Căutare

Cititor SF

…unde cititorii dau cu parerea si alte obiecte contondente…

Etichetă

Ann & Jeff Vandermeer

Antologii „proaspete” de „dincolo”!

Recent m-am tot lovit de ceva antologii aparute prin „afara” si m-am gindit sa le aduc la cunostinta, celor ce nu au auzit, sau vazut, sa fim mai precisi.

„The Exquisite Corpuscle”

Frank Wu impreuna cu Jay Lake si-au unit fortele si au editat de-a lungul a 3 ani de zile o antologie intitulata „The Exquisite Corpuscle„, publicata la Fairwood Press. Din ceea ce au afirmat editorii povestirile cuprinse in antologie sunt mai mult decat o insiruire fara vreun sens, ci dimpotriva, avem in fata o versiune literara a jocului „Telefonul fara fir”.

Totul a pornit de la un tablou realizat de Frank Wu si inminat lui Gary Shockley ce a scris o poveste inspirat de catre imaginea respectiva, pentru ca apoi textul (fara tablou) sa ajunga la Tim Pratt (nominalizat la Hugo printre altele) ce a trebuit sa construiasca un poem. Si experimentul a mers mai departe pe acelasi principiu, fiecare scriitor lucrand intr-un mediu cu totul nou fata de persoana dinainte.

Astfel s-a stabilit un lant pe trei ramuri de catre 7 oameni fiecare, la care s-a adaugat apoi Jay Lake ce a scris o poveste pentru a uni toate cele trei ramuri la un loc. O ultima imagine incheie apoi antologia. Cele 22 de persoane prezente sunt : Kenneth Brady, Alan DeNiro, Richard Doyle, Michaela Eaves, M.C.A. Hogarth , Michael J. Jasper, Jay Lake, Aurora Lemieux, Kristin Livdahl, Mary Anne Mohanraj, Tim Pratt, Bruce Holland Rogers, Benjamin Rosenbaum, Nigel Sade, Maia Sanders, Heather Shaw, Diana Sherman, Gary W. Shockley, Christina Sng, Matt Taggart, Greg van Eekhout, Frank Wu.

Mai multe detalii gasiti si aici.

„Fast Ships and Black Sails”

Fast Ships and Black Sails” editata de Jeff si Ann VanderMeer, despre care am avut ocazia sa citesc si in numarul free din Locus, a fost lansata de curind la publisher-ul Night Shade Books. Tema antologiei este pirateria asa ca iubitorii de aventuri pe mare, de vanatori de comori, intrigi, umor de buna calitate, pericole ce insotesc personajele la tot pasul, prazi din cele mai exotice si mai variate se vor delecta in mod sigur cu povestile alese de cei doi editori.

Jeff si Ann VanderMeer promit ca cei ce vor parcurge cartea de fata, dupa ce vor naviga inainte si inapoi in timp alaturi de eroi si vor fi martori la intamplarile lor originale, vor reusi sa mearga si sa vorbeasca (probabil este inclus si cursing-ul specific) intocmai ca un pirat autentic.

Dintre autorii antologiei ii putem numi pe Naomi Novik, Garth Nix, Carrie Vaughn, Dave Freer, Michael Moorcock, Eric Flint, Kage Baker, Sarah Monette, Elizabeth Bear, Steve Aylett, Conrad Williams, si lista nu se sfarseste aici.

Tinand cont ca majoritatea review-urile au fost pozitive, chiar daca nu neaparat in privinta scriitorilor mai renumiti, in mod cert avem in fata o antologie solida si bine construita asa cum ne-a invatat pana acum familia VanderMeer.

„Fast Forward 2”

Antologia „Fast Forward 2” este editata de Lou Anders, cuprinzand povestiri ale scriitorilor Paul Cornell, Kay Kenyon, Chris Nakashima-Brown, Nancy Kress, Jack Skillingstead, Cory Doctorow si Benjamin Rosenbaum, Jack McDevitt, Paul McAuley, Mike Resnick si Pat Cadigan, Ian McDonald, Kristine Kathryn Rusch, Karl Schroeder si Tobias S. Buckell, Jeff Carlson. Textele scriitorilor nu au putut fi clasificate intr-o tema anume astfel incat au fost adunate in  antologia de fata,  iesita de sub tipar la publisher-ul Pyr.

Nuvela lui Cory Doctorow si a lui Paolo Bacigalupi, in care se incearca sa se imagineze cum ar arata razboale intre civilizatiile bazate pe nano-masinarii ce se inmultesc prin replicatie proprie, aflate la ani lumina distanta unele de altele, atunci cand diferiti naniti lupta pentru a vedea care vor reusi sa converteasca primii universul intr-un urias computronium, tocmai a fost lansata sub format de drepturi Creative Commons. Iar fragmente din textele „Catherine Drewe” de Paul Cornell, cel care l-a readus pe Doctor Who in lumina reflectoarelor din nou prin textele sale, si „The Gambler” a lui Paolo Bacigalupi.

Tobias Buckell si Karl Schroeder au colaborat la „Mitigation”, un thriller sci-fi militar ce urmareste problemele geopolitiic globale si a bancilor de date genomice. „Eligible Boy„, a lui Ian McDonald, ce se reintoarce in viitorul fracturat al Indiei, despre care a vorbit in romanul nominalizat la Hugo, River of Gods, exploreaza teme ca genocidul de sexe intr-o era cu probleme demografice.

Mai multe detalii despre scriitorii prezenti si cine si de ce au apreciat antologia, aici.

Anunțuri

Interviu Alistair Rennie!

Alistair Rennie (gasiti blogul lui aici) s-a nascut in Nordul Scotiei si acum traieste in Italia. A publicat povestiri in antologia „The New Weird” aparuta la Millennnium Press in 2008, „Weird Tales„, „Fabulous Whitby„, „Electric Velocipede” si „Shadowed Realms„.

Bibliografie :

BleakWarrior Meets the Sons of Brawl – Weird Tales – 2008

A Doom of My Own – Electric Velocipede #15 – 2008

Recalled to the Wrath of Penda – Fabulous Whitby (ed. Liz Williams si Sue Thomason) – 2008

The Gutter Sees the Light That Never Shines – The New Weird (ed. Ann si Jeff VanderMeer) – 2008

The Coup De Grâce – Shadowed Realms #11 – 2006

Il Duca di Cesena – Electric Velocipede #10 – 2006

***

Ai putea sa ne spui cateva cuvinte despre ce faci acum, daca lucrezi la ceva? Eram curios cum de te-ai hotarat sa scrii povestiri, si daca ai de gand, in viitorul apropiat sa ne delectezi cu vreun roman plasat in acelasi univers fantastic ca povestirea “The Gutter Sees the Light That Never Shines”?

Da, lucrez la ceva asemanator povestirii din antologia New Weird, un roman in care Meta-Razbonicii sunt in prim plan. Deci, cu alte cuvinte, este plasat in aceeasi lume a povestii „The Gutter Sees the Light That Never Shines”, ce o mai descriu si in povestea din editia curenta a revistei „Weird Tales” (#351), si se intituleaza „BleakWarrior Meets the Sons of Brawl”. Pot spune ca acest proiect mi-a ocupat o parte considerabila de timp in ultimul an cu aproximatie si prin urmare nu am mai scris nicio povestire scurta de ceva timp.

Modul in care am ajuns sa scriu povestiri scurte este probabil des intalnit printre cei mai multi autori ce surprind science-fiction-ul in scrierile lor. Povestirile scurte sunt o parte importanta a canonului genului. Si, prin urmare, daca citesti des sci-fi, povestirile devin o parte integranta a experientei lecturii, si, daca scrii exista o sansa destul de ridicata ca ele sa devina, de asemenea, o parte integranta a scrisului. Exista la momentul de fata pe piata o gama larga de reviste si antologii ce se concentreaza in mod special pe genuri, oferindu-ti sansa de a te putea axa pe ce te intereseaza. Cred ca am inceput sa tintesc spre asa ceva doar pentru ca era acolo, totul intamplandu-se aproape instinctiv fara a planui ceva.

• Poti numi cativa din scriitorii care ti-au placut si te-au inspirat sa scrii povestiri pe cont propriu? Iti place asa de mult sa scrii fantasy incat nu iei in calcul ca intr-o zi vei scrie povestiri cu subiecte science fiction, space opera, genul asta de scrieri ?

Am inceput sa citesc fantasy si horror de cind eram prea mic sa inteleg mare parte din ceea ce citeam. Insa acei primi scriitori pe care i-am citit au fost cei care m-au convins sa scriu, si cei mai importanti ar fi James Herbert, Robert E. Howard si Michael Moorcock.

Am citit tot ce a scris Herbert pina la „The Dark” si, in acelasi timp, citeam povestile cu Conan a lui Howard’, ce m-au introdus in cele scrise in colaborare cu Lin Carter, L. Sprague de Camp sau chiar separat de catre acestia.Citindu-l pe James Herbert am ajuns sa parcurg carti si de Guy N. Smith si Shaun Hutson. Apoi m-am extins catre un horror mai cerebral. „Salem’s Lot” a lui Stephen King’ a fost o piatra de temelie pentru mine, „The October Country” de Ray Bradbury, „King Rat” de William Kotzwinkle, si doua, trei chestii de Clive Barker ce m+au depasit la momentul respectiv. In ceea ce priveste fantasy-ul, povestile Earthsea ale Ursulei Le Guin au fost extraordinar de inspiratoare. Tot ce a scris Moorcock a fost o piatra de temelie, si inca mai este. Cam acestia ar fi scriitorii de care imi amintesc cel mai bine si care mi-au starnit dorinta de a si scrie.

Este usor de observat ca gravitez mai mult spre partea de fantasy si horror decat spre science-fiction, acestea fiind si zonele in care imi place cel mai mult sa-mi plasez povestirile. Aspir spre o scriere dark fantasy mai mult decat orice pentru ca acolo ma conduc instinctele. La momentul de fata, imi este greu sa-mi imaginez ca voi scrie ceva ce sa cuprinda mai mult de cateva elemente de spatiu cosmic si stiinta, insa sunt dispus sa incerc orice, daca la momentul respectiv sunt stapanit de entuziasmul necesar pentru a duce la capat sarcina propusa.

Si, in mod cert, cred ca intotdeauna vor fi elemente de science-fiction in povestirile mele, desi cred ca vor tinde mai mult spre metafizica decat fizica.

• Cum te-ai simtit cind Ann si Jeff VanderMeer ti-au spus ca iti vor povestirea in antologia lor alaturi de alte lucrari are unor scriitori mult mai cunoscuti si mai bine cotati decat tine? Nu ti-a fost un pic teama ca povestirea ta ar putea trece neobservata de catre cititori ?

Am fost pur si simplu coplesit. Ann a fost cea care mi-a ales povestirea dupa ce am trimis-o la revista Weird Tales, ea tocmai preluand postul de editor de fictiune.La inceput, mi-a trimis un mail in care mi-a spus ca i-a placut textul insa a trebuit sa o respinga de la a fi publicata in Weird Tales din cauza continutului ce se potrivea mult mai bine adultilor. Am fost foarte incantat de mail pentru ca stiu ca atunci cind editorii iti spun ca le place un text chiar spun adevarul. Si mi-am dat seama ca aceasta extremitate a continutul destinat in mare masura adultilor ar fi putut fi o piedica in publicarea povestirii mele in revistele mari de profil, cu cititori de toate varstele

Citeste mai departe!

New Weird si Bookblog!

Din cate s-a putut observa, dupa densitatea posturilor, zilele astea am fost prins in mai multe situatii si ocupatii, unele pe care le voi dezvalui la momentul oportun, altele care vor ramane doar in constiinta mea pentru totdeauna fara a fi divulgate vreodata publicului larg.

Recent Cristi Mitran din echipa bookblog mi-a propus sa-mi posteze articolul de la recenzia Antologiei New Weird coordonata de Jeff VanderMeer pe site, la sectiunea „”Scrie pe blog””, avand in vedere ca el a tradus si ceva povestiri pe acolo si lumea ar fi putut interpreta parerea lui, sau ma rog, nici el nu a vrut sa existe niciun fel de dubiu.

Astfel, joi, 17 octombrie, a aparut pe bookblog, recenzia la New Weird, corectata cu diacritice si retusata pe ici pe colo de Cristi Mitran.Promit, ca data viitoare sa corectez eu recenzia cu diacritice si sa o cosmetizez pentru a putea fi publicata in conditii bune, asta daca voi mai avea ocazia.

Si, daca mai am in vedere si mentionarea in articolul domnului MIchael Haulica din Observatorul Cultural, atat a blogului cat si a recenziilor prezentate, nu numai aici, dar si pe nemirabooks :), nu poate decat sa ne bucure si sa fim flatati de atentia acordata, dar, si ne intareste convingerea ca stradaniile noastre nu sunt in zadar.

New Weird, Ann&Jeff Vandermeer

Antologia New Weird reprezinta un regal pentru orice fan al literaturii de tip straniu, constituindu-se in literatura horror a noului mileniu cu influente science fiction si fantasy, avand ca surse de inspiratie opera lui H.P. Lovecraft sau Clark Ashton Smith, cel care este cunoscut prin prisma colaborarii fructoase la revista de benzi desenate „Weird Tales„, si nu numai.
Precursorii acestui “curent” sunt considerati a fi Mervyn Peake cu ciclul Gormenghast ramas neterminat, M.John Harrison, Michael Moorcock si J.G Ballard, carora li se adauga Jack Vance cu ciclul Dying Earth. Mai recent avem „Books of blood” (1980) a lui Clive Barker, publicate la Nemira in 1998 ce se inscrie pe aceeasi linie a acestui gen de fictiune, descrierile lui Barker depasind cu mult viziunea inaintasilor sai si oferind un suflu nou literaturii de acest gen.
Antologia este fericit structurata in mai multe sectiuni, trecand de la introducerea editorului Jeff VanderMeer la „Stimulii” literaturii de acest gen, in care ne sunt prezentate exemple din perioada „New Wave” a lui Harrison si Moorcock, o sectiune de „Dovezi” in care au fost stranse povestile lui Mieville, Bishop sa-i amintesc pe cei tradusi la noi, o „zona” de dezbatere despre New Weird cu discutii de pe un forum online si lucrari de analiza a influentelor si modificarilor suferite de curent, „Laboratorul” in care mai multi scriitori si-au pus pe hartie ideile despre acelasi subiect la rugamintea editorului si ultima parte in care ni se ofera scrierile vesnicelor sperante locale considerate ca facand parte din adaptarea New Weird la noi in tara, ce, din punctul meu de vedere nu confirma, dovedind inca odata ce diferenta este intre „ei” si „noi”, cel putin la nivel imaginativ.

M. John Harrison incepe antologia cu „Norocul din cap” o poveste destul de greoaie la inceput, ce se dovedeste a avea radacini in aceasi lume din Viriconium cu care se si aseamana si din punctul de vedere al constructiei literare, pe care multi nu au digerat-o din ce am putut constata pe blogul Tritonicilor. Povestirea lui Clive BarkerIntre dealuri, Orasele„este o veche cunostinta din „Books of blood” si o consider o alegere buna, in a-l aduce in fata celor care nu au citit pina acum nimic de el, nu neaparat reprezentativa, insa vorbeste despre imaginatia debordanta a scriitorului. „Traversand Cambodgia” a lui Michael Moorcock, nu m-a impresionat chiar daca este bine construita, cred ca din lipsa acelui sentiment de straniu si deja stacheta fusese ridicata de Barker. Una dintre surprizele cartii pentru mine, o reprezina „Decerebrarea Maicii Lamprey” (1990) a lui Simon D Ings, care din pacate este un outsider pentru acest curent, lucrarea de fata fiind singura de acest gen din cariera lui, cel putin in universul de fata, sper sa nu gresesc ( am mai cautat pe internet insa nu i-am mai gasit ceva asemanator ). Kathe Koja in „Gradina Neingrijita” ne vorbeste despre dragostea dusa la extrem si impreuna cu Thomas Ligotti in „Soapte Dulci vorbind despre neant” incheie seria „Stimulilor” acestui curent literar.

Dovezile„, incep cu cine altul decat China Mieville si universal sau fantastic Bas Lag , detaliindu-ne viata justitiarului pRefacut Jack-Juma-de-Rugaciune prezent si intr-unul din romanele sale ( posibil „Iron Council” ).”Soparla din Ooze este al doilea univers, creeat de Jay Lake, din care nu as mai fi vrut sa ma desprind, varianta in engleza putand fi downloadata si de pe net, si se pare ca nu este singura povestire de acest gen, ce bucurie pe capul meu. Povestirea „The God-Clown is Near„situata in acelasi univers, a fost publicata in antologia Steampunk, editata de aceiasi omniprezenti Ann si Jeff VanderMeer in anul de gratie 2008. Brian Evenson cu „Baiatul lui Watson” are o idee interesanta dar nu m-a agatat prea mult timp iar K.J. Bishop in „Arta de a muri” situata temporal in acelasi univers ca al cartii „Orasul Gravat” ne confirma ca scrie bine, insa mie imi intareste convingerea ca nu se afla printre preferatii mei. Jeffrey Ford si „La Reparata” are ceva substrat fantastic si straniu intr-o masura mai cuminte, Leena Krohn si „Scrisorile din Tainaron” vorbind despre o lume stranie asemanatoarea cu cea din Noul Crobuzon in care alaturi de oameni traiesc si alte fiinte ce au suferit mutatii, urmarindu-se cu precadere ciclul de viata al acestor stranii existente. Seria „Dovezilor” se incheie cum nu se putea mai bine cu „Mincatorul de Maruntaie intalneste Lumina-care-nu-Straluceste-Niciodata” scrisa de Alistair Rennie,  cu o lume atragatoare si o poveste pe masura, singura „chestie” sacaitoare fiind replicile pe care le dau cele doua surori, ce mi-au adus in minte de fiecare data de personajele feminine din diverse anime-uri cu precadere Slayers si chiar Sailor Moon. Totusi, ramane un scriitor care promite si merita urmarita evolutia sa in viitor.

Urmeaza „Zona de dezbatere”, ce, pe linga faptul ca ne prezina nasterea termenului New Weird si discutiile ce au avut loc pe internet pe aceasta tema are si meritul de a aduce in discutie si restul cartilor ce se inscriu in acest curent ce sunt de mare ajutor pentru cei nefamiliarizati cu autorii respectivi, si doresc sa cunoasca mai multe, cum e si cazul meu. „The light ages„de Ian R MacLeod, „A year in the liniar city”de Paul Di Fillipo, „The year of our war” de Steph Swainston, „City of Saints and Medmen” de Jeff Vandermeer, „Stranger Things Happen” de Kelly Link ( ce o puteti gasi si online, doar la distanta de un click pe numele cartii), sunt doar cateva aduse in discutie.

In continuare, „Vietile Festivalului„, reprezinta experimentul propus de editori prin care le-au oferit sansa unor scriitori de fantasy de a scrie o povestire specifica curentului New Weird, si, desi nu se urmarea ca rezultatul sa fie o poveste completa s-a reusit in mare masura indeplinirea acestei sarcini. Paul Di Filippo incepe acest regal fantasy cu o poveste reusita, predand, din pacate prea repede, stafeta urmatorilor scriitori care totusi reusesc sa se adapteze si sa improvizeze cu naturalete povestirile urmatoare. „Per total” este o lectura placuta insa cred ca daca Fillippo ar fi continuat ar fi iesit ceva si mai spectaculos.

Si, ajungem in final, la cei doi reprezentanti ai straniului romanesc, Danut Ivanescu si Ana Maria Negrila cu povestirile „Asteptandu-l pe Corban„si respectiv, „De acum si Pina-n noapte” cu actiunea petrecandu-se in universul Radharc. Fara suparare, dar nu am avut rabdare sa citesc povestea nici unuia dintre ei pina la capat, cea a lui Ivanescu mi s-a parut destul de greoaie si ciudat construita, iar cea de-a doua tinand cont ca  nu am dus-o la bun sfarsit nu ii pot contesta valoarea literara, pe care o are in mod sigur, insa comparativ cu ce gasim in antologia New Weird mai avem mult de lucru, si mai mult nu spun.

Antologia New Weird are o evolutie sinuoasa, cand o povestire te incanta cu lumea creata si ramai cu buza umflata ca s-a terminat prea repede, cand nu stii cum sa treci la urmatoare, fiind o situatie normala, de altfel, aceasta evolutie depinzand de gusturile fiecaruia. Ceea ce conteaza cu adevarat este, insa, impresia finala, aceea a unei colectii de povestiri horror-dark fantasy-stranii de cea mai buna calitate cu reprezentati de prima mina ai genului, fiind laudabila si initiativa de a ne promova cu aceasta ocazie si valorile proprii. O recomand cu caldura oricarui cititor,  indragostit de Noul Crobuzon si China Mieville, de povestile horror a lui Barker, suspansul lui Stephen King sau diversitatea abordata de Richard Matheson.

Cartea poate fi comandata  de pe site-ul editurii Millennium Press sau de pe blogul lui Horia Nicola Ursu.

Lectura placuta!

PS: din cate vad nu toata lumea intelege fenomenul, si nu „digera”  prea bine aparitia antologiei pe piata noastra…aveti articolele, aveti argumentele si contraargumentele, aveti comentariile, voi hotarati…

NEW WEIRD vine!

Ete ca Millennium a schimbat coperta cu una mai ciumeaga! Alta surpriza e ca o sa avem parte de o editie extinsa, cu niscai meseriasi autohtoni, destul de curajosi sa se alature numelor super grele de pe coperta. Speram sa treaca cel putin onorabil aceasta proba de foc. A treia veste buna este ca acest volum apare sub ingrijirea lui Michael Haulica, chestie care ofera garantie impotriva dumelor/traducerilor aiuristice/redactarilor cu ochii inchisi, garantie in care eu am incredere deplina. Cu aceasta ocazie am aflat ce a muncit guru in perioada in care a disparut din peisajul virtual.

In alta ordine de idei, daca faceti precomanda (via e-mail, aveti datele in postul oficial), aveti sansa de a fi fericitii proprietari ai unui exemplar autografiat. Eu unul o sa am o carte foarte „mazgalita”, pentru ca vreau autograf si de la Vandermeeri, si de la Mike, si de la Ursu… La mai multe!

PS. Stiu ca ma repet, insa cred ca este foarte important: volumul acesta a avut prima editie la mama lui in Ianuarie 2008 – EXTRA FRESH!

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑