„Odd Thomas” de Dean Koontz este prima carte din seria Odd Thomas, fiind preconizat a apărea şase romane, publicată în 2003 la ei şi octombrie 2007 în România, in varianta hardcover la editura Rao, în traducerea lui Liviu Radu. Coperta nu este extraordinară şi nici nu am găsit nicăieri de unde este luată sau cine a desenat-o, mai ales ca din ce am văzut, cea originală nu seamănă deloc cu varianta românească.Ţin să precizez, încă de la început că scriitorul este unul dintre preferaţii mei, în special şi datorită publicării cărţilor sale în numar mare, la mai multe edituri, începand cu Nemira, continuând cu Lider, şi nu în ultimul rand, cea mai consecventă, Rao, dar şi modului în care îmbină cu succes necunoscutul şi nevoia cititorilor de a se confrunta cu lucruri paranormale şi personaje conturate cât mai aproape de realitate, ce s-ar putea identifica cu oricare dintre noi.Din punctul meu de vedere cartea nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor, până la pagina doua sute şi un pic, nu m-am confruntat cu prea multe evenimente neobişnuite şi nici intriga nu se ridică la nivelul celorlalte cărti ale lui Koontz. Acesta reuşea în câteva pagini să treacă personajele de la o stare de spirit la alta, de la teama la speranşa că vor reuşi să supravieşuiască, să depăşească obstacolele indiferent de cât de imposibile ar fi părut, ne uimea cu situţiile şi actorii creionaţi uneori depăşind limitele înţelegerii şi imaginaţiei, pe scurt un izvor bogat de întâmplări şi situaţii cu totul ieşite din comun.
Cartea începe cu un mic interludiu, în care eroul nostru reuşeste să rezolve un caz de crimă, punându-ne în tema cu puterile pe care le posedă şi caracterul justiţiar puternic de care este stăpânit. Astfel prin capacitatea de a vedea fantomele (ce, se pare că este doar una din abilităţile sale), fără a putea însă comunica cu ele, simte ca este de datoria lui să intervină ori de câte ori crede că ar fi nevoie de ajutorul lui. Cum ziceam şi mai sus, mai mult de jumatate de carte urmăreşte momente din viata actorului principal, Odd Thomas, şi interacţiunea acestuia cu persoanele din jurul său. Pe măsură ce înaintăm în povestire întâlnim în text presărate detalii despre viaţa în oraselul deşertic Pico Mundo, despre obiceiurile locuitorilor săi şi istoria locurilor şi clădirilor din împrejurimi, şirul ideilor şi acţiunii fiind deseori întrerupt şi condimentat cu asemenea informaţii. Dacă stau bine şi mă gândesc este prima oara când la o carte de Koontz am impresia că s-a întins mai mult decât este cazul, reuşind cu greu să-mi înabuş nerăbdarea, convingerea că până la urma se va întampla ceva cu adevărat notabil fiind cea care m-a împins să merg mai departe. Până la urmă cartea este salvată de sfârşitul lucrat, inspirat totuşi din evenimentele ultimilor ani, fara prea multe implicaţii paranormale sau explicaţii complicate. De asemenea, pe parcursul cărţii personajul se întâlneşte cu o serie de elemente asupra cărora se lasă cortina, fară a mai fi aduse în discuţie în continuare, până la sfârşit. Aş mai remarca prezenţa bodachi-lor, fiinţe imateriale, de o formă întunecată nedefinită ce adulmecă cu nesaţ eventualele crime sau evenimente violente tragice, strângându-se numeric proporţional cu gravitatea şi numarul de victime implicate în incidentele mortale. Acestea mi-au adus în minte duhul hămesit, cam de aceeşi formă, ce se hrănea cu alte spirite, înghiţind totul în calea lui, din filmul anime premiat cu Ursul de aur în 2002, Spirited Away.
În ciuda faptului, după cum am precizat şi mai sus că sfârşitul salvează în mare parte cartea, fiind bine construit, totuşi surprizele prezente în ultimele pagini ale cărţii nu prea mi-au fost pe plac, finalul nefiind unul conventional şi probabil mulţi vor strîmba din nas, eu sigur am făcut-o. Oricum, dacă mergem pe principiul originalităţii probabil poate fi considerat un capăt de drum reuşit şi un nou punct de start în aventurile viitoare ale lui Odd Thomas. Mi-au placut notele de subsol răspândite de-a lungul întregii cărţi, explicând anumiţi termeni sau denumiri, fără a se traduce mottamo orice denumire.Un pic deranjantă a fost împărţirea cărţii, în nu mai puţin de şaizeci şi şase de capitole, câteva dintre ele mult prea scurte. De pe net cartea poate fi comandată de aici.
Cititor SF 
Comentarii recente