In perioada lansarii si evenimentelor de la conventia canadiana Ad Astra, scriitorul Costi Gurgu a avut placerea de a ne raspunde la cateva intrebari. Teoretic acesta trebuia postat atunci, dar ne-am luat cu altele si am lasat pentru mai tarziu. Nu stiu in ce masura am reusit  sa captez in intrebari lucruri necunoscute cititorilor si in acelasi timp de interes general, insa mi-au placut foarte mult raspunsurile. Ii mai multumim inca odata scriitorului pentru disponibilitate si sper sa va bucurati de interviu asa cum am facut-o eu.

1.Recent discutam cu un prieten care imi spunea ca atunci cand vom descoperi de unde le vin ideile scriitorilor vom putea si noi profita cumva de acest lucru. Ei bine, intrebarea evidenta. De unde ii vin ideile scriitorului  Costi Gurgu?

Costi Gurgu - 1 noiembrie 2008Pentru mine, a fi scriitor nu este atit o meserie, cit este o a doua natura cu care unii oameni se nasc. Scrisul devine o meserie ulterior, dupa ce ai studiat si ai scris indeajuns incit sa poti publica. La inceput, pe vremea scolii generale si a liceului, cind umpleam sute de pagini cu povesti “uimitor” de asemanatoare cu Razboiul Stelelor, Seniorii Razboiului sau Tara Norilor Purpurii, ma gindeam intens la ideile pe care le-as scrie. Zile intregi in care ma concentram in efortul de a gasi o idee care sa-mi placa indeajuns incit sa-mi petrec vremea scriind in loc sa ma joc.

Cu timpul insa, “cautatul ideilor” mi-a devenit o obisnuinta pe care am ajuns sa o practic instinctiv. Mintea mea s-a specializat si la ora actuala ideile imi vin fara sa le mai caut. Efortul apare atunci cind vrei sa le opresti si sa-ti limpezesti mintea, pentru a te putea concentra numai pe cele care ti-au trezit un interes imediat. O scena pe strada, o discutie auzita intimplator in metrou, un miros, un concept dintr-o carte ori ziar, o cladire, orice amanunt din jurul meu poate sa-mi trezeasca o noua idee. Spun “sa-mi trezeasca”, pentru ca am constatat in majoritatea cazurilor ca aveam deja semintele respectivelor idei in subconstient si stimulentul extern nu a facut decit sa-mi concretizeze respectiva idee.

In facultate si citiva ani dupa aceea obisnuiam sa car cu mine un caiet. Imediat ce ma lovea “inspiratia” (si se intimpla de citeva ori pe zi), imi scoteam caietul si notam ideea in forma ei incipienta, cruda. Ulterior am renuntat la acest obicei si pentru ca umplusem citeva caiete bune si nu apucam sa folosesc tot materialul strins, dar in principal pentru ca mi-am dat seama ca in felul asta imi scurt-circuitez procesul.

In momentul in care vreuna dintre ideile constientizate mi se pare suficient de interesanta, promitatoare, ori in legatura cu vreunul dintre proiectele la care lucrez in acel moment, atunci incep sa o disec si sa o intorc pe toate fetele, pentru ca sa mi se intipareasca in memorie, ca sa-mi creeze o impresie de lunga durata. De asemenea, ca sa-i pot da un sens concret si o directie de evolutie, sa o pun intr-un context conceptual. Odata ce sint sigur ca nu am s-o mai uit, pot sa o las sa fermenteze. Subconstientul lucreaza in permanenta, in special in timpul somnului, cind creierul nu-mi mai este asaltat cu informatii. Uneori peste noapte, alteori in citeva zile, ideea respectiva revine in constient intr-o forma noua, maturizata si gata pentru a fi folosita intr-un text. De multe ori se intimpla ca la citeva luni dupa ce am folosit-o sa ma trezesc intr-o dimineata cu o noua fateta a acelei idei pe care am crezut ca am epuizat-o deja. Subconstientul este un lucru miraculos.

De unde vin ideile? Nu stiu. Stiu doar ca pentru mine ele nu sint rezultatul unui proces constient de genul: “As vrea sa scriu despre cutare subiect. Hmm. Care ar fi ideea?”

string1

2. Am avut ocazia de sa-ti lecturez citeva dintre vechile tale  povestiri ( Focul care iti este daruit –  String nr 12,  1999, Minunata Caoara – String nr 15, 1999, Ingeri de metal – String nr 13 , 1999, Relatii Culturale – revista String nr 9, 1998) plus recenta Angels & Moths,  din care am observat ca ai abordari foarte variate, de la hard sf la fantasy. Gasesti o placere mai mare intr-un gen anume? Sau esti de parere ca un scriitor nu ar trebui sa fie prea atasat de o anumita linie si ar trebui sa fie capabil sa dezvolte o gama variata de texte?

Exista unii oameni care se nasc probabil cu o gena speciala, ce la un moment dat va incepe sa produca niste enzime care-i vor trezi natura de scriitor. Din acel moment soarta omului este sigilata. Silverberg a spus ca “odata ce ai devenit scriitor, asta vei fi pentru totdeauna”. Si are dreptate.

Dar exista si alti oameni care nu s-au nascut cu gena respectiva, insa le-ar place sa fie si ei scriitori. Acestia, daca sint destul de hotariti, vor invata sa scrie profesionist si o mica parte dintre ei o vor face frecvent, ori chiar o vor transforma intr-o cariera. Aceasta ultima categorie este cea care va oferi scriitorii specializati. Ei au invatat meseria din dragoste pentru un anumit tip de scriere, ori gen de literatura, si pentru faptul ca au opinii puternice legate de respectivul domeniu de interes. Acestia vor scrie numai in acel tip sau gen, fie ca vorbim de jurnalism financiar, biografii, drama istorica sau SF.

Cit despre ceilalti, nu cred sa existe o ingradire pentru ei. Lor le place sa scrie. Da, poate ca au o inclinatie mai mare spre SF&F, ori spre Horror, ori spre drama psihologica, dar nimic nu-i va impiedica sa imbine genurile atunci cind acest lucru ii va ajuta sa scrie o poveste mai buna, ori sa se mute dintr-un gen intr-altul atunci cind noile lor idei le solicita acest lucru.

Personal, nu am o preferinta numai catre unul dintre genuri, ori subgenuri. Din contra, de cele mai multe ori le imbin, multe dintre textele mele fiind ceea ce se numeste aici cross-genre. Singura inclinatie (subconstienta) pe care o am este sa scriu povesti mai intunecate decit scriu marea majoritate. Iar asta este un lucru relativ recent.

3.Am observat ca in multe dintre povestirile tale sunt trimiteri catre credinta, Divinitate, avem prezenti printre altii si ingerii. Urmaresti sa transmiti un mesaj sau pur si simplu asterni pe hartie lucrurile care te framanta sau asupra carora crezi ca e nevoie sa insisti?

Chiar la conventia Ad Astra de anul acesta, un scenarist s-a exprimat intr-un panel ca in ciuda faptului ca exista mai multe dovezi in privinta existentei lui Yeti decit a lui Dumnezeu, cei care vorbesc de Yeti sint considerati nebuni, ori ciopirlani doritori de atentie, in timp ce Dumnezeu (sub orice forma si orice religie) este acceptat de imensa majoritate.

Pentru mine, problema credintei si a divinitatii reprezinta un subiect atit de vast si misterios incit nu poate fi redus la acea simpla afirmatie de mai sus, in ciuda adevarului pe care-l contine. Insusi faptul ca dupa mii de ani si mii de carti scrise pe subiect, mii de tratate care au dezbatut problema pe toate fetele si au creat sisteme de gindire, si scoli filozofice, credinta si divinitatea ca si concepte au ramas la fel de misterioase si totusi la fel de reale si palpabile in viata noastra de zi cu zi, ma face sa cred ca importanta acestor doua idei pentru spiritul uman si evolutia omului ca specie este mult prea mare ca sa o ignoram, ori sa o inlaturam prin simple explicatii logice, ori experimente stiintifice.

Trebuie sa fim constienti ca exista manifestari la nivel spiritual care inca depasesc nivelul nostru stiintific. Am putea chiar sa ne gindim ca exista o latura spirituala inerenta naturii umane care nu va putea fi niciodata explicata prin intermediul proceselor chimice la nivelul cromozomilor, ori prin intermediul legilor fizicii care par sa defineasca universul.

Exista una sau mai multe divinitati? Nu stiu si nu cred ca vom afla vreodata. Exista insa credinta si un plan spiritual care ne defineste pe noi, oamenii, si ne transforma intr-o specie ciudata, rara si incredibil de interesanta? Da, iar asta este un lucru palpabil care ne-a definit istoria si in mod sigur ne-o va defini si pe viitor, si nu poate fi ignorat indiferent cit de logic si documentat iti este procesul de gindire. Nu trebuie sa crezi intr-un Dumnezeu sau altul ca sa realizezi ca totusi credinta este un concept fundamental evolutiei omenirii.

4.Se va opri scriitorul Costi Gurgu doar la prezenta in antologia Ages of Wonder cu Angels and Moths sau va mai continua sa produca texte? Cat timp ai lucrat efectiv la aceasta povestire? Crezi ca e cel mai bun produs al tau de pina acum?

Nu, n-am cum sa ma opresc la Angels and Moths. Once a writer, always a writer.

age-of-wondersDaca Angels and Moths este cel mai bun text al meu, nu pot spune. Aceasta este o apreciere pe care numai cititorii si criticii o pot face si chiar si parerea lor nu va reprezenta Adevarul, ci numai adevarul gustului lor.

Sint multumit de aceasta povestire si din motive obiective (selectia intr-o antologie profesionista) cred ca este buna, poate chiar foarte buna. Un scriitor nu poate insa niciodata sa formuleze pareri critice valabile despre propriile texte. Pe cit de bun critic poti fi in analiza textelor altor scriitori, pe atit de neajutorat esti atunci cind este vorba de propriile creatii.

Da, imi place Angels and Moths, dar am alte texte care imi plac mai mult. O buna parte dintre ele nu sint cunoscute cititorilor din Romania. Altele sint. Insa, dupa cum am spus, totul tine de gustul personal al fiecaruia.

De la primirea comenzii (brief) pina la livrare (deadline) am avut o luna. Comanda a fost pentru o povestire originala, nepublicata anterior, si care sa se incadreze in tema data de editori. Nu aveam nici un text care sa se incadreze in ce vroiau ei, asa ca a trebuit sa scriu o povestire special pentru Ages of Wonder. Toate etapele procesului au durat cam trei saptamini, daca elimin pauzele dintre etape.

5.Cum ai aflat de demersul editorilor de a lansa antologia? Aveai textul deja scris si s-a potrivit pur si simplu temei sau l-ai construit pe baza cerintelor? Ei aveau cunostinta de  texte sau autori romani?

La conventia Ad Astra din 2007 m-am intilnit pentru prima oara cu Julie Czerneda, la un atelier de scris. Am inceput prin a-i povesti despre experienta mea de scriitor in Canada si despre anumite aspecte neplacute de care se lovesc autorii din alte colturi ale lumii cind dau pentru prima oara cu nasul de editorii de aici. Am mai avut timp sa-i fac si o foarte succinta descriere a situatiei SF-ului din Romania.

La putin timp dupa conventie, am primit o invitatie din partea ei de a participa la proiectul Ages of Wonder. Imi explica in mesaj ca invitatia nu-mi asigura publicarea, ca este doar o oportunititate pentru mine de a concura pentru locul debutantului, impreuna cu alti 50-100 de scriitori incepatori pe care i-a invitat deja sau era pe cale sa-i invite. In general nu este vorba despre acele mii de incepatori necunoscuti, care bat ani de zile la usile revistelor si ale editurilor, ci este vorba despre acei incepatori care tocmai si-au luat certificatul de la o scoala de scris sau alta, in special cei care au trecut prin atelierele Clarion. Normal ca am fost in culmea fericirii. Imensa majoritate a antologiilor profesioniste sint completate numai prin invitatie. Asa ca, primirea unei invitatii reprezinta un mare pas pentru orice scriitor aflat la inceput de drum.

Cind am aflat ca am doar o luna sa vin cu o povestire noua care sa le respecte brief-ul, care sa fie intr-o engleza cel putin publicabila si care sa concureze cu toti autorii certificati in scolile lor celebre, autori care au de obicei o rata de success de 80% si care in mai putin de doi ani de la certificare sint deja pe listele de Hugo si Nebula, am avut un mic moment de panica. Una este cind trimiti o povestire la o revista unde nu te cunoaste nimeni si daca ti se respinge textul, asta e, mai incerci si alta data, nimeni nu te va tine minte, si cu totul altceva este cind ai primit o invitatie si daca nu te dovedesti la inaltimea pe care ai pretins-o, atunci indivizii te vor tine minte.
Bineinteles ca o luna este mult pentru o povestire de 5000 de cuvinte, dar in aceste conditii speciale poate parea foarte putin.

6. Vreo sansa pentru Retetarium in engleza?

retetariumLucrez chiar acum la varianta in engleza a romanului Retetarium. Problema este ca am constatat ca o simpla traducere nu functioneaza pentru mine si ca solutia cea mai buna este de fapt o rescriere in engleza a textelor. Din care cauza de multe ori varianta in engleza este destul de deosebita de varianta romaneasca a aceleiasi povestiri.

Iar Retetarium nu este tocmai usor de scris in engleza. Nu numai datorita problemelor lingvistice, cit si a problemelor de structura, ritm si plot. Varianta englezeasca va arata in mod cert diferit de cea romaneasca. Dureaza mult si pentru faptul ca am nevoie de feedback-ul unor profesionisti americani ca sa-mi dau seama daca sint pe drumul cel bun si unde ar mai trebui sa lucrez. Obiectivitatea scriitorului asupra propriilor scrieri lasa mult de dorit. Dar sper ca intr-un final sa am si un Retetarium pentru piata anglo-saxona.