amintirile-rechinului„Amintirile Rechinului” de Steven Hall este un roman fantastic construita pe franturi de imagini, si texte cu influente si trimiteri vizibile spre Casablanca, Vrajitorul din Oz, Alice in Tara minunilor, Don Quijote, Toy story, sau Hound of the Baskervilles, in acest caz inteligenta marelui detectiv Sherlock Holmes fiind cam pusa la indoiala. Mark Haddon, romancier si poet britanic a afirmat, dupa cum putem vedea pe coperta intai a romanului de fata, in mod fericit si aproape in ton cu actiunea cartii, ca lucrarea lui Steven Hall constituie o fuziune spectaculoasa intre Matrix, Falci si Codul lui Da Vinci. Intr-adevar „Amintirile Rechinului” este o lucrare ambitioasa ce debuteaza cu o intamplare a la filmul „Memento„, film cel are pe Guy Pearce in rolul principal, insa evolueaza de la paragraf la paragraf intr-o mica bijuterie a  thriller-ului si a fictiunii.

Au existat momente in care actiunea si ideile enuntate de scriitor au reusit sa ma cucereasca si sa ma faca sa privesc cu alti ochi lumea literelor, problemele lexicale si evolutia limbajului din zilele noastre, aflat intr-o continua schimbare si adaptare. Insa acestea sunt doar o mica parte din aisbergul pe care-l construieste cu migala scritorul in romanul de fata. Desi, sa fiu sincer, in unele situatii datorita complexitatii si limbajului folosit m-am simtit un pic ingreunat de avalansa de termeni si teorii abordate si dezvoltate in opera de fata.

Cum spuneam, romanul incepe cu personajul principal, Eric Sanderson, trezindu-se parca dintr-un somn indelungat si descoperind ca sufera de amnezie, fara as mai aminti nicio farama din trecut. Si, totusi, in scurt timp incepe saimmortel primeasca o serie de scrisori si indicii de la vechea sa persoana, cu ajutorul carora incepe sa reconstruiasca pas cu pas trecutul sau misterios. Deseori actiunea se incruciseaza cu flashbackuri din viata personala, evenimente descoperite de el in scrisori sau pe care si le mai aduce aminte in diverse momente. Ca peisajul sa fie si mai colorat descoperim ca Eric este vanat insistent de o fiinta supranaturala batrana, vicleana si foarte greu de invins . Fiinta ce mi-a adus aminte, la nivel vizual,  de un alt pradator din filmul Immortel (ad vitam) din 2004, regizat tocmai de creatorul benzii desenate dupa care a si fost ecranizat, marele artist francez, Enki Bilal.

Tocmai la intrebarile ce se ridica din aceste randuri, „de ce si-a pierdut memoria”, „cine si de ce-l urmareste”, „ce a descoperit” sau „ce a dus la indeplinire in trecut” de a fost asa de zdruncinat, plus multe altele, incearca sa raspunda si eroul nostru, aflat intr-o continua cursa pentru aflarea adevarului. Astfel pe parcursul lecturii ne vom lovi de termeni ca “ne-spatiul”, “comitetul de explorare a ne-spatiului”, “structuri textuale”, “fluxuri conceptuale”, “oceanolog criptoconceptual”, “ludovician” etc. ce ne vor introduce intr-o lumea asemanatoare ca bogatie a peisajelor si imaginatie cu cea din „Vrajitorul din Oz” sau „Alice in Tara minunilor„, insa mult mai letala si mai insolita de aceasta data.

Inca de la inceputul lecturii insusi autorul ne pune in garda ca textul este ca o fiinta vie, antrenand in acelasi timp cititorul intr-o cursa nebuna de descoperire a cator mai multe detalii ascunse si bine conservate, ce invaluiesc in mister aceasta declaratie. Avem parte de conspiratii si adunari secrete ce evoleaza in decursul anilor la o organizare globala, unele urmarind sa-si impuna suprematia asupra lumii. Ce, va asteptati la altceva?! Iar in ceea ce priveste personajele acestea sunt pur si simplu adorabile si cu priza la cititor. Eric este insotit mai tot timpul de-a lungul peregrinarilor sale de motanul sau Ian, carismatic si mereu plictisit de ceea ce se intampla in jurul sau, personaj ce impreuna cu dialogul savuros  constituie o parte din sarea si piperul povestirii.

Citate preferate :

Un om traieste atat de multe perioade diferite de timp. Si fiecare are propriul sfarsit   (pag. 102)

Si continuarea de la pagina 117 :

Un om traieste atat de multe perioade diferite de timp. Un om este atat de multe perioade diferite de timp.

Din loc in loc in text ne lovim de adevarate enigme protejate de coduri  alaturi de situatii cu inteles ascuns, romanul beneficiind si de o serie de pagini intr-o constructie absolut inedita si surprinzatoare. Dupa cum va spuneam textul ascunde mai mult decat pare la o prima vedere si acest lucru mi-a fost intarit si de „Wikipedia” de unde am putut afla ca pe internet circula o serie de negative sau “un-chapters”, o alternativa la cele 36 de capitole ale cartii . Aceste sunt ascunse fie online, fie in lumea reala, fiind elaborate de catre autorul insusi. De fapt acesta a si declarat pe forumul „Raw Shark Texts” ca cel putin o patrime din capitolele ascunse sunt deja in libertate, aceasta initiativa fiind de fapt un proiect aflat inca in curs de derulare. Tot el a declarat ca negativele nu sunt scene eliminate din manuscrisul romanului, ci fac, pur si simplu, parte din el. Pentru cei mai curiosi detalii se pot afla si de pe forumul dedicat romanului.

Desi finalul te pune un pic pe ginduri, iar ultimele pagini nu mai au aceeasi nota de necunoscut si inedit ca pina atunci, totusi cred ca este o carte ce merita din plin sa fie parcursa de orice fan de fantastic, dar nu numai. Cartea in format hardcover arata perfect iar textul este aproape imaculat ca si corectitudine a limbajului gramatical. Cred ca romanul de fata a fost o adevarata provocare pentru traducatorul Mircea Pricajan, de care s-a achitat cum numai un profesionist stie sa o faca. Ar mai fi multe de spus despre carte si initiativele scriitorului insa o sa va las sa descoperiti si voi mai multe detalii. Sper ca v-am trezit macar la cativa curiozitatea si o sa profitati si voi de oferta celor de la Polirom, cartea beneficiind acum de o reducere substantiala.

Romanul a castigat „Borders Original Voices Award” ( 2007) si „Somerset Maugham Award” (2008) si a fost prezent si pe lista scurta a nominalizarilor la „Arthur C. Clarke Award” (2008).