Astazi de dimineata am fost convocat de urgenta la firma de curierat. Aveam un pachet cu carti de hăt departe. Pe linga citeva bunatati am descoperit si ceva surprize :D. Iata aveti mai jos :
Cu mentiunea ca cele trei arata grozav, copertile fiind realizate, dupa cum am constat ulterior, de Costi Gurgu. Si mai jos iata toate volumele :
Harrison si Marusek ii aveam in plan, iar cu ocazia asta poate o sa cercetez care e miscarea si cu Hamilton si poate si Zelazny.
Si inca alte cateva bunatati. Liviu Radu cu volumul Trip Tic, Roberto R.Grant cu Animalul de Beton, cele trei aparute la editura Prologos, Jihadul Butlerian (care arata superbine de ce sa nu recunosc, si e si cu semn de carte 🙂 ) Andrei Valachi cu Sheila, despre el si Grant nu prea am cunostinte, plus Jack Dann-ul si cartea scriitorului Danut Ungureanu, Asteptand in Ghermana. Si lista continua. Paradoxal multe carti de la Tritonic trimise de editorul Millennium Press, Horia- Nicola Ursu caruia ii si multumesc pe aceasta cale.
Zilele trecute au fost marcate de un eveniment important pentru blogosfera romaneasca. LuciaT s-a hotarat sa renunte sa mai posteze recenzii pe blog datorita atacurilor si presiunii la care a fost supusa. Lasand la o parte proasta crestere de care au dat dovada unii as vrea sa abordez anumite aspecte. Cine spune ca un cititor nu are voie sa-si dea cu parerea despre o carte? De unde si pina unde parerile noastre trebuie sa fie intocmai cu cele ale unui critic literar? Se facea referire mai ales la domnul Manolescu, a carei ultima lucrare printre altele a fost facuta „taitei” de alti specialisti din domeniu. Cine spune ca avem probleme atunci cand citim cate o carte la 2-3 zile? Sau poate chiar intr-un interval de timp mai mic? Daca Dan C. Mihăilescu, Omul care aduce cartea, de la Protv poate sa prezinte o carte pe zi, noi de ce nu am reusi sa atingem aceeasi performanta? Normal nu avem aceleasi studii dar din cate stiu eu un scriitor si o editura publica carti pentru cititori, si o eventuala parere, plus deschiderea unui topic pe subiectul romanului in cauza nu ar putea decat sa-l bucure pe scriitorul respectiv. Ne uneste acelasi lucru, in fond. Iubirea pentru carti.
Daca afara se poate fara scandal la noi unde e problema? Oare ? Tarele societatii romanesti si evolutia noastra in ultimii 20 de ani se oglindesc destul de bine si in viata noastra culturala. Uneori asemenea „cruciade'” cred eu ca nu ajuta pe nimeni. Nu ii iau apararea sau incerc sa o conving pe LuciaT sa revina asupra situatiei, pentru ca ea a decis deja, insa e trist ce se intampla.
Ca sa nu las loc suspiciunilor eu intotdeauna am prezentat, dupa modelul care se practica si in „afara”, cartile primite. Acolo e o adevarata nebunie si lucrurile se petrec la o cu totul alta scara si dupa alte viziuni.
Pina una-alta eu va urez un weekend placut si un sfarsit de saptamana tihnit.
11 aprilie, 2009 at 13:33
Forgive me if I misunderstood the post at all, google translator is not perfect, but considering the idea of blog based reviews, in many ways I believe they are more important than professional reviews. We are the target audience, we are not paid to review, so we are not trying to earn our money we just want to share our views.
11 aprilie, 2009 at 20:28
I know you`re right but our people are sick with scheming and hidden interests in any action that one is making. The trouble is that these all „seeing” guys are the ones that we should consider them as cultural role models and not some ordinary people.
12 aprilie, 2009 at 11:34
That’s so true. And the neighbour’s goat is always more interesting 😉
11 aprilie, 2009 at 19:41
Legat de „Lumina”, nu ma leg de calitatea traducerii, imi pare cel putin buna in mare parte. Insa domnu’ traducator nu stie ca inainte de “iar” si “dar” se pune intotdeauna virgula. De asemenea, cel putin o data am vazut subiect despartit de predicat, plus vreo patru virgule puse aiurea. Si am ajuns abia la pagina 33.
11 aprilie, 2009 at 20:30
Ma gindeam ca poate nu numai traducatorul este de condamnat in cazurile astea. Redactorul ce a facut? A admirat coperta? Teoretic e o munca in echipa acolo.
12 aprilie, 2009 at 11:03
ai dreptate, redactorul e de vina, nu traducatorul. dar despre calitatea redactarilor de la tritonic… eu tac.
12 aprilie, 2009 at 14:22
Care redactari?!
12 aprilie, 2009 at 14:56
Am inceput-o si eu de curiozitate.Intr-adevar cateva virgule in plus. Intre subiect si predicat nu am zarit, de ce sa mint. In schimb litere mincate la kilogram. Plus, plus altele.Mi-am notat si o sa le mentionez in recenzie.
13 aprilie, 2009 at 01:36
Vina principala o poarta traducatoru’. Cum naiba sa ajungi traducator, daca nici limba romana n-o stii? Redactoru’ ar tre’sa corecteze f putin, adica 2-3 greseli comise din neatentie, nu din ignoranta.
Pe de alta parte, cand la tipar apare o asemenea incompetenta, inseamna ca nici redactoru’ nu e mai breaz ca traducatoru’.
Cum sa fii traducator si sa nu pui niciodata (sunt pe la pagina 80 si nu imi aduc aminte de contrariu’) virgula inainte de „dar’ si „iar” – mai ales cand e o situatie in care virgula se pune obligatoriu, de fiecare data.
Si cum poti sa pui virgula aiurea in situatii de genu’ (dau un exemplu asemanator): „Ana care are mere, era in drum spre casa”.
Pe de alta parte, traducerea in sine nu e proasta, se simte bine la citit.
13 aprilie, 2009 at 10:18
Gresesti, responsabilitatea principala e a redactiei. Evident ca daca dupa un traducator redactorul trebuie sa munceasca pe branci nu ar mai trebui lucrat cu acel traducator. Dar daca ei au acceptat traducerea si au trimis-o asa la tipar, vina e in primul rand a redactiei.
13 aprilie, 2009 at 18:07
Subscriu. De-aceea are cartea redactor, ca sa scoata bubele unui text care, de vreme ce a fost acceptat spre publicare, se considera a avea destule calitati incit sa ii fie trecute cu vederea respectivele bube. Din momentul in care textul a fost acceptat, traducatorul sau autorul e absolvit de vina.
11 aprilie, 2009 at 23:50
Assassin, mai bine spui cand gasesti o carte de la Tritonic corect redactata 🙂 sau macar fara sute de greseli.
12 aprilie, 2009 at 08:45
Roberto R. Grant este pseudonimul lui Voicu Bugariu,cartea este buna!
12 aprilie, 2009 at 15:18
Da, am aflat si eu ulterior. Sunt nerabdator sa o abordez 🙂
12 aprilie, 2009 at 11:05
cum adica ‘poate zelazny’? pune mana si citeste!
(in engleza, as adauga eu, pentru ca, desi traducerea e destul de fidela – verificata cu originalul in fata pret de mai multe ore decat vreau sa-mi aduc aminte – sunt unele chestii care s-au pierdut.)
12 aprilie, 2009 at 13:09
Daca vrei, iti imprumut Lord of Light si Amber, ambele in engleza 🙂
12 aprilie, 2009 at 15:24
Vorbesti de parca stai la scara de alaturi :D.Oricum pot face si eu rost de ea in engleza, doar ca nu eram prea hotarat.
Jen, din ce vazusem in synopsis nu m-am simtit prea curios si de aici si atitudinea mai indiferenta 🙂
12 aprilie, 2009 at 16:33
In romana poti sa citesti:”Domn al luminii”+”Nemuritorul”+”Drumul iadului”{Nemira,Pygmalion,Teora}
13 aprilie, 2009 at 21:30
Eu habar n-am de fluxul traducerii unei carti. Vreau sa va intreb daca dupa redactare, traducatorul mai are vreun cuvant de spus asupra acesteia. Nu exista posibilitatea ca traducatorul sa nu fi avut greseli in text si sa le faca redactorul?
14 aprilie, 2009 at 00:09
ba da, e foarte posibil. din momentul acceptarii traducerii, traducatorul nu mai trebuie decit sa dea ‘nspe telefoane la editura ca sa vada daca a aparut cartea, daca i-au fost trimise exemplarele ce i se cuvin, daca o sa-si ia banii in secolul asta… 🙂
14 aprilie, 2009 at 11:42
acum vorbeste traducatorul HNU sau editorul HNU?
~grin~
14 aprilie, 2009 at 15:47
@gingav: in principiu, traducatorul, desigur. editorul se straduieste sa nu se intimple asa, dar nu-i iese intotdeauna. dar se straduieste 🙂
14 aprilie, 2009 at 12:56
@Skandalouz: e foarte posibil sa apara greseli de redactare care nu-s vina traducatorului. In mod normal, dupa redactare sau in cursul ei, redactorul ia legatura cu traducatorul pentru lamuriri, daca e cazul, si pentru revizia tuturor modificarilor aduse la redactare. Cum procedura e migaloasa si dureaza multe ore, daca nu zile, multi redactori (si multi traducatori) isi baga pixu’ dupa ureche si renunta la ea. Alteori, editura e de vina, fiindca ii cere redactorului un termen de predare absolut odios, ca de pilda ‘ieri’. Si-atunci cade din principiu orice confruntare cu traducatorul.
21 mai, 2009 at 00:46
vad ca nu prea duci lipsa de carti(momentan).Iar in legatura cu traducerile…( nu mai spun nimic).
Dar parerea mea ca ar fi putut fi recitita cartea inainte de tiparire ,astfel s-ar fi corect greselile(sau macar partiala ) ,ca pana la urma nu dureaza mai mult de o zi sa termini o carte groasa(daca nu chiar mai putin).
21 mai, 2009 at 01:41
Nu dureaza mai mult de-o zi sa citesti pentru corectare o carte groasa? Dom’le, facusi vreodata trebusoara asta? Ca ma ucide curiozitatea mai rau ca durerea de masele, parol!
21 mai, 2009 at 12:42
bine bine …mai gresesc si eu….nu trebuie sa ma omorati pentru asta :))