Căutare

Cititor SF

…unde cititorii dau cu parerea si alte obiecte contondente…

Etichetă

New Weird

News flash…Promotii si alte aparitii

Cei de la editura Nemira se pare ca s-au hotarat sa nu treaca nici-o luna fara vreo promotie asa ca au lansat actiunea “La limita suspansului“. Astfel toate cărţile din colecţia Suspans, exceptand ultimele patru noutati vor putea fi achizitionate in perioada 9-23 martie cu 35% reducere. Iar cine scrie despre o carte din colectia de mai sus primeste o alta in dar din partea editurii dupa conditiile de aici.

la-limita-suspansului

A fost updatat si continutul revistei Nautilus cu partea a doua din romanul lui Ciprian Mitoceanu, Amendamentul Dawson. Si mai nou are parte si de o coperta, care apropo, arata intr-un mare stil. Voi ce ziceti?!

foiletonamendamentdawson

De la Millennium Press avem antologia NEW WEIRD cu o reducere de 25%, la numai 30 lei (fata de 40 lei), in perioada 11-17 martie.

new-weird

A iesit pe piata si revista Helion, numerele 1-2/2009 pe care am adaugat-o deja la aparitii. Probabil comanda se poate face pe adresa office@editurabastion.ro.

helion_1-2_2009

***

Cei de la Tor.com au mai dat la liber un roman. Este vorba de Spiritwalk (1992) a lui Charles de Lint, continuarea romanului Moonheart. Cel de-al doilea volum poate fi citit separat fara nicio grija avand in comun cu primul doar unele personaje si mediul in care se petrece intreaga actiune. Se pare ca publisher-ul s-a hotarat deja in privinta unei reeditari ce va aparea la mijlocul lui 2010.

***

Hyperion Books a dat publicitatii coperta care va insoti volumul cu numarul 6 din seria „Hitchhiker’s Guide to the Galaxy” publicata la noi de catre Nemira. Cartea se va numi „And Another Thing…”, si va fi scrisa de creatorul lui Artemis Fowl, scriitorul Eoin Colfer.

Continuă lectura „News flash…Promotii si alte aparitii”

Valeu, iar moare Sefeul!

Atentie! Articol de recesiune, lung si fara poze.

Ideea acestui articol mi-a incoltit in cap dupa ce am citit maretul articol din New Scientist, articol in care autorul se intreaba  daca genul science fiction este pe moarte. Nu stiu de unde le tot vin ideile acestea unora. Da, nu este o chestie originala, nu este nici macar noua. Este o intrebare veche de aproape 50 de ani, care tot apare in perioadele cand economia merge prost.

In primul rand ipoteza lor de lucru este eronata. Se vehiculeaza idea ca SF-ul s-ar lua la intrecere cu stiinta, si ca, na!, stiinta a progresat asa de mult incat SF-ul este cam obsolete. Asta in priviinta lumilor sau viitorului imaginat. Cat despre SF ca literatura sau parte a literaturii, se pare ca este doar „semi-respectable”. Dar totusi sint si parti din SF in general, care par autorilor destul de selecte, si ne sint date ca exemple „Star Wars” si „Matrix”. Din pacate cam asta este la ce se gandesc cei ne-avizati cand aud de SF, Sci-Fi sau cum vreti sa-i spuneti, inclusiv cei de la New Scientist. Chestia e ca scriu despre o chestie despre care nu prea au habar…

Inca de la inceputul anilor ’60 a aparut ideea SF-ului muribund, pe fondul unei relative acalmii economice, perioada in care un mare numar de reviste de gen au disparut iar ritmul aparitiilor editoriale a scazut simtitor. Multi din autorii momentului s-au resimtit, inclusiv Robert Silverberg care a perceput fenomenul cam asa: ” un fel de mare imperiu prabusit, care a colapsat intr-o ciudata decadere provinciala”. Cred ca este elocvent faptul ca in 1961, premiul Hugo pentru cel mai bun fanzin a fost castigat de un simpozion cu titlul „Cine a omorat SF-ul?” A murit SF-ul atunci? Pai nu prea, chiar din contra. Poate selectia s-a inasprit, dar lucrarile bune au trecut, autorii talentati nu au disparut. Philip K. Dick, Poul Anderson sau Cordwainer Smith, pentru a da cateva exemple, au avut contributii importante in acea perioada. Tot atunci exponentii noului val isi faceau debutul: Roger Zelazny, Ursula K. LeGuin sau Kate Wilhelm pentru a numi cativa.

Toata treaba s-a repetat spre sfarsitul anilor ’70, o gramada de articole simandicoase sau savante explicau de ce totul s-a sfarsit pentru SF. Unii s-au panicat, gandindu-se sa treaca la mainstream. Si, iarasi, lucrari importante au aparut in acea perioada „sterila”, nume mari precum James Tiptree, Jr., Frederik Pohl, Gene Wolfe sau John Varley au avut ceva de spus. In 1991 s-a intamplat inca odata, si inca odata in 2001 (desi valurile au fost mai mici), si pe pare ca se intampla si acum. Poate se va repeta in 2021, si tot asa… Fara doar si poate, perioadele respective au avut si „victime”, asa cum probabil o sa fie si acum. Nu vreau sa dau nume, insa unii autori probabil sa o sa fie nevoiti sa-si ia si alt job pe linga scris, debuturile vor fi mai putine, publicul o sa vada ca unele premii nu sint acordate cum erau odata, etc. Cu toate acestea, cartile bune vor fi tot bune, scriitorii talentati vor scrie in continuare, si SF-ul cel muribund va fi resuscitat si de aceasta data.

Revenind la New Scientist, desi titlul pare incisiv, articolul in sine e doar barbologie, fara focus, fara directie. Mai nasol e ca si cei sase crai ai SF-ului nord american raspund cam anemic, fara convingere, poate in afara de Gibson care are totusi ceva de spus. Restul sint doar raspunsuri politicoase care nu spun nimic. Iar Margaret Atwood o face de-a dreptul lata. In acceptiunea respectivei doamne, cei care citesc SF sint doar niste adolescenti intarziati care viseaza planete cu sau fara dragoni pe ele, nave spatiale, savanti nebuni, chestii cu ochii rosii si asa mai departe. Brrrr!

Continuă lectura „Valeu, iar moare Sefeul!”

Interviu Alistair Rennie!

Alistair Rennie (gasiti blogul lui aici) s-a nascut in Nordul Scotiei si acum traieste in Italia. A publicat povestiri in antologia „The New Weird” aparuta la Millennnium Press in 2008, „Weird Tales„, „Fabulous Whitby„, „Electric Velocipede” si „Shadowed Realms„.

Bibliografie :

BleakWarrior Meets the Sons of Brawl – Weird Tales – 2008

A Doom of My Own – Electric Velocipede #15 – 2008

Recalled to the Wrath of Penda – Fabulous Whitby (ed. Liz Williams si Sue Thomason) – 2008

The Gutter Sees the Light That Never Shines – The New Weird (ed. Ann si Jeff VanderMeer) – 2008

The Coup De Grâce – Shadowed Realms #11 – 2006

Il Duca di Cesena – Electric Velocipede #10 – 2006

***

Ai putea sa ne spui cateva cuvinte despre ce faci acum, daca lucrezi la ceva? Eram curios cum de te-ai hotarat sa scrii povestiri, si daca ai de gand, in viitorul apropiat sa ne delectezi cu vreun roman plasat in acelasi univers fantastic ca povestirea “The Gutter Sees the Light That Never Shines”?

Da, lucrez la ceva asemanator povestirii din antologia New Weird, un roman in care Meta-Razbonicii sunt in prim plan. Deci, cu alte cuvinte, este plasat in aceeasi lume a povestii „The Gutter Sees the Light That Never Shines”, ce o mai descriu si in povestea din editia curenta a revistei „Weird Tales” (#351), si se intituleaza „BleakWarrior Meets the Sons of Brawl”. Pot spune ca acest proiect mi-a ocupat o parte considerabila de timp in ultimul an cu aproximatie si prin urmare nu am mai scris nicio povestire scurta de ceva timp.

Modul in care am ajuns sa scriu povestiri scurte este probabil des intalnit printre cei mai multi autori ce surprind science-fiction-ul in scrierile lor. Povestirile scurte sunt o parte importanta a canonului genului. Si, prin urmare, daca citesti des sci-fi, povestirile devin o parte integranta a experientei lecturii, si, daca scrii exista o sansa destul de ridicata ca ele sa devina, de asemenea, o parte integranta a scrisului. Exista la momentul de fata pe piata o gama larga de reviste si antologii ce se concentreaza in mod special pe genuri, oferindu-ti sansa de a te putea axa pe ce te intereseaza. Cred ca am inceput sa tintesc spre asa ceva doar pentru ca era acolo, totul intamplandu-se aproape instinctiv fara a planui ceva.

• Poti numi cativa din scriitorii care ti-au placut si te-au inspirat sa scrii povestiri pe cont propriu? Iti place asa de mult sa scrii fantasy incat nu iei in calcul ca intr-o zi vei scrie povestiri cu subiecte science fiction, space opera, genul asta de scrieri ?

Am inceput sa citesc fantasy si horror de cind eram prea mic sa inteleg mare parte din ceea ce citeam. Insa acei primi scriitori pe care i-am citit au fost cei care m-au convins sa scriu, si cei mai importanti ar fi James Herbert, Robert E. Howard si Michael Moorcock.

Am citit tot ce a scris Herbert pina la „The Dark” si, in acelasi timp, citeam povestile cu Conan a lui Howard’, ce m-au introdus in cele scrise in colaborare cu Lin Carter, L. Sprague de Camp sau chiar separat de catre acestia.Citindu-l pe James Herbert am ajuns sa parcurg carti si de Guy N. Smith si Shaun Hutson. Apoi m-am extins catre un horror mai cerebral. „Salem’s Lot” a lui Stephen King’ a fost o piatra de temelie pentru mine, „The October Country” de Ray Bradbury, „King Rat” de William Kotzwinkle, si doua, trei chestii de Clive Barker ce m+au depasit la momentul respectiv. In ceea ce priveste fantasy-ul, povestile Earthsea ale Ursulei Le Guin au fost extraordinar de inspiratoare. Tot ce a scris Moorcock a fost o piatra de temelie, si inca mai este. Cam acestia ar fi scriitorii de care imi amintesc cel mai bine si care mi-au starnit dorinta de a si scrie.

Este usor de observat ca gravitez mai mult spre partea de fantasy si horror decat spre science-fiction, acestea fiind si zonele in care imi place cel mai mult sa-mi plasez povestirile. Aspir spre o scriere dark fantasy mai mult decat orice pentru ca acolo ma conduc instinctele. La momentul de fata, imi este greu sa-mi imaginez ca voi scrie ceva ce sa cuprinda mai mult de cateva elemente de spatiu cosmic si stiinta, insa sunt dispus sa incerc orice, daca la momentul respectiv sunt stapanit de entuziasmul necesar pentru a duce la capat sarcina propusa.

Si, in mod cert, cred ca intotdeauna vor fi elemente de science-fiction in povestirile mele, desi cred ca vor tinde mai mult spre metafizica decat fizica.

• Cum te-ai simtit cind Ann si Jeff VanderMeer ti-au spus ca iti vor povestirea in antologia lor alaturi de alte lucrari are unor scriitori mult mai cunoscuti si mai bine cotati decat tine? Nu ti-a fost un pic teama ca povestirea ta ar putea trece neobservata de catre cititori ?

Am fost pur si simplu coplesit. Ann a fost cea care mi-a ales povestirea dupa ce am trimis-o la revista Weird Tales, ea tocmai preluand postul de editor de fictiune.La inceput, mi-a trimis un mail in care mi-a spus ca i-a placut textul insa a trebuit sa o respinga de la a fi publicata in Weird Tales din cauza continutului ce se potrivea mult mai bine adultilor. Am fost foarte incantat de mail pentru ca stiu ca atunci cind editorii iti spun ca le place un text chiar spun adevarul. Si mi-am dat seama ca aceasta extremitate a continutul destinat in mare masura adultilor ar fi putut fi o piedica in publicarea povestirii mele in revistele mari de profil, cu cititori de toate varstele

Citeste mai departe!

New Weird si Bookblog!

Din cate s-a putut observa, dupa densitatea posturilor, zilele astea am fost prins in mai multe situatii si ocupatii, unele pe care le voi dezvalui la momentul oportun, altele care vor ramane doar in constiinta mea pentru totdeauna fara a fi divulgate vreodata publicului larg.

Recent Cristi Mitran din echipa bookblog mi-a propus sa-mi posteze articolul de la recenzia Antologiei New Weird coordonata de Jeff VanderMeer pe site, la sectiunea „”Scrie pe blog””, avand in vedere ca el a tradus si ceva povestiri pe acolo si lumea ar fi putut interpreta parerea lui, sau ma rog, nici el nu a vrut sa existe niciun fel de dubiu.

Astfel, joi, 17 octombrie, a aparut pe bookblog, recenzia la New Weird, corectata cu diacritice si retusata pe ici pe colo de Cristi Mitran.Promit, ca data viitoare sa corectez eu recenzia cu diacritice si sa o cosmetizez pentru a putea fi publicata in conditii bune, asta daca voi mai avea ocazia.

Si, daca mai am in vedere si mentionarea in articolul domnului MIchael Haulica din Observatorul Cultural, atat a blogului cat si a recenziilor prezentate, nu numai aici, dar si pe nemirabooks :), nu poate decat sa ne bucure si sa fim flatati de atentia acordata, dar, si ne intareste convingerea ca stradaniile noastre nu sunt in zadar.

New Weird, Ann&Jeff Vandermeer

Antologia New Weird reprezinta un regal pentru orice fan al literaturii de tip straniu, constituindu-se in literatura horror a noului mileniu cu influente science fiction si fantasy, avand ca surse de inspiratie opera lui H.P. Lovecraft sau Clark Ashton Smith, cel care este cunoscut prin prisma colaborarii fructoase la revista de benzi desenate „Weird Tales„, si nu numai.
Precursorii acestui “curent” sunt considerati a fi Mervyn Peake cu ciclul Gormenghast ramas neterminat, M.John Harrison, Michael Moorcock si J.G Ballard, carora li se adauga Jack Vance cu ciclul Dying Earth. Mai recent avem „Books of blood” (1980) a lui Clive Barker, publicate la Nemira in 1998 ce se inscrie pe aceeasi linie a acestui gen de fictiune, descrierile lui Barker depasind cu mult viziunea inaintasilor sai si oferind un suflu nou literaturii de acest gen.
Antologia este fericit structurata in mai multe sectiuni, trecand de la introducerea editorului Jeff VanderMeer la „Stimulii” literaturii de acest gen, in care ne sunt prezentate exemple din perioada „New Wave” a lui Harrison si Moorcock, o sectiune de „Dovezi” in care au fost stranse povestile lui Mieville, Bishop sa-i amintesc pe cei tradusi la noi, o „zona” de dezbatere despre New Weird cu discutii de pe un forum online si lucrari de analiza a influentelor si modificarilor suferite de curent, „Laboratorul” in care mai multi scriitori si-au pus pe hartie ideile despre acelasi subiect la rugamintea editorului si ultima parte in care ni se ofera scrierile vesnicelor sperante locale considerate ca facand parte din adaptarea New Weird la noi in tara, ce, din punctul meu de vedere nu confirma, dovedind inca odata ce diferenta este intre „ei” si „noi”, cel putin la nivel imaginativ.

M. John Harrison incepe antologia cu „Norocul din cap” o poveste destul de greoaie la inceput, ce se dovedeste a avea radacini in aceasi lume din Viriconium cu care se si aseamana si din punctul de vedere al constructiei literare, pe care multi nu au digerat-o din ce am putut constata pe blogul Tritonicilor. Povestirea lui Clive BarkerIntre dealuri, Orasele„este o veche cunostinta din „Books of blood” si o consider o alegere buna, in a-l aduce in fata celor care nu au citit pina acum nimic de el, nu neaparat reprezentativa, insa vorbeste despre imaginatia debordanta a scriitorului. „Traversand Cambodgia” a lui Michael Moorcock, nu m-a impresionat chiar daca este bine construita, cred ca din lipsa acelui sentiment de straniu si deja stacheta fusese ridicata de Barker. Una dintre surprizele cartii pentru mine, o reprezina „Decerebrarea Maicii Lamprey” (1990) a lui Simon D Ings, care din pacate este un outsider pentru acest curent, lucrarea de fata fiind singura de acest gen din cariera lui, cel putin in universul de fata, sper sa nu gresesc ( am mai cautat pe internet insa nu i-am mai gasit ceva asemanator ). Kathe Koja in „Gradina Neingrijita” ne vorbeste despre dragostea dusa la extrem si impreuna cu Thomas Ligotti in „Soapte Dulci vorbind despre neant” incheie seria „Stimulilor” acestui curent literar.

Dovezile„, incep cu cine altul decat China Mieville si universal sau fantastic Bas Lag , detaliindu-ne viata justitiarului pRefacut Jack-Juma-de-Rugaciune prezent si intr-unul din romanele sale ( posibil „Iron Council” ).”Soparla din Ooze este al doilea univers, creeat de Jay Lake, din care nu as mai fi vrut sa ma desprind, varianta in engleza putand fi downloadata si de pe net, si se pare ca nu este singura povestire de acest gen, ce bucurie pe capul meu. Povestirea „The God-Clown is Near„situata in acelasi univers, a fost publicata in antologia Steampunk, editata de aceiasi omniprezenti Ann si Jeff VanderMeer in anul de gratie 2008. Brian Evenson cu „Baiatul lui Watson” are o idee interesanta dar nu m-a agatat prea mult timp iar K.J. Bishop in „Arta de a muri” situata temporal in acelasi univers ca al cartii „Orasul Gravat” ne confirma ca scrie bine, insa mie imi intareste convingerea ca nu se afla printre preferatii mei. Jeffrey Ford si „La Reparata” are ceva substrat fantastic si straniu intr-o masura mai cuminte, Leena Krohn si „Scrisorile din Tainaron” vorbind despre o lume stranie asemanatoarea cu cea din Noul Crobuzon in care alaturi de oameni traiesc si alte fiinte ce au suferit mutatii, urmarindu-se cu precadere ciclul de viata al acestor stranii existente. Seria „Dovezilor” se incheie cum nu se putea mai bine cu „Mincatorul de Maruntaie intalneste Lumina-care-nu-Straluceste-Niciodata” scrisa de Alistair Rennie,  cu o lume atragatoare si o poveste pe masura, singura „chestie” sacaitoare fiind replicile pe care le dau cele doua surori, ce mi-au adus in minte de fiecare data de personajele feminine din diverse anime-uri cu precadere Slayers si chiar Sailor Moon. Totusi, ramane un scriitor care promite si merita urmarita evolutia sa in viitor.

Urmeaza „Zona de dezbatere”, ce, pe linga faptul ca ne prezina nasterea termenului New Weird si discutiile ce au avut loc pe internet pe aceasta tema are si meritul de a aduce in discutie si restul cartilor ce se inscriu in acest curent ce sunt de mare ajutor pentru cei nefamiliarizati cu autorii respectivi, si doresc sa cunoasca mai multe, cum e si cazul meu. „The light ages„de Ian R MacLeod, „A year in the liniar city”de Paul Di Fillipo, „The year of our war” de Steph Swainston, „City of Saints and Medmen” de Jeff Vandermeer, „Stranger Things Happen” de Kelly Link ( ce o puteti gasi si online, doar la distanta de un click pe numele cartii), sunt doar cateva aduse in discutie.

In continuare, „Vietile Festivalului„, reprezinta experimentul propus de editori prin care le-au oferit sansa unor scriitori de fantasy de a scrie o povestire specifica curentului New Weird, si, desi nu se urmarea ca rezultatul sa fie o poveste completa s-a reusit in mare masura indeplinirea acestei sarcini. Paul Di Filippo incepe acest regal fantasy cu o poveste reusita, predand, din pacate prea repede, stafeta urmatorilor scriitori care totusi reusesc sa se adapteze si sa improvizeze cu naturalete povestirile urmatoare. „Per total” este o lectura placuta insa cred ca daca Fillippo ar fi continuat ar fi iesit ceva si mai spectaculos.

Si, ajungem in final, la cei doi reprezentanti ai straniului romanesc, Danut Ivanescu si Ana Maria Negrila cu povestirile „Asteptandu-l pe Corban„si respectiv, „De acum si Pina-n noapte” cu actiunea petrecandu-se in universul Radharc. Fara suparare, dar nu am avut rabdare sa citesc povestea nici unuia dintre ei pina la capat, cea a lui Ivanescu mi s-a parut destul de greoaie si ciudat construita, iar cea de-a doua tinand cont ca  nu am dus-o la bun sfarsit nu ii pot contesta valoarea literara, pe care o are in mod sigur, insa comparativ cu ce gasim in antologia New Weird mai avem mult de lucru, si mai mult nu spun.

Antologia New Weird are o evolutie sinuoasa, cand o povestire te incanta cu lumea creata si ramai cu buza umflata ca s-a terminat prea repede, cand nu stii cum sa treci la urmatoare, fiind o situatie normala, de altfel, aceasta evolutie depinzand de gusturile fiecaruia. Ceea ce conteaza cu adevarat este, insa, impresia finala, aceea a unei colectii de povestiri horror-dark fantasy-stranii de cea mai buna calitate cu reprezentati de prima mina ai genului, fiind laudabila si initiativa de a ne promova cu aceasta ocazie si valorile proprii. O recomand cu caldura oricarui cititor,  indragostit de Noul Crobuzon si China Mieville, de povestile horror a lui Barker, suspansul lui Stephen King sau diversitatea abordata de Richard Matheson.

Cartea poate fi comandata  de pe site-ul editurii Millennium Press sau de pe blogul lui Horia Nicola Ursu.

Lectura placuta!

PS: din cate vad nu toata lumea intelege fenomenul, si nu „digera”  prea bine aparitia antologiei pe piata noastra…aveti articolele, aveti argumentele si contraargumentele, aveti comentariile, voi hotarati…

NEW WEIRD vine!

Ete ca Millennium a schimbat coperta cu una mai ciumeaga! Alta surpriza e ca o sa avem parte de o editie extinsa, cu niscai meseriasi autohtoni, destul de curajosi sa se alature numelor super grele de pe coperta. Speram sa treaca cel putin onorabil aceasta proba de foc. A treia veste buna este ca acest volum apare sub ingrijirea lui Michael Haulica, chestie care ofera garantie impotriva dumelor/traducerilor aiuristice/redactarilor cu ochii inchisi, garantie in care eu am incredere deplina. Cu aceasta ocazie am aflat ce a muncit guru in perioada in care a disparut din peisajul virtual.

In alta ordine de idei, daca faceti precomanda (via e-mail, aveti datele in postul oficial), aveti sansa de a fi fericitii proprietari ai unui exemplar autografiat. Eu unul o sa am o carte foarte „mazgalita”, pentru ca vreau autograf si de la Vandermeeri, si de la Mike, si de la Ursu… La mai multe!

PS. Stiu ca ma repet, insa cred ca este foarte important: volumul acesta a avut prima editie la mama lui in Ianuarie 2008 – EXTRA FRESH!

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑