David Marusek„Counting Heads” („Vanatoarea de capete„) vine sa completeze si sa dezvolte mai mult o veche povestire a scriitorului David Marusek, ”We Were Out of Our Minds with Joy” (1995). De altfel, aceasta este si incorporata in primul capitol al romanului, cu adaugiri si corecturi minore, si este cea care a si atras atentia publicului. In 1999 romanul sau, „The Wedding Album„, a fost rasplatit cu Theodore Sturgeon Memorial Award si a fost nominalizat la Nebula Award, categoria cel mai bun roman. „Counting Heads” a fost publicata pentru prima oara in 2005 la editura Tor Books, beneficiind si de o continuare, „Mind Over Ship” (2009), la aceeasi Tor Books .

Romanul ne introduce intr-un viitor dominat de progresele nanotehnologiei, dar si ale stiintelor in general. Oamenii isi pot prelungi viata prin mijloace medicale si alte metode de reintinerire specifice, la zeci, poate chiar sute de ani, existand chiar si posibilitatea de-a-si suprima cresterea, ramanand la stadiul de copil, desi cu o minte de adult cu zeci de ani de viata. Oamenii au ajuns sa depinda, intr-o proportie covarsitoare, de actiunile unor valeti computerizati, un fel de insotitori robotici personali, dispunand insa de constiinta proprie si de o inteligenta cultivata in urma numeroaselor interactionari cu mediul, dar si cu stapanul lor. O alta trasatura specifica societatii viitoare imaginate de scriitor ar fi prezenta clonelor umane repartizate pe categorii de munca. Avem clone russ, cu un simt ridicat al datoriei, specializate in protectia oamenilor cu bani, clonele pike, cu un temperament violent, extrem, folosite mai ales ca trupe de soc, sau interventii, clone evangeline, fiinte delicate si sensibile, create pentru a oferi asistenta si companie, clone jerry, jenny, john, si lista continua. Exploatand la maxim boom-ul tehnologic, omenirea s-a retras in domuri uriase, unde securitatea este foarte stricta. De altfel, politia obisnuita a fost inlocuita cu o serie de masini specializate, limacsii, roboti autonomi ce umbla liberi prin orase si se ataseaza de fiecare locuitor din cand in cand, doar pentru a sonda integritatea organismului.

Din fericire pentru noi, scriitorul nu se opreste aici, si creioneaza o lume a viitorului in care cibernetica si tehnologia primeaza, in care sunt posibile convorbirile si socializarile de la distanta, fara a mai necesita prezenta reala a corpului, in care robotica a atins unele dintre varfurile sale, sistemele valet ale oamenilor fiind doar unul dintre ele. Insa exista si reversul medaliei, slujbele sunt din ce in ce mai greu de gasit si, pentru a face fata mai usor traiului din aceste timpuri si pentru a reusi sa stranga banii necesari reintinerii, oamenii s-au unit in cartele. O atentie deosebita i se acorda si „Proiectului Gradina Pamant”, initiat de o serie de personaje influente si urmarindu-se o asa-zisa colonizare spatiala.

Dupa cate se poate constata avem o societate a viitorului urmarita in cele mai mici detalii, oferindu-se amanunte si observatii folositoare, si care, pentru mine, au constituit sarea si piperul cartii. De altfel, cred ca tocmai aceasta bogatie a imaginatiei si a personajelor m-a tinut conectat la atmosfera romanului. Pentru ca exista anumite scapari peste care, unii, poate nu vor trece asa usor.

Romanul este impartit in trei segmente, corespunzatoare unor schimbari de directie in evolutia actiunii. Impresia mea a fost ca scriitorul a fost si el asa de prins de lumea pe care si-a imaginat-o, incat a uitat sa mai exploateze si chiar sa mai explice anumite momente cheie din actiune. De exemplu, eu am asteptat cu sufletul la gura explicatia pentru deznodamantul din primul fragment, sperand intr-un scenariu mai complex, insa ma declar complet dezamagit de explicatia, cam puerila si neasteptata, pe care o alege scriitorul. De asemenea, dupa ce 80% din volum asistam la o conspiratie al carei unic scop este eliminarea mostenitoarei lui Eleanor Starke, finalul nu este deloc explicit, si pur si simplu mie nu mi-a oferit nicio explicatie satisfacatoare. Si in plus deseori se mai scot din scena personaje, si chiar si atunci cind este vorba de un valet robotic, cred ca am merita macar o explicatie sau o detaliere mai atenta a motivelor pentru care a fost indepartat. Cred ca aceasta lipsa a unui personaj sau grup de personaje care sa atraga antipatia cititorului si pe care sa-l identificam in mod clar ca fiind eminenta cenusie ascunsa in spatele evenimentelor cantareste hotarator in formularea impresiei finale. Nu prea reusita, mai ales in ceea ce priveste pastrarea unei coerente logice la nivelul intrigii.

Totusi, in ciuda stagnarii evidente si a lipsei acute de inspiratie cind vine vorba de dezvoltarea intamplarilor, puteti avea placerea sa descoperi o carte deosebita, cel putin la nivelul lumiii construite. Ca o constatare personala, as preciza ca romanul a fost norocos sa incapa pe mana Cristinei si a lui Stefan Ghidoveanu, lasandu-mi impresia ca este genul de carte pe care, la ora actuala, doar o mina de persoane de la noi l-ar fi putut traduce competent. Si, din punctul meu de vedere, premiul nostru de popularitate pentru cea mai buna traducere a anului 2008 vine sa intareasca acest lucru. Si poate daca lumea lui Stross ar fi fost oferita unui traducator cu experienta, altul ar fi fost deznodamantul acestei triste „epopei„.

La final, va transmit ca eu m-am indragostit de lumea „colorata” si moderna a lui Marusek, si chiar daca a lungit-o mai mult decat a fost cazul, a fost o lectura pe care o voi tine minte, in mod sigur, foarte mult mult timp, de acum incolo. Si as mai mentiona ca pe Sf Site, in viziunea lui Greg L. Johnson, aparitia in 2005 a romanului „Counting Heads” a primit o mentiune de onoare, alaturi de „Cowl” de Neal Asher, pe care am gasit-o si eu in librarii (editura Lucman, 2005). Oricum, cine ajunge la lista respectiva va avea surpriza sa constate ca unele dintre cartile topului respectiv au vazut deja lumina tiparului si in Romania.