Antologia New Weird reprezinta un regal pentru orice fan al literaturii de tip straniu, constituindu-se in literatura horror a noului mileniu cu influente science fiction si fantasy, avand ca surse de inspiratie opera lui H.P. Lovecraft sau Clark Ashton Smith, cel care este cunoscut prin prisma colaborarii fructoase la revista de benzi desenate „Weird Tales„, si nu numai.
Precursorii acestui “curent” sunt considerati a fi Mervyn Peake cu ciclul Gormenghast ramas neterminat, M.John Harrison, Michael Moorcock si J.G Ballard, carora li se adauga Jack Vance cu ciclul Dying Earth. Mai recent avem „Books of blood” (1980) a lui Clive Barker, publicate la Nemira in 1998 ce se inscrie pe aceeasi linie a acestui gen de fictiune, descrierile lui Barker depasind cu mult viziunea inaintasilor sai si oferind un suflu nou literaturii de acest gen.
Antologia este fericit structurata in mai multe sectiuni, trecand de la introducerea editorului Jeff VanderMeer la „Stimulii” literaturii de acest gen, in care ne sunt prezentate exemple din perioada „New Wave” a lui Harrison si Moorcock, o sectiune de „Dovezi” in care au fost stranse povestile lui Mieville, Bishop sa-i amintesc pe cei tradusi la noi, o „zona” de dezbatere despre New Weird cu discutii de pe un forum online si lucrari de analiza a influentelor si modificarilor suferite de curent, „Laboratorul” in care mai multi scriitori si-au pus pe hartie ideile despre acelasi subiect la rugamintea editorului si ultima parte in care ni se ofera scrierile vesnicelor sperante locale considerate ca facand parte din adaptarea New Weird la noi in tara, ce, din punctul meu de vedere nu confirma, dovedind inca odata ce diferenta este intre „ei” si „noi”, cel putin la nivel imaginativ.

M. John Harrison incepe antologia cu „Norocul din cap” o poveste destul de greoaie la inceput, ce se dovedeste a avea radacini in aceasi lume din Viriconium cu care se si aseamana si din punctul de vedere al constructiei literare, pe care multi nu au digerat-o din ce am putut constata pe blogul Tritonicilor. Povestirea lui Clive Barker „Intre dealuri, Orasele„este o veche cunostinta din „Books of blood” si o consider o alegere buna, in a-l aduce in fata celor care nu au citit pina acum nimic de el, nu neaparat reprezentativa, insa vorbeste despre imaginatia debordanta a scriitorului. „Traversand Cambodgia” a lui Michael Moorcock, nu m-a impresionat chiar daca este bine construita, cred ca din lipsa acelui sentiment de straniu si deja stacheta fusese ridicata de Barker. Una dintre surprizele cartii pentru mine, o reprezina „Decerebrarea Maicii Lamprey” (1990) a lui Simon D Ings, care din pacate este un outsider pentru acest curent, lucrarea de fata fiind singura de acest gen din cariera lui, cel putin in universul de fata, sper sa nu gresesc ( am mai cautat pe internet insa nu i-am mai gasit ceva asemanator ). Kathe Koja in „Gradina Neingrijita” ne vorbeste despre dragostea dusa la extrem si impreuna cu Thomas Ligotti in „Soapte Dulci vorbind despre neant” incheie seria „Stimulilor” acestui curent literar.

„Dovezile„, incep cu cine altul decat China Mieville si universal sau fantastic Bas Lag , detaliindu-ne viata justitiarului pRefacut Jack-Juma-de-Rugaciune prezent si intr-unul din romanele sale ( posibil „Iron Council” ).”Soparla din Ooze„ este al doilea univers, creeat de Jay Lake, din care nu as mai fi vrut sa ma desprind, varianta in engleza putand fi downloadata si de pe net, si se pare ca nu este singura povestire de acest gen, ce bucurie pe capul meu. Povestirea „The God-Clown is Near„situata in acelasi univers, a fost publicata in antologia Steampunk, editata de aceiasi omniprezenti Ann si Jeff VanderMeer in anul de gratie 2008. Brian Evenson cu „Baiatul lui Watson” are o idee interesanta dar nu m-a agatat prea mult timp iar K.J. Bishop in „Arta de a muri” situata temporal in acelasi univers ca al cartii „Orasul Gravat” ne confirma ca scrie bine, insa mie imi intareste convingerea ca nu se afla printre preferatii mei. Jeffrey Ford si „La Reparata” are ceva substrat fantastic si straniu intr-o masura mai cuminte, Leena Krohn si „Scrisorile din Tainaron” vorbind despre o lume stranie asemanatoarea cu cea din Noul Crobuzon in care alaturi de oameni traiesc si alte fiinte ce au suferit mutatii, urmarindu-se cu precadere ciclul de viata al acestor stranii existente. Seria „Dovezilor” se incheie cum nu se putea mai bine cu „Mincatorul de Maruntaie intalneste Lumina-care-nu-Straluceste-Niciodata” scrisa de Alistair Rennie,  cu o lume atragatoare si o poveste pe masura, singura „chestie” sacaitoare fiind replicile pe care le dau cele doua surori, ce mi-au adus in minte de fiecare data de personajele feminine din diverse anime-uri cu precadere Slayers si chiar Sailor Moon. Totusi, ramane un scriitor care promite si merita urmarita evolutia sa in viitor.

Urmeaza „Zona de dezbatere”, ce, pe linga faptul ca ne prezina nasterea termenului New Weird si discutiile ce au avut loc pe internet pe aceasta tema are si meritul de a aduce in discutie si restul cartilor ce se inscriu in acest curent ce sunt de mare ajutor pentru cei nefamiliarizati cu autorii respectivi, si doresc sa cunoasca mai multe, cum e si cazul meu. „The light ages„de Ian R MacLeod, „A year in the liniar city”de Paul Di Fillipo, „The year of our war” de Steph Swainston, „City of Saints and Medmen” de Jeff Vandermeer, „Stranger Things Happen” de Kelly Link ( ce o puteti gasi si online, doar la distanta de un click pe numele cartii), sunt doar cateva aduse in discutie.

In continuare, „Vietile Festivalului„, reprezinta experimentul propus de editori prin care le-au oferit sansa unor scriitori de fantasy de a scrie o povestire specifica curentului New Weird, si, desi nu se urmarea ca rezultatul sa fie o poveste completa s-a reusit in mare masura indeplinirea acestei sarcini. Paul Di Filippo incepe acest regal fantasy cu o poveste reusita, predand, din pacate prea repede, stafeta urmatorilor scriitori care totusi reusesc sa se adapteze si sa improvizeze cu naturalete povestirile urmatoare. „Per total” este o lectura placuta insa cred ca daca Fillippo ar fi continuat ar fi iesit ceva si mai spectaculos.

Si, ajungem in final, la cei doi reprezentanti ai straniului romanesc, Danut Ivanescu si Ana Maria Negrila cu povestirile „Asteptandu-l pe Corban„si respectiv, „De acum si Pina-n noapte” cu actiunea petrecandu-se in universul Radharc. Fara suparare, dar nu am avut rabdare sa citesc povestea nici unuia dintre ei pina la capat, cea a lui Ivanescu mi s-a parut destul de greoaie si ciudat construita, iar cea de-a doua tinand cont ca  nu am dus-o la bun sfarsit nu ii pot contesta valoarea literara, pe care o are in mod sigur, insa comparativ cu ce gasim in antologia New Weird mai avem mult de lucru, si mai mult nu spun.

Antologia New Weird are o evolutie sinuoasa, cand o povestire te incanta cu lumea creata si ramai cu buza umflata ca s-a terminat prea repede, cand nu stii cum sa treci la urmatoare, fiind o situatie normala, de altfel, aceasta evolutie depinzand de gusturile fiecaruia. Ceea ce conteaza cu adevarat este, insa, impresia finala, aceea a unei colectii de povestiri horror-dark fantasy-stranii de cea mai buna calitate cu reprezentati de prima mina ai genului, fiind laudabila si initiativa de a ne promova cu aceasta ocazie si valorile proprii. O recomand cu caldura oricarui cititor,  indragostit de Noul Crobuzon si China Mieville, de povestile horror a lui Barker, suspansul lui Stephen King sau diversitatea abordata de Richard Matheson.

Cartea poate fi comandata  de pe site-ul editurii Millennium Press sau de pe blogul lui Horia Nicola Ursu.

Lectura placuta!

PS: din cate vad nu toata lumea intelege fenomenul, si nu „digera”  prea bine aparitia antologiei pe piata noastra…aveti articolele, aveti argumentele si contraargumentele, aveti comentariile, voi hotarati…