si nu vor pune la inima atunci cand vom semnala eventualele „scartaieli” din povestire sau de orice alta natura.

Aveti mai jos pozele cu  sus numitele carti, ce au stat „cumintele” in fata obiectivului, insotite de instrumentele de rigoare, numai bune pentru o degustare culinara de mare angajament :). Ohoho, e de treaba!

Vedere din fata

Vedere laterala

Titlurile primite sunt:

Nicola Griffith – Riul Linistit

Ben Bova – Powersat

Antologia :Transformarea lui Martin Lake si alte povestiri sub obladuirea lui Horia-Nicola Ursu

Atelier Kult : Povestiri fantastice

Radu Pavel Gheo – Despre science fiction

Cory Doctorow – Un miliard de sanse

Revista „carte” Fictiuni, numerele 4,6,7

Lucian dragos-Bogdan – Zeul Kvun

Bogdan Tudor Bucheru – Atingerea

Michael Haulica – Nu sunt Guru

MIchael Haulica – Asteptand-o pe Sara

Robert David – Turnurile gemene

Ordinea este pur intamplatoare. And remeber this was possible through the courtesy of Millennium Press and Horia-Nicola Ursu .

Reţetarium – Costi Gurgu

Sincer, vroiam sa citesc cartea lui Costi Gurgu mai demult dar am tot amânat-o sub influenta laturii mele sceptice privitoare, nu neaparat la imaginatia scriitorilor romani, cat mai degraba la modul in care-si astern acestia pe hartie mesajul pentru noi cititorii de rând. Si, acum, la final de lectura am constat ca m-am inselat amarnic. Pentru mine Marian Coman a pus piatra de temelie si in continuare Costi Gurgu, mutat din 2004 in Toronto, a turnat mortarul si a cimentat fundatia, deschizandu-mi mintea si sufletul pentru scriitorii români ai noului mileniu.

Probabil, primele ginduri care ii vor trece prin minte unui viitor cititor al cartii Reţetarium cind o va avea in mâna si dupa ce va studia backcoverul vor fi, undeva intre mirare – cum de a reusit sa stranga atatea aprecieri din partea unor lucratori de prima mina pe „ogorul”  sci-fi-ului romanesc si anume, Voicu Bugariu, Mihai Dan Pavelescu, Michael Haulica cu o postfata semnata de Dan-Silviu Boerescu – si vesnicul semn de intrebare, oare sigur nu este tot o carte din vesnicul tipar scrisa de mine pt mine, voi restu (cititorii) sunteti cu capu`n nisip nu stiti nimic, lasati-ma`n creatia mea de treaba. Si, daca mai citim si prezentarea scriitorului Costi Gurgu si vedem ca Retetarium este scrisa in 1994 castigand premiul doi la un concurs Nemira (sunt curios cine a luat premiul I), ramânând de atunci nepublicata, ma intreb ce gusturi si ce arome trebuiesc servite editorilor si celor ce se ocupa de sci-fi pentru a mirosi un fel de mincare de succes. De remarcat ca autorului i-au si fost publicate in strainatate povestiri, in Marea Britanie mai precis, in doua antologii, Hologram Tales si Quantum Muse, avand la activ peste 30 de texte in reviste si almanahuri romanesti, fiind membru fondator al grupului Kult coordonand si primele trei antologii „Cronicile sangelui” (ProLogos, 2000), „Vremea Demonilor” (Revista Fictiuni, nr.5, 2001) si”Radharc” (Millennium Press, 2005).

Inca de la inceputul lecturii iti dai seama ca tii in mâna un volum ce debordeaza de imaginatie si prospetime, zaharul literar ascuns printre paginile cartii dezvaluinduni-se in portii bine cantarite, ornamentate cu elemente fantastice dar si de hi-tech, spre deliciul nostru, al cititorilor. Reţetele prezentate surprind si socheaza uneori, mai ales atunci cind insotesc anumite rituale, totul rezonand cu lumea de basm in care destinul eroului leviteaza pe o panta ascendenta, asemeni unui cozonac lasat la dospit. Recunosc ca nu m-am grabit sa o citesc preferand sa savurez cu nesat aromele si miasmele ce te urmaresc pas cu pas acaparandu-te in lumea miraculoasa a ingredientelor si metodelor culinare asa cum nici o carte cu bucate nu a facut-o vreodata. Blatul in jurul caruia se construieste perdeaua de frisca a povestii este pregatit in detaliu fiind insiropat din loc in loc cu schimbari de situatii sau evenimente neprevazute. Nu poti sa stai si sa nu te intrebi, oare cum ar arata o traducere in limba engleza? Oare ce impact ar avea in strainatate?

In fapt, cartea urmareste cativa ani din viata Reţetarului Morminiu, un fril aspirant, in principiu, la o viata incununata de retete reusite in orasul capitala al Regatului Verde, Caramiul Regal, si resedinta permanenta a Regelui acestei imparatii. Accentul se pune pe evolutia artistului desavarsit ce tinde mereu spre perfectiune, spre atingerea telului suprem, nici un sacrificiu nefiind prea mare pentru a-si atinge scopul. Personajele frilirice sunt bine puse in scena, sunt credibile, interactioneaza cu naturalete, firul actiunii tintuind pe scaun un cititor imbatat de coloritul exotic al meniurilor halucinante prezentate.Avem parte de retete gurmande, de rete politice, de rete antice ale onoarei, etc. toate detaliate in cele mai mici amanunte, ingrediente, ritualuri si miasme incantand si socand ochiul dar si stomacul deopotriva. Pentru cineva care nu a citit pina acum fantasy si sf, probabil ca va fi destul de greu de digerat lumea construita de Gurgu, fiintele ce o populeaza, retetele si prepararea lor, insa originalitatea ideii ar trebui sa surprinda pe oricine, impatimit de sf sau nu. De azi, am inceput sa traiesc cu speranta ca poate vor mai aparea si alte povestiri din Universul Regatului Verde, scriitorul putand exploata literar numeroasele portite lasate in povestire si ramase nedetaliate. Sau ne putem multumi doar cu originalitatea romanului de fata.

Se stie despre un fel de mincare ca iti va fi destul de greu sa-ti dai seama daca-ti va placea pina nu-l gusti, la fel si cu scriitura lui Gurgu, trebuie incercat personal insa odata ce i-ai prins gustul Reţetariumului nu va fi decat un pas pina la a-l devora din scoarta`n scoarta cu nesat si lacomie. Eu stiu, ca asa mi s-a intamplat. Voi ce mai asteptati?!

Aparitii Sci-fi&Fantasy de toamna

La editura Nemira au aparut si pot fi comandate de pe site cu reducerea de rigoare :

Philip K. Dick – Clanurile de pe Alpha

Philip Jose Farmer – Zeii Lumii Fluviului, sfarsitul  seriei

Lucius Shepard – Vanatorul de jaguari

si de astazi, 15 octombrie avem Ilion – Dan Simmons, 2 vol

Orson Scott Card – Stapanul cantecelor

Intr-un viitor apropiat :

Legacy of Heorot” de Larry Niven
„Heechee Saga” de F. Pohl, la inceputul iernii, „Stapanul cantecelor” de Orson Scott Card –

Probabil, cindva in viitor, „Night’s Dawn Trilogy” de Peter F. Hamilton + Vernor Vinge – A Deepness in the Sky

La Tritonic avem  aparute in toamna asta si se pot comanda direct de pe site:

Cavalerul umbrelor –  Roger Zelazny (volumul IX din seria Amber)

Profetul razboinic – R. Scott Bakker

Paladinul Sufletelor – Lois McMaster Bujold

50 de grade sub zero – Kim Stanley Robinson

Semnul haosului – Roger Zelazny

Steaua Pandorei ( volII )- Peter F. Hamilton

si Coraline – Neil Gaiman, cu public tinta adolescentii

Se afla in lucru :

Vânătoarea de capete – David Marusek

Nova Swing  –  M. John Harrison ( castigator a Arthur C. Clarke Award in 2007 si Philip K. Dick Award 2008 )

Lumina – M. John Harrison

Războiul reginelor –  Oana Stoica Mujea

UnLundun – China Mieville (categoria tineret)

La editura Millennium Press avem aparute :

Antologia New Weird – Jeff & Ann VanderMeer

Anuntate a aparea toamna asta:

Cyberpunk – Bruce Sterling (editia a 2-a)

Elizabeth Moon – Viteza intunericului

Dune, Jihadul Butlerian –  Brian Herbert, Kevin J. Anderson

Povestiri Fantastice – Liviu Radu

Predator: Teroare în junglă – Jeff VanderMeer, ce poate fi precomandata deja de aici

Ieri am aflat si ca Millennium Press a obţinut drepturile de traducere pentru PLAGUE YEAR şi PLAGUE WAR de Jeff Carlson, ce impreuna cu trilogia lui Scalzi, in toamna asta urmand sa se tipareasca „Razboiul batranilor” ( Old Man`s War, orig. ) si cu o noua „Antologie Millennium” coordonata de Michael Haulică, preconizeaza un viitor frumos editurii.

La editura Rao a aparut :

Copii lui Hurin  –  J. R. R. Tolkien (nou!)

Imparatul de purpura – Herbie Brennan (volumul II din serie); In pregatire „Luna noua” de Stephenie Meyer, considerata a fi „noua J.K. Rowling”,  continuarea povestii din „Amurg„, in colectia „RAO pentru tineri”.

La editura Bastion in noiembrie, in noua colectie Vertigo, avem INGERUL DISTRUGERII (Destroying Angel) de Richard Paul Russo, primul volum al trilogiei cyberpunk/noir CARLUCCI, iar in colectia Insolit urmeaza a fi tiparite „Prizonierul faraonilor şi alte orori povestite” de Howard Phillips Lovecraft, „Cartea de magie” de Enrique Anderson Imbert si „Inimi ratacite” de M. R. James, o poveste clasica cu fantome, ale carui scrieri fantastice erau admirate si de Lovecraft.

Polirom ne ofera „Scurta si minunata viata a lui Oscar Wao” de  Junot Diaz proaspat castigatoar al Premiului Pulitzer pe 2008 si National Book Critics Circle Award in 2007, pentru scrierea de fata; si „Micul dejun al campionilor” de Kurt Vonnegut cu desenele autorului. Recent a aparut si Diavoliada si alte povestiri”  de Mihail Bulgakov, editie cartonata, numar de pagini 1072.

In pregatire „Misterul lui Marie Roget si alte povestiri” de Edgar Allan Poe, (editie noua).

Editura Universitara publica volumul de debut al tinerei Grigore Alina Maria, Dincolo de porţile timpului.

… si mai vin si alte bunaciuni.

Cainii De Diamant. Zile Pe Turcoaz – Alastair Reynolds

Despre Alastair Reynolds se spune ca este specializat in scrieri space opera avand o viziune dark hard science fiction adica un amestec intre stiintele mai materiale si cantitative, gen fizica, chimie, biologie si astronomie, dintre exemplele de alte scrieri incluse in acelasi registru putand fi amintita cunoscuta Trilogia Martiana, a lui Kim Stanley Robinson din care fac parte „Red Mars” (1992), „Green Mars” (1993), „Blue Mars” (1996)- aparute la Nemira, Vernor Vinge, „Fast Times at Fairmont High” (2001) sau Nancy Kress, „Beggars in Spain” (1993).

Cartea cuprinde doua povestiri fara nici o legatura aparenta intre ele, situate in acelasi univers, The Revelation Space ( Spatiul Revelatiilor, cred), univers ce i-a fost consacrat nici mai mult nici mai putin de cinci romane, doua nuvelete si opt povestiri scurte ce se intind pe o distanta de mai multe secole de-a lungul unei perioade cuprinsa aproximativ intre anii 2.200 si 40.000. Daca ar fi sa fac o comparatie as spune ca Alastair Reynolds, prin viziunea si puterea creatoare este pentru genul space opera ceea ce a fost VandeerMeer acum cativa ani in afara pentru genul fantasy si continua sa fie, motorasul capabil sa sustina si sa revigoreze o ramura a sci-fi-ului cam plafonata si statica in idei, if you ask me.

Desi Cainii de diamant” ( Diamond Dogs orig. ) este invelita intr-un aliaj de tehnologii ultramoderne la nivelul la care ne-am astepta ca acestea sa existe in anii respectivi, in esenta prima povestire se concentreaza asupra motivatiilor fiintelor omenesti, nevoia de a-si masura puterile si a-si afla propriile limite, de a atinge cu orice pret si orice mijloc scopul propus. Astfel pentru unii, banii reprezinta totul, pentru altii, prietenia si dorinta de competitie pot fi un stimul indeajuns de puternic alaturandu-se lipsei provocarilor intelectuale si dorintei de afirmare ce se pot transforma in imbolduri de nestapanit, toate acestea coroborate cu dorinta de a gasi perfectiunea in organismele vii prin interventia in alcatuirea anatomica, dau nastere unui tot unitar ce-si uneste fortele in atingerea misterului de nepatruns al unui turn fantastic de origine extraterestra.

Avem parte de fiinte ce degaja unicitate si spectaculozitate, de la personaje alcatuite in intregime din servomecanisme, placi articulate, cabluri, adevarati cyborgi moderni, la hackeri, specialisti in infiltrari si retele de spionaj pentru companii private, ciberneticieni mult prea indragostiti de transformarile fizice sau chiar oameni remodelati mintal cu sistemul nervos profund transformat prin contactul indelungat cu civilizatiile extraterestre, in special cea numita Jonglerii mintii. Asemenea vechilor eroi din povestile de capa si spada, sau asemeni celor din epopeele grecest, acestia se inteleg si purced la drum, avand de partea lor un aliat pretios si perfid, in acelasi timp. Daca grecii antici ii aveau pe zei sau eroi in tabara lor, iata ca tehnologia de ultim moment este cea care da tonul acestei expeditii, subordonata intr-o mare masura unor minti desavarsite. Se cade a observa ca, totusi, unii degeaba au acces la tehnologia de ultima oara si la capacitati extrasenzoriale deosebite daca ratiunea ramasa in mare masura intacta suprima, uneori, dar nu definitiv, spiritul de sacrificiu. Daca inceputul este un pic mai lent, pe masura ce inaintam in povestire si cortinele pica una dupa alta actiunea se inteteste intr-un ritm alert si sutinut culminant intr-o punere in scena finala atipica unde toate cartile sunt aruncate pe fata. Recunosc ca nu ma tragea inima sa citesc povestirea stiind ca sunt la mijloc implicate si niscaiva elemente si puzzle-uri matematice, cunoscandu-mi afinitatile si afectiunea pentru aceasta materie. Insa nu trebuie sa va ingrijorati, exista intradevar anumiti termeni si insiruiri matematice dar intelegerea sau vizualizarea diferitelor scheme propuse de autor nu este obligatorie a fi una perfecta, neavand un rol primordial in desfasurarea actiunii. Si pentru a intari acest lucru va pot prezenta si dovada, autorul afirmand la un moment dat, ca primele patru numere prime sunt unu, trei, cinci, sapte, insa se pare ca primele patru numere prime cu adevarat sunt doi, trei, cinci si sapte.

In „Zile pe Turcoaz” ( Turquoise Days orig. ) latura morala sau studiul caracterului uman sunt trecute in plan secund, accentul de aceasta data punandu-se asupra studiului si prezentarii fiintelor extraterestre ce populeaza planeta Turcoaz sub forma unor entitati vegetative marine numite Jonglerii mintii ( Pattern Juggler orig. ). Actiunea se petrece in anul 2541 iar Planeta este de fapt o colonie umana destul de inapoiata tehnologic ce se ocupa exclusiv de studiul Jonglerilor si urmeaza sa se confrunte cu vizita unei nave, Glasul Noptii, ce apartine ultranautilor.

De remarcat ar fi si coperta deosebita a cartii ce mi se pare mult mai buna ca originalul, la care a contribuit Prof.dr.ing Corneliu Alexandrescu de la Universitatea Politehnica Bucuresti ( sper sa nu ma insel, alte date nu am gasit despre el). As mai aminti de pastrarea si cultivarea aceluiasi aspect asemanator al intregii colectii relansate Nautilus ce dispune de un adeziv si un finisaj impecabil. Cartea poate fi comandata la reducere si prin urmare mult mai ieftin ca in librarii, direct de pe adresa editurii Nemira, la distanta de un click pe numele acesteia.

Povestiri incredibile vol #1 – Michael Chabon

Desi la noi apare ca fiind primul volum al „Antologiei McSweeney„, de fapt si de drept dintre volumele publicate in aceasta antologie peste Ocean el este numarul zece, explicatia fiind destul de simpla, prima traducere in Romania = primul volum pentru noi. Coperta este destul de bine realizata cu imagini alb negru si color, culese de prin filme cred, ce alcatuiesc un tot unitar uniform si hipnotizant. Machiajul clovnului, nu stiu de ce, dar de fiecare data cind ma uit la el imi aduce in minte de It-ul din filmul cu acelasi nume, ecranizare dupa scriitura lui King. Ciudat, si de neinteles pentru mine, raman prezentele reclamelor americane de-a lungul povestirilor, traduse in limbajul nostru neaoş, ce devin destul de agasante la un moment dat. Nu cred ca este vorba de o obligatie contractuala, suntem in Romania, reclamele au valoare si target doar pe taram American, si alte explicatii favorabile pica din moment ce am observat ca legaturi cu povestirile nu au, sau poate sunt prea subtile si nu m-am prins eu. Ma gindesc ca a fost un zel din partea traducatoarei si astept cu nerabdare ziua in care vor fi traduse si numele autorilor, vezi Stephen Regele, Kelly Legatura sau Rick „Cel cu toane” ( Moody ), ca sa dau doar cateva exemple.

Trebuie precizat ca intradevar unele povestiri cuprinse in antologie pot fi catalogate ca facand parte din categoria celor thrillings, incredibile, altele prin cumintenia scenariului mai putin. Si, nu in ultimul rand, trebuie sa avem in vedere a nu compara antologia de fata cu cea „New Weird”, cum mi s-a intamplat mie destul de des pe parcursul lecturii, pentru ca nu s-ar inscrie chiar in aceleasi registre generice, desi ciudat, termenii de incredibil,ciudat, supranatural s-ar putea completa cu brio in orice titlu de antologie.

Nume mari au fost stranse in acest numar al antologiei McSweeney, dintre care i-as aminti pe Kelly Link ( care poate in urma premiului Hugo din 2005 a ajuns in aceasta antologie, publicata cam tot in acea perioada), Stephen King, Neil Gaiman, Michael Chrichton, Michael Chabon, Michael Moorcock, stransi sa faca echipa cu alti scriitori care mie imi spuneau prea putine, insa se pare ca nu sunt chiar la prima tinerete cum am crezut initial. Multe nume mari ce contrasteaza cu efectele cam reduse pe care ti le lasa povestirile alese. Remarcatii se dau in cu totul alte barci. Dar sa nu disperam, si sa-i luam la tocat, nu neaparat in ordinea numerelor de pe tricou.

Kelly Link in „Blana de pisica„, ne propune o poveste exclusiv pentru adulti, cu imagini destul de dure in care isi dau concursul vrajitori si vrajitoare impreuna cu copiii si pisicile aferente gospodariei, in care vrajile contribuie din plin la o actiune de razbunare, in jurul careia este tesuta toata intriga. Neil Gaiman, genial in unele carti de altfel, mi s-a parut destul sters cu o povestea subtirica si cam simpla inspirata parca din filmele americane de suspans cu buget redus. Daca in volum McSweeney cu numarul doi, de la noi, Stephen King prefata cu o povestire viitorul sau roman „Lisey Story„, de aceasta data, sper sa nu ma insel, cred ca este o povestire din universul ciclului „Dark Tower „( nu am citit-o, dar am banuit prin prezenta pistolarului si a altor elemente) in care trebuie sa te inarmezi cu un grad ridicat de atentie si rabdare pentru a putea urmari actiunea sub influenta negativa a unei abundente destul de mari de denumiri de personaje si locuri prezentate. Cel putin eu, am avut o problema. Michael Moorcock a gasit un titlu „Cazul canarului nazist” mult mai intrigant decat povestirea din antologia de fata, ce urmareste defacerea itelor crimei nepoatei lu Hitler de catre un detectiv metatemporal (?!), cu inspiratie in cazul real al sinuciderii, nepoatei acestuia, cu care se si banuia ca ar fi avut o legatura amoroasa, Angelika Maria „Geli” Raubal, si o poveste retrasa de la tipar a lui John Buchan, un romancier scotian. Nici Crichton si nici Chabon, ultimul ce incheie si antologia, nu aduc nimic senzational sau deosebit in peisaj. Sa nu ma intelegeti gresit, povestirile nu sunt rele, insa nu au suflul de incredibil sau puterea de a te transporta intr-o lume cu elemente fantastice, de a te face sa tremuri si sa te infiori, cu cartea`n mâna, alaturi de personaje.

Povestirile remarcate, si implicit autorii lor ar fi, „Dansul nalucilor” de Sherman Alexie, in care spiritele celor morti pornesc sa vaneze rudele urmasilor unui razboi demult trecut, „Cazul Solnitelor” de Aimee Bender, unde un detectiv duce la bun sfarsit elucidarea unui caz de dubla omucidere, „Galeata lui Chuck” de Chris Offut, ce urmareste eforturile scriitorului de a-si termina povestirea pentru antologia de fata si sansa nesperata pe care o primeste de la un prieten cercetator, „Altfel, Haosul” de Nick Hornby, ce-si imagineaza intruziunea in existenta unui tanar a unui video casetofon cu functii deosebite, si efectele ulterioare pe care le are asupra acestuia. „Generalul” de Carol Emshwiller avea potential, insa sfarsitul este prea brusc si cam dramatic. „Tedford si Megalodonul” de Jim Shepard este, de asemenea, o poveste in care necunoscutul si suspansul sunt bine intretinute si care vorbeste despre propria himera ce ne bantuie pe toti, si idealurile greu de atins pe care ni le propunem, si, uneori, ne condamna la sacrificii extreme .

In final, daca as trage o linie as constata ca scriitorii care nu-mi spuneau nimic mi-au lasat o impresie mai buna fata de cei consacrati si nu pot decat sa regret ca antologia nu a avut succesul scontat la noi ( si probabil numarul doi a fost si ultimul), insa ma gindesc ca si pretul destul de ridicat si acum, sa nu vorbim de 2005, a avut o mare influenta. Ambele volume, vol. 1 si vol. 2 al antologiei, le gasiti pe adresa de web a editurii Nemira la reducere 50%.

Nopti albe, Zile negre – Marian Coman

La prima vedere cartea apare sub forma unei culegeri de mai multe povestiri adunate din portofoliu autorului de la inceputul carierei si pina la momentul tiparirii. Initial, am crezut ca nu exista neaparat o legatura intre ele, putandu-le citi si separat, insa finalul, care este destul de surprinzator si bine gandit mi-a aratat ca ma insel. Unele personaje si intamplari pot avea o existenta de sine statoare, autonoma, insa cateva din povestiri se inlantuie armonios spre un tot unitar de o viziune deosebita.

Pentru cei care nu stiau, Marian Coman are un trecut plin de reusite, in masura in care le putem numi asa, in domeniul literar debutand intr-un supliment al ziarului Evenimentul de Iasi ( pe vremea cand era, este vorba de Supernova) inca din anul 1995. Notabile sunt aparitiile din „Romania SF 2001” (editura Prologos, 2001), „Quasar 001” (Media –Tech, 2001, acest James Bond al sf-ului iesean, doar ca de aceasta data fara alte sequel-uri), si articolele din revistele electronice „Noesis” si „Liternet” in anul 2002, si „Alte lumi, Alte legende” (Media- Tech, 2002), si a continuat cu „AtelierKult: Povestiri fantastice” (Ed. Millennium Press, 2005), „Transformarea lui Martin Lake şi alte povestiri” (Ed. Tritonic, 2006) şi „Millennium Est” (Ed. Millennium Press, 2007). Aparitiile cele mai recent ar fi, „Nopti albe, zile negre” in 2005, cartea de fata, pentru care a si primit Premiul Kultin 2006, „Testamentul de Ciocolata” in 2007 si „Teoria flegmei. Apel la mitocănie” in 2008, toate la Editura Tritonic. De mentionat ar mai fi ca a mai primit si „Premiul de incurajare” al „Conventiei Europene de Science-Fiction Eurocon 2006„, ce s-a tinut la Kiev, in Ucraina.

Pentru mine nu ar fi chiar primul meu contact cu scrierile lui Coman, recent a fost publicata electronic pe site-ul revistei Nautilus, povestirea Usa de la baie„, in limba engleza, in care suspansul si necunoscutul se imbina intr-un mod destul de fericit, obtinandu-se o atmosfera apasatoare, ce, in opinia mea a ramas, one of the best, so far. „Aventura” lecturarii „Nopti albe, zile negre” nu a inceput prea bine, de fapt, mare deranj nu a fost dar se merita amintit cand dintr-o carte lipseste o pagina de la Cuvantul inainte semnat de Michael Haulica ( pisici nu am, de fapt nu personale, si postasu` nu cred ca era chiar asa de indragostit de carte incat sa-mi fure pagina). Trecem peste.

Din cate am observat de-a lungul lecturii, scriitorul poate gasi surse de inspiratie in orice situatie, in orice fapt neinsemnat al cotidianului romanesc. De la pacienti din spitale psihiatrice, taranii puternic inradacinati in rutina satului, prieteni vechi din studentie, biciclete demonice, spirite din baie, personaje desprinse din universul cyberpunk avem conturata o lume stranie ce prin actiunile si trairile actorilor te pune pe ginduri. Meritul scriitorului Marian Coman este ca in cateva cuvinte reuseste sa creioneze lumi si situatii mai mult decat credibile, populate de personaje ale caror zbucium interior si nazuinte sunt puse in prim plan. Mi-a ramas in minte povestea cu mosul senil pe care-l compara copii mereu cu omul gogoasa, al carui sfarsit se ridica la inaltimea nebuniilor ce-l chinuie pe saracul om, in acelasi timp Degetele ( pe care o si puteti citi online) proiectandu-ma direct in lumea copilariei mele intr-un univers demult uitat. Stiinta scriitorului sta in viziunea de a construi povesti avand ca surse de inspiratie un fapt concret o situatie, un eveniment, neincercand sa sparga tipare sau sa ne impuna un stil literar vizionar lipsit de esenta, totul fiind imbracat in imagini bine cladite.

Acum, am mai cautat si alte pareri si am vazut ca nu toata lumea a inghitit cartea si unii au capitulat dupa primele pagini. Intradevar constructia capitolelor, impropriu spus capitole, e un pic mai deosebita, exista unele insemnari, gen mici interludii in care sunt prefatate sau nu evenimentele din povestile ce urmeaza, insa este important sa ajungi pina la final pentru a intelege legatura si a observa intreaga panorama. Din punctul meu de vedere a fost o carte buna care nu a avut timpul sa ma plictiseasca si nici nu mi-a trezit imboldul de a o lasa din mina, punctul de atractie fiind, recunosc, invelisul de supranatural si fantasy prezent la discretie. Insa, dupa cum spunea un mare filosof, De gustibus et coloribus, non disputandum, opiniile putand diferi de la o persoana la alta.

Bomba Atomica de la Millennium

John Scalzi si seria lui cu razbel… Nimic de adaugat. Click pe poza.

Veniss Underground – Jeff VanderMeer

As incepe prin a puncta o chestiune. Din punctul meu de vedere, pe coperta din spatele cartii ar trebui sa se afle si cateva idei despre subiect si mai putine aprecieri, cartile „tritonice” suferind de aceasta „maladie” contagioasa. Tin minte ca am si vazut-o in momentul in care a aparut pe piata, insa cum din reflex am citit pe „backcover„, nu m-am lamurit prea tare si nu m-am agitat sa o cumpar si cum, daca nu as fi auzit din New Weird-ul de la Millennium Press, probabil ca nu as fi achizitionat-o never ever, doar daca as fi dat peste vreo alta recenzie ratacita pe net. Oricum ma bucur ca infuzia de VanderMeer in Romania nu a avut de suferit si am avut ocazia de a ne bucura si de antologia coordonata de el.

Cartea este structurata in doua parti distincte. pe de o parte, povestirea Veniss Underground cu trei capitole in care sunt urmarite motivatiile si actiunile personajelor principale, Nicholas, Nicola si Shadrach si o a doua parte in care sunt prezentate o alta serie de mici povestiri ce se pot citi si separat, insa continua, pe o anumita linie, si completeaza evolutia lumii si a entitatilor, legate de oras.

Veniss Underground ( cu trimitere evidenta la Venetia ) este un oras halucinant cu cartiere la suprafata dar si o lume subterana spectaculoasa, in care se impletesc tehnologii ale viitorului cu artefacte ale trecutului, totul intr-un amalgam fascinant cu proprietati magnetice, si cred ca nu exagerez cand afirm ca totul hipnotizeaza, indemnand la contemplarea lacoma a unei lumi extatice. De la Arta Vie, abilitatea de a obtine si a crea fiinte cu mutatii si diverse evolutii pina la rodul, mai mult sau mai putin al acesteia (uneori se intervine si chirurgical pentru a se desavarsi opera), suricatele folosite ca animale de casa sau ganesii cu cap de elefant, aducand foarte mult cu zeitatile indiene, inlantuite toate cu elemente specifice sci-fiului clasic, holograme sau entitati artificiale avem un peisaj viu si pulsatil.

Povestirea la persoana a doua, in care personajele ti se adreseaza ca unui vechi prieten, te poarta cu usurinta prin increngatura literara a autorului oferind o mai buna perceptie asupra actiunii si motivatiilor de ordin sufletesc a personajelor. Stilul literar prezent in povestirea principala, dar mai pregnant in nuvelele sale, ce continua cartea, imi aduce aminte foarte mult de Viriconium-ul lui M.J. Harrison, de aliajul special si greu digerabil in care-si imbraca acesta ideile, cu mentiunea ca viziunea lui Vandeermer este una mai plastica, mai la indemana noastra, a cititorilor. Iar daca ar fi sa-l compar cu un alt scriitor din punct de vedere al imaginilor si viziunii lumii create as spune ca poate fi investit ca fiind un mandru urmas a lui Clive Barker ale carui Books of the blood au readus in atentia publicului genul horror.

Am citit-o pe nerasuflate, atras de peisajele mirobolante ale unui oras puternic bioenginerizat, de povestea lui Nicholas ramas fara un scop in viata dupa ce cotcarii i-au golit apartamentul de operele de arta, de aventurile Nicolei, sora sa geamana, in incercarea de a afla mai multe despre disparitia fratelui sau, de calatoria intreprinsa de Shadrach pentru a-si confirma sie insusi ca pentru dragoste se poate sacrifica la orice ori din zi sau noapte, oricat de oarba ar fi ea. Ritmul nu este unul alert, actiunea curge usor, in parametri normali, oferinduni-se posibilitatea de a ne transforma in insotitori ai personajelor de-a lungul peregrinarilor in hatisul exotic si periculos ,deopotriva, al orasului miraculos.

Abia acum cred ca este momentul in care pot puncta ceea ce s-a observat de-a lungul recenziei, ca Jeff VanderMeer este unul din reprezentantii de seama ai noului val de scriitori ce-i place sa scrie si pentru altii, si unul din sustinatorul literaturii New Weird prin construirea antologiei cu acelasi nume la care adera si el prin talentul, valoarea si natura scrierii sale, in concluzie „e altceva” ( revista Locus ), intradevar. Eu zic ca este o carte pe placul tuturor si daca vreti sa aveti si voi in biblioteca acest „altceva” o puteti comanda aici la superoferta , ca eu sincer nu cred ca va fi cineva care sa regrete banutii cheltuiti cu ea.

Cemetery Blues, Shadowline (2008)

Cemetery Blues este o serie de benzi desenate de 3 volume, scurta, dar intensa. Ea vazut lumina tiparului in acest an la la publisher-ul Shadowline ce-i apartine lui Jim Valentino, o ramura a companiei mai mari, Image, infiintata in 1992 la care acesta este si cofondator alaturi de Erik Larsen, Jim Lee, Rob Liefeld, si mai cunoscutii Todd McFarlane ( „taticul” lui Spawn ) si Marc Silvestri ajuns la Top Cow Productions.

De remarcat ar fi ca in urma stradaniilor lui Jim Valentino au fost descoperiti oameni ca Robert Kirkman ce are la activ benzi ca „Battle Pope” (2000) si „The Walking Dead” (2003 – ce se continua si in prezent) si Brian Michael Bendis care si-a confirmat valoarea cu „Powers” (2000) sau alte benzi cu supereroi editate la Marvel.

B.D.-ul nostru urmareste aventurile a doi vanatori de zombie, vampiri si alte entitati supranaturale, Ridley si Falstaff, ghidati in cruciada lor nesfarsita de fantoma Domnului Lear, ramasa captiva intre lumi. De aceasta data ajung intr-un orasel izolat, Hernesburg unde trebuie sa invinga masinatiile dusmanului de moarte a lui Lear, vrajitorul Orlok.

Povestea imaginata de Ryan Rubio este bine surprinsa de stilul alb negru adoptat de desenatorul Thomas Boatwright( care, „by the way”, nu a mai trecut demult pe blog) oferindu-i un plus de autenticitate atmosferei create in jurul povestii si stimuland din plin imaginatia cititorului. Chiar daca spre final intensitatea actiunii scade intriga dovedindu-si limitele, curiozitatea si imaginile cuprinse in paginile benzii sunt de ajuns pentru a duce la bun sfarsit povestea. Si cred ca se merita punctat, ca uneori benzile desenate, chiar daca sunt „black& white„au mai multe putere de convingere si emana mai mult realism decat multe dintre filmele zilelor noastre, unde un joc neconvingator al actorilor poate strica un scenariu bine pus la punct.

B.D-ul se poate comanda de pe Amazon, si bonus pe linga povestirea de fata „The Haunting of Hernesburg„, mai cuprinde si seria „The Curse of Wallace Manor” plus alte doua povestiri nepublicate cu cei doi eroi, „The Inconvenience Store” si „Let’s All Die in the Lobby!

PS: Aici aveti si primul numar din Cemetery Blues online, plus inca multe alte titluri de la Image Comics (NO CHARGE ;)). Enjoy!

Turbion, Robert Charles Wilson (Nemira, 2008)

Spin„, tradusa la noi „Turbion” la editura Nemira scrisa de Robert Charles Wilson, este prima carte dintr-un ciclu preconizat de trei, „Axis” aparuta in 2007 si „Vortex” aflata inca in lucru, ce din cate am inteles se pot citi si separate, situate evident in acelasi univers. Desi dimensiunile versiunii romanesti sunt destul de impunatoare peste 750 de pagini, formatul hardcover englezesc avand in jur de 368 pagini, insa, normal la dimensiuni mai mari ale cartii, lectura este fluenta, scriitorul dovedind ca detine atuurile atat de necesare unui bun povestitor. De altfel dupa o analiza succinta a celei de-a doua coperti observam ca marele Stephen King a afirmat acelasi lucru, ca in viziunea lui, „nu cunoaste un povestitor mai talentat decat Robert Charles Wilson„, insa lasati-ma sa cred ca a uitat sa se includa si pe el in afirmatie, voit sau nu. Insa, intradevar King a vazut bine, forta lui R.C Wilson sta in modul sau de a expune povestea, de a te introduce in zbuciumul sufletesc al personajelor, de a contura in cel mai mic detaliu lumea in care vrea sa te introduca.

Inainte de a fi un roman sci-fi de cea mai pura sorginte, „Turbion” este un „manifest” inchinat sacrificiilor si compromisurilor pe care sunt dispusi sa le indeplineasca oamenii pentru a-si atinge scopul dar si un adevarat „tracker” ( mi-am scormonit mintea dupa un cuvant apropiat, dar ceva mai bun nu am gasit) de inregistrare a modului in care reactioneaza rasa umana in momente de criza si de amenintare cu extinctia speciei, cu un accent pronuntat asupra evolutiei personajelor alese.

Cartea ni se deschide cu un eveniment neobisnuit, acel care isi va pune amprenta asupra existentei si modului de viata a celor trei personaje principale, Jason si Diana Lawton si a prietenului acestora Tyler Dupree. Este vorba despre disparitia subita a stelelor de pe cerul Pamantului, moment ce marcheaza un nou pas in evolutia umana si prilej pentru aparitia si cultivarea de culturi religoase inchinate fatis sau nu sfarsitului lumii. Isteria ce urmeaza unui astfel de eveniment apocaliptic este totusi tinuta sub control, cu mici exceptii izolate, amatorii de peisaje postapocaliptice cu lupte de strada, imagini dezolante de orase ruinate putandu-si lua gandul de pe acum de la asa ceva. Si cred ca nu ma puteti condamna ca am sperat si eu la asemenea peisaje. Stiinta scriitorului consta in imbinarea cadrelor si in modul in care se succede actiunea si desfasurarea evenimentelor, existand numeroase momente cheie in care cititorul este lasat in suspans pentru a urma imediat o lovitura de maestru cu intensitati emotionale diferite de la un cititor la altul, din ce am putut observa si prin consultarea colegului de blog, totusi nu pot nega ca am avut si momente de real entuziasm in ceea ce priveste unele dezvaluiri si completari facute de autor de-a lungul cartii.Pentru mine a fost si multumitor ca acesta nu s-a lansat in explicatii prea detaliate si stufoase ale tehnologiilor si celorlalte elemente prezente in roman, descrierile au fost echilibrate mentinandu-mi constant interesul pentru etapa urmatoare a actiunii.

Ceea ce frapeaza la acest roman este si naturaletea cu care trece de la cunostintele medicale la cele de biologie combinandu-le cu viziuni despre astronomie, religie, si chiar politica neomitand nici atat de necesarele elemente de ordinul sci-fi-ului. Elemente despre care, recent, cineva scria, ca lumea s-a saturat si au devenit atat de banale si de estompate inca nimeni nu se mai inghesuie la cumparat povestiri si implicit carti sci-fi. Da, bine! Probabil cand nu te numesti Wilson, Charles Stross, Richard Morgan, poti invoca o asemenea „perla” editoriala. De remarcat ar fi ca o parte a ideilor science fiction vehiculate de-a lungul cartii nu sunt neaparat de origine noua insa sunt armonios imbinate cu situatii si elemente, pe care eu cel putin, nu le-am mai intalnit pina acum, conferindu-i si atat de necesara autenticitate si originalitate ce se impune la un asemenea nivel.

Si daca vedem ca „Spin” a „incasat” in 2006Hugo Award” la categoria „Best Novel” (Cel mai bun Roman) aflandu-se in compania selecta a urmatorilor nominalizati : Charles Stross cu „Accelerando”, John Scalzi cu „Old Man’s War”, Ken MacLeod cu „Learning the World” si George R.R. Martin cu „A Feast for Crows” ne dam seama ca avem in fata o carte de neratat si de dat mai departe. Si, mai putem adauga ca din 1999 pina in 2007, Wilson a fost nominalizat in total de 3 ori laHugo Award„, in afara de anul castigator 2006 fiind prezent si in anul 1999 cu „Darwinia” si 2002 cu „The Chronoliths”, o ritmicitate ce ii confera un statut de respectat atat printre scriitori dar si din parte cititorilor si spune multe despre modul in care vede si tese Wilson, actiunea cartilor sale.

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑