Daca tot a iesit destul de „sifonata ” dupa votul de pe blog si se putea si lua la „pachet” impreuna cu orice alta carte, beneficiind de oferta destul de atractiva de pe site-ul celor de la Tritonic, m-am gindit sa o comand .
Sincer, era in plan de mai demult, insa citisem o recenzie nu prea favorabila si am luat-o de buna, asa ca nu a mai fost printre prioritati. Cred ca mai toti fanii sci-fi au auzit in ultimul timp vorbindu-se mai des de George Lazar (desi el se invarte de mai mult timp prin cercurile astea, frecventand in perioada facultatii si intalnirile cenaclului Quasar din IASI), directorul si cel care se afla in spatele revistei lunare, cel putin pina in octombrie, Sci-Fi Magazin.
Pentru mine nu a fost primul contact cu scriitorul de fictiune George Lazar, citindu-isi povestirea „Restul Zilelor” din primul numar al revistei Sci-Fi Magazin ( pe ultimul nu am avut inca timp sa-l parcurg, mai e una si acolo ). La momentul respectiv am fost destul de impresionat de modul fluent si atragator in care a curs actiunea si de sfarsitul destul de bine construit pe care ni l-a oferit. Si acum, dupa ce am citit si cartea mi-a ramas impresia ca intradevar le stie cu scrisul si da dovada de o naturalete aparte in expunerea ideilor (chiar daca unii nu prea le inghit, din varii motive), meritand a fi sustinut pentru curajul de a trece de la povestiri direct la o carte destul de voluminoasa, intr-o perioada in care traducerile scriitorilor straini sunt din ce in ce mai dese.
Revenind la carte, ne aflam intr-un viitor al omenirii in care toate marile concerne industriale au fost distruse de sistemul de sateliti special construit de americani pentru monitorizarea gradului de poluare, lasand in haos o lume intreaga. Momentul actiunii este plasat la cativa zeci de ani dupa aceste incidente in care gasim un continent American macinat de razboiul dintre statele sale, insa reunit, la momentul de fata, sub un singur presedinte, cu un Washington inundat, si o Europa stransa in principal in jurul Germaniei si intitulandu-se acum, Autarhia Europeana. Din punctul meu de vedere, autorul aduce in discutie in principal folosirea energiei alternative si eventualele solutii la sustinerea unui mediu curat, prin promovarea obtinerii energiei eoliane si solare, Autarhia functionand prin exploatarea maxima a acestor elemente, si implicit prin prezentarea actiunii de distrugere a marilor poluatori si grija americanilor pentru viitorul planetei se constituie intr-un adevarat manifest literar indreptat impotriva pericolului pe care il reprezinta nivelul de poluare la care a ajuns planeta noastra si efectele sale asupra climei si asupra existentei omenesti.
Un mesaj cat se poate de ecologic, la moda si nu neaparat prea inovator. Nici actiunea sau desfasurarea evenimentelor nu surprinde prea tare avand o evolutie lineara si destul de previzibila, insa, pt mine, conteaza si modul in care este ea prezentata. Am sperante de la o carte ca voi si intelege ceva si o voi putea parcurge cu usurinta, ori cum multe lucrari ale scriitorilor romani din anii recenti in care si-au fortat imaginatia au rezultat in niste alambicuri destul de greoaie la citit ( si probabil nu numai sciitorii autohtoni sufera de aceasta boala), meritul este cu atat mai mare.
Mi s-a parut a fi binisor documentat, desi probabil daca ne apucam sa disecam cartea se vor gasi si scapari ( la un moment dat spre sfarsit se spune ca au explodat niste bombe intr-un tunel, pe care personajele il folosesc a doua a zi la intoarcere ) carcotasii si chitibusarii avand probabil o paine de mincat.
Personajele, nu sunt neaparat memorabile sau iesite din comun, trairile lor si zbuciumul interior sunt puse in planul secund, actiunea fiind cea care primeaza. Pe deoparte, este un lucru bun, pe mine nu ma prinde tot timpul cand „subiectii” incep sa fabuleze despre menirea lor in viata, caile Domnului si alte situatii de acest gen, desi ele ajuta la conturarea personajelor si la intarirea actiunilor ulterioare ale acestora, autorul stabilind de la bun inceput ca principala motivatie pentru cei doi presedinti, ura fata de poporul european in cazul celui american si invers in ceea ce-l priveste pe cel al Autarhiei Europene. Iar, daca i-am analiza pe rand, pe Alice, eroina americanca, si Ivan, locuitor al spatiului European, am observa ca nu sunt creionate ca individualitati puternice, deosebite, explicatia putand sta si in faptul ca au fost atat de montati si indoctrinati dupa modelul presedintilor, americanii impotriva europenilor , si invers si societatile sunt atat de diferite fata de cele de astazi incat este greu sa te impotrivesti sistemului si sa mai gasesti multa bucurie in viata (-de fapt Alice, este si dependenta de droguri in primele pagini ale cartii-).
Mi-a placut viziunea unui est salbaticit, civilizatia terminandu-se cam la granita Romaniei in apropierea orasului Oradea, insa nu mi-au picat prea bine cele cateva zeci de pagini de la inceputul romanului in care te lupti sa descifrezi literele din cauza tiparului prost . Lipsa de cerneala sau tus, de la tipografie si-a lasat amprenta si asupra cartii. not so cool 🙂 Sa nu uit, de-al lungul povestirii aparea cu insistenta un cuvant, „a baleia” ce s-ar traduce in dex ca „a parcurge cu un fascicul electronic suprafaţa ecranului luminescent al unui tub catodic”, in principiu, cu intelesul de a schimba canalele de televiziune.
Per total, chiar daca s-au criticat unele alegeri ale scriitorului in evolutia actiunii, pina la urma el este cel care hotaraste drumul personajelor, restul criticilor sefeisti romani ar trebui sa puna mina sa scrie o carte si apoi sa atace virulent pe altii. Este de preferat o critica constructiva si nu una distructiva cand nu prea este cazul, aceste situatii nefiind benefice pt cititori si scriitori deopotriva.
Si, offtopic, va aduc la cunostinta ca Editura Nemira si-a „implantat” noi facilitati pe site, in zona formularului de comanda si acum se poate ca studentii si profesorii sa primeasca o reducere de 35% la orice carte pe adresa virtuala a editurii Nemira . Mai multe detalii puteti afla aici pe blog .
Ps: ma grabesc la posta ca mi-a venit New Wierd-u 🙂 (dezmat total)
update: intre timp am pus mina pe ea, am pipait-o0o, am mingaiat-o0o, am admirat-o0o…diseara dormim impreuna 🙂
pentru cei interesati sa o comande, pot sa arunce un ochi aici sa afle mai multe detalii sau daca vor sa afle ce ecouri au ramas in presa dupa vizita Vandermeer-ilor se pot delecta cu articolul de aici de pe blogul domnul Horia-Nicola Ursu.
11 septembrie, 2008 at 13:24
Deci, ti-a placut ori ba ?
11 septembrie, 2008 at 13:52
da…nu e rea precum s-a zis…acum..asta e parerea mea…si, tinand cont ca autorul ii multumeste lui Mihai Dan Pavelescu pt sugestii si altora…, nu e ghiveci cum s-ar vrea sa credem, dar nici Alastair Reynolds nu e:), nu ca s-ar fi pus vreodata problema.
11 septembrie, 2008 at 13:56
Sa inteleg ca esti cu Reynolds in brate ?
11 septembrie, 2008 at 13:58
inca nu:) meditam ce sa incep…poate NW daca tot e „calda”:)…vazusem postul tau de pe blogul Nemira 😉 si de asta aluzia…
11 septembrie, 2008 at 14:00
He, he! Cred ca Ursache s-ar bucura sa incepi cu NW.
11 septembrie, 2008 at 14:46
unii inca mai asteapta New Weirdu’ … sper sa fie dezmat si la mine maine, deocamdata, fingers crossed
11 septembrie, 2008 at 14:49
ce poza ai nimerit la avatar :))..din cate am vazut la mine fusese trimisa de pe 9 si a ajuns pe 11..deci,teoretic nu dureaza mult transportul…
11 septembrie, 2008 at 15:20
new weird, dadadada 🙂
despre america lui george: precum am mai spus si in motivatia nominalizarii, s-ar fi putut face atit de multe cu cartea asta… si n-a iesit. personajele sint de carton. limbajul e inadecvat in mare parte din carte. din punct de vedere al sistemului politic descris, cartea scirtiie rau ca plauzibilitate. daca vreti sa vedeti o extrapolare politica documentata si plauzibila, cititi The Mirrored Heavens a lui David J. Williams (pune mina, aspoiule, si cumpar-o, ca zau ca merita!). o gasiti pe amazon: http://www.amazon.com/Mirrored-Heavens-David-J-Williams/dp/0553385410
si-aici gasiti citeva detalii faine despre impartirea politica a lumii din cartea lui williams: http://www.autumnrain2110.com/index.php?action=geopolitical
asta asa, spre comparatie. iar pretul e tot cam p-acolo.
11 septembrie, 2008 at 16:03
Kyodnb, acum nu stiu unde stai tu. Probabil mai aproape de SM, daca a ajuns in doar 2 zile.
11 septembrie, 2008 at 16:12
momentan vegetez in IASI:)..si de pe la Bucuresti, cam in tot atat timp imi ajunge
@ Horia-Nicola Ursu…eram pe aproape cu personajele 😉
scuzati calitatea pozelor…e din pricina lipsei luminii naturale ..
11 septembrie, 2008 at 17:37
mamaie, ce poze nasoale! chiar eram curios ce ti-au „mazgalit” la autograf…
11 septembrie, 2008 at 17:41
batea lumina…si telefonu nu e grozav la poze seara…
suna asa…”For .. … Thanks for your interest in the New Wierd. Hope you enjoy it!” plus semnaturi:)
11 septembrie, 2008 at 18:15
sarumina conashule!
11 septembrie, 2008 at 20:17
Doar nu vreti sa ia Pulitzer sau Nobel !Cu modestie ,ca noi sintem mai saraci!La mine nu a ajuns Weird-u si pling{de ciuda!}
12 septembrie, 2008 at 13:44
@Ursu – Thanx for the tip. It’s in the cart now.
12 septembrie, 2008 at 18:28
Horia, pare corect ce spui despre America One. Sunt curios ce-ai spune despre Waldemar, in schimb.