abatiaDin cate am inteles si din cate am putut si constata, primul volum al trilogiei Abatiei are o cu totul alta fata, sau in mod sigur un alt final, spre deosebire de editia anterioara de la Nemira. Nu am facut comparatie exacta cu originalul pentru ca momentan nu-l am in zona, insa cred ca din loc in loc au fost inserate idei dintr-o alta povestire, “Pletele sfantului Augustin”, ce a si circulat pe internet in perioada in care scriitorul avea un forum personal de discutii. Imi aduc aminte cu placere de acele timpuri in care am putut aborda diverse teme pe forumul moderat de domnia sa, forum ce s-a mutat pe alta platforma, si farmecul, dar si interesul fata de aducerea la zi a site-ului, scazand considerabil. In 2004, „Blestemul Abaţiei„, volumul doi din serie, obţine premiul Conferinţei Naţionale de SF, Romcon, ca fiind cel mai bun roman SF românesc al anului precedent. Trilogia a mai fost recompensata cu Premiul Vladimir Colin 2006, primind recunoasterea pe care o merita cu prisosinta. Maiestria si spiritul de clarvazator a lui Dan Dobos in ale scrisului stau in usurinta cu care manipuleaza cititorul in directia pe care si-o doreste si dexteritatea cu care se joaca cu mintea noastra, pregatindu-ne incet, incet, pentru marea ridicare a cortinei din final. Este un roman despre sacrificiu si credinta, despre interese economice si manipulare, despre civilizatii extraterestre si clone, dar nu in ultimul rand si despre iubire si tradare. Cu alte cuvinte are de toate pentru toti.

Actiunea se desfasoara pe mai multe planuri,  trei in principiu, atat la nivelul vechii Terre, de acum, cat si pe planete indepartate din sistemul solar, cea imperiala si o alta mai obsucura, cu un rol important totusi in evolutia ulterioara a subiectului. Conflictul principal este dat de lupta surda dintre institutia veche a Abatiei, cea care detine monopolul pe piata fortei de munca prin exploatarea inteligenta a unui sistem de clonare si Imparatul imperiul galactic ce urmareste sa sparga acest monopol, dispunand acum si de un posibil as in mineca. Este de fapt un joc in doi de-a sorecele si pisica in care fiecare tabara incearca sa descopere si sa exploateze slabiciunile adversarului sau, tabla de sah fiind mult mai complexa si mai elaborata decat ne-am astepta. Martiriului si secretul ce se ascunde in obtinerea Lumilor Agricole, pazit cu străşinice de Abatie este principala miza ce anima ambele tabere dar te si hipnotizeaza definitiv si irevocabil silindu-te in a nu mai lasa cartea din mina. Peisajele joaca si ele un rol important. De la Campia Pannoniei de pe Terra unde domina peisajele apocaliptice ale unui pamant distrus de radiatii si poluare, suntem purtati de-a lungul Imperiul pe planete marginase pentru a asista la schimbarile ce vor modela ulterior viitorul omenirii.

Dilemele si necunoscutele te intimpina la tot pasul. Ce se poate intampla atunci cind principiile economie au ajuns sa domine intr-o masura covarsitoare religia omului? Pina cand poate fi controlata total o populatie de clone folosita doar pentru a-i imbogati pe altii? Poate religia si forta suplini orice constiinta de sine intr-atat incat omul sa se transforme in nici mai mult nici mai putin de o oaie oarba? Poate intr-adevar iubirea invinge cu adevarat simtul datoriei si conditionarea de a nu se opune imperiului? Intrebari la care putem gasi raspunsuri sau macar putem intrezari indicii in valtoarea evenimentelor. Singura certitudine este ca totul se desfasoara intr-un cerc perfect, unde nu exista un inceput evident dar nici un sfarsit concret.

Ce-as fi vrut sa fiu daca n-as fi fost quint?Probabil preot.
Dar  de ce sa vrei sa nu fi fost quint?
N`Gai Loon – Confesiuni

Dan Dobos are actiune si stie cum sa dozeze nivelul acestuia din plin si nu numai atat. El poseda si stiinta descrierii amanuntite descoperind cu usurinta in fata cititorului personajele, trairile si pasiunile acestora. Surpriza de la final are conotatiile unei revelatii absolute atat pentru multe din personajele romanului cat si pentru noi, insa nu ma pot abtine si sa nu remarc tonurile un pic comice si partial absurde ale implicatiilor exploatate de scriitor pentru a intregi un tot cu totul deosebit.

S-a spus ca Abatia are radacini in Fundatia lui Asimov sau Dune-ul lui Frank Herbert. Cert este ca asa cum melanjul din Dune este o resursa unica, gasim si aici diziliul, singurul mijloc prin care se pot realiza calatoriile superluminice, controlat strict de catre Imperiu. Ca si in Dune avem niscaiva supersoldati, quintii, pregatiti special pentru a servi interesele dinastia conducatoare. Si, din punctul meu de vedere, asemanarile se opresc aici. Cel putin in ceea ce priveste Dune. Despre trimiterile catre Fundatie nu ma pot pronunta. In esenta, eu le vad ca elemente intalnite si la alte romane de circulatie internationala, sub o forma sau alta, asa ca nu gasesc nicio problema in a le folosi si exploata.

In pofida tuturor prejudecăţilor împotriva romanului de aventuri şi împotriva siglei SF, Dan Doboş îşi propulsează personajele în dialoguri ardente, pune preţ pe analiza psihologică, nu se sfieşte să le lanseze în dispute cu subiect moral şi/sau religios .
Cătălin Badea Gheracostea, Ziarul de duminică, 21 octombrie 2005

De ce a trebuit o editie reviziuita si adaugita? Pentru ca probabil niciun scriitor nu este multumit intru totul de opera sa si isi doreste sa o finiseze pina atinge perfectiunea. Si mai trebuie sa tinem cont ca, in plus, Dan Dobos a avut la dispozitie si sursele proprii de imbogatire a continutului acesteia. Pina la urma este un castig pentru cititor care se poate bucura de opera unui scrib desavarsit, un adevarat papusar si manipulator de destine ale caror existente depasesc barierele timpului nostru, si a carui scriitura poate concura cu usurinta cu oricare autor din afara. Pentru comanda cartii  click aici.

Abatia reuseste performanta de a se adresa unui public divers, de la cititorul nepretentios, insa avid de combinatii socant, pina la rafinatul ideilor, degustator de intelepciuni paradoxale.
Mircea Oprita, Cronici de familie, Casa cartii de stiinta, 2008