Daca tot a iesit destul de „sifonata ” dupa votul de pe blog si se putea si lua la „pachet” impreuna cu orice alta carte, beneficiind de oferta destul de atractiva de pe site-ul celor de la Tritonic, m-am gindit sa o comand .

Sincer, era in plan de mai demult, insa citisem o recenzie nu prea favorabila si am luat-o de buna, asa ca nu a mai fost printre prioritati. Cred ca mai toti fanii sci-fi au auzit in ultimul timp vorbindu-se mai des de George Lazar (desi el se invarte de mai mult timp prin cercurile astea, frecventand in perioada facultatii si intalnirile cenaclului Quasar din IASI), directorul si cel care se afla in spatele revistei lunare, cel putin pina in octombrie, Sci-Fi Magazin.

Pentru mine nu a fost primul contact cu scriitorul de fictiune George Lazar, citindu-isi povestirea „Restul Zilelor” din primul numar al revistei Sci-Fi Magazin ( pe ultimul nu am avut inca timp sa-l parcurg, mai e una si acolo ). La momentul respectiv am fost destul de impresionat de modul fluent si atragator in care a curs actiunea si de sfarsitul destul de bine construit pe care ni l-a oferit. Si acum, dupa ce am citit si cartea mi-a ramas impresia ca intradevar le stie cu scrisul si da dovada de o naturalete aparte in expunerea ideilor (chiar daca unii nu prea le inghit, din varii motive), meritand a fi sustinut pentru curajul de a trece de la povestiri direct la o carte destul de voluminoasa, intr-o perioada in care traducerile scriitorilor straini sunt din ce in ce mai dese.

Revenind la carte, ne aflam intr-un viitor al omenirii in care toate marile concerne industriale au fost distruse de sistemul de sateliti special construit de americani pentru monitorizarea gradului de poluare, lasand in haos o lume intreaga. Momentul actiunii este plasat la cativa zeci de ani dupa aceste incidente in care gasim un continent American macinat de razboiul dintre statele sale, insa reunit, la momentul de fata, sub un singur presedinte, cu un Washington inundat, si o Europa stransa in principal in jurul Germaniei si intitulandu-se acum, Autarhia Europeana. Din punctul meu de vedere, autorul aduce in discutie in principal folosirea energiei alternative si eventualele solutii la sustinerea unui mediu curat, prin promovarea obtinerii energiei eoliane si solare, Autarhia functionand prin exploatarea maxima a acestor elemente, si implicit prin prezentarea actiunii de distrugere a  marilor poluatori si grija americanilor pentru viitorul planetei se constituie intr-un adevarat manifest literar indreptat impotriva pericolului pe care il reprezinta nivelul de poluare la care a ajuns planeta noastra si efectele sale asupra climei si asupra existentei omenesti.

Un mesaj cat se poate de ecologic, la moda si nu neaparat prea inovator. Nici actiunea sau desfasurarea evenimentelor nu surprinde prea tare avand o evolutie lineara si destul de previzibila, insa, pt mine, conteaza si modul in care este  ea prezentata. Am sperante de la o carte ca voi si intelege ceva si o voi putea parcurge cu usurinta, ori cum multe lucrari ale scriitorilor romani din anii recenti in care si-au fortat imaginatia au rezultat in niste alambicuri destul de greoaie la citit ( si probabil nu numai sciitorii autohtoni sufera de aceasta boala), meritul este cu atat mai mare.

Mi s-a parut a fi binisor documentat, desi probabil daca ne apucam sa disecam cartea se vor gasi si scapari ( la un moment dat spre sfarsit se spune ca au explodat niste bombe intr-un tunel, pe care personajele il folosesc a doua a zi la intoarcere ) carcotasii si chitibusarii avand probabil o paine de mincat.

Personajele, nu sunt neaparat memorabile sau iesite din comun, trairile lor si zbuciumul interior sunt puse in planul secund, actiunea fiind cea care primeaza. Pe deoparte, este un lucru bun, pe mine nu ma prinde tot timpul cand „subiectii” incep sa fabuleze despre menirea lor in viata, caile Domnului si alte situatii de acest gen, desi ele ajuta la conturarea personajelor si la intarirea  actiunilor ulterioare ale acestora, autorul stabilind de la bun inceput ca principala motivatie pentru cei doi presedinti, ura fata de poporul european in cazul celui american si invers in ceea ce-l priveste pe cel al Autarhiei Europene. Iar, daca i-am analiza pe rand, pe  Alice, eroina americanca, si Ivan, locuitor al spatiului European, am observa ca nu sunt creionate ca individualitati puternice, deosebite, explicatia putand sta si in faptul ca au fost atat de montati si indoctrinati dupa modelul presedintilor, americanii impotriva europenilor , si invers si societatile sunt atat de diferite fata de cele de astazi incat este greu sa te impotrivesti sistemului si sa mai gasesti multa bucurie in viata (-de fapt Alice, este si dependenta de droguri in primele pagini ale cartii-).

Mi-a placut viziunea unui est salbaticit, civilizatia terminandu-se cam la granita Romaniei in apropierea orasului Oradea,  insa nu mi-au picat prea bine cele cateva zeci de pagini de la inceputul romanului in care te lupti sa descifrezi literele din cauza tiparului prost . Lipsa de cerneala sau tus, de la tipografie si-a lasat amprenta si asupra cartii. not so cool🙂 Sa nu uit, de-al lungul povestirii aparea cu insistenta un cuvant, „a baleia” ce s-ar traduce in dex ca  „a parcurge cu un fascicul electronic suprafaţa ecranului luminescent al unui tub catodic”, in principiu, cu intelesul de a schimba canalele de televiziune.

Per total, chiar daca s-au criticat unele alegeri ale scriitorului in evolutia actiunii, pina la urma el este cel care hotaraste drumul personajelor, restul criticilor sefeisti romani ar trebui sa puna mina sa scrie o carte si apoi sa atace virulent pe altii. Este de preferat o critica constructiva si nu una distructiva cand  nu prea este cazul, aceste situatii nefiind benefice pt cititori si scriitori deopotriva.

Si, offtopic,  va aduc la cunostinta ca Editura Nemira si-a „implantat” noi facilitati pe site, in zona formularului de comanda si acum se poate ca  studentii si profesorii sa primeasca o reducere de 35%  la orice carte pe adresa virtuala a editurii Nemira . Mai multe detalii puteti afla aici pe blog .

Ps: ma grabesc la posta ca mi-a venit New Wierd-u🙂 (dezmat total)

update: intre timp am pus mina pe ea, am pipait-o0o, am mingaiat-o0o, am admirat-o0o…diseara dormim impreuna🙂

pentru cei interesati sa o comande, pot sa arunce un ochi aici sa afle mai multe detalii sau daca vor sa afle ce ecouri au ramas in presa dupa vizita Vandermeer-ilor se pot delecta cu articolul de aici de pe blogul  domnul Horia-Nicola Ursu.