foiletonamendamentdawsonAstazi a aparut si episodul cu numarul 4 din romanul lui Ciprian Mitoceanu, Amendamentul Dawson. O mostra din acesta ne-a putut fi oferit in avans in povestirea cu acelasi nume, text adaptat de fapt dupa foiletonul de fata. Pot spune ca scriitorul Ciprian Mitoceanu a fost indeajuns de amabil si binevoitor cat sa-mi ofere manuscrisul sau in forma originala pentru a-l citi inainte de a fi publicat integral in revista electronica Nautilus. Ii mai multumesc inca odata si pe aceasta cale.

Daca nu stiati si nu ati apucat sa cititi cele 3 fragmente si cu cel de astazi 4, ei bine aflati ca suntem purtati intr-o lume a viitorului in care clasele sociale sunt separate acum prin cocarde (un soi de emblema, pina la momentul de fata eu nu m-am mai lovit de cuvint) ce le confera sau le limiteaza drepturile dupa caz. O asemenea insigna nu se acorda decat după lungi demersuri birocratice, puse la punct de senatorul Dawson mergandu-se pe ideea ca asa oamenii vor deveni mai responsabili si in principiu mai usor de controlat.

Pe scurt romanul urmareste lupta pentru supravietuire a personajului John Barton, vanat de oamenii senatorului si de intreg sistemul pentru nerespectarea legilor amendamentului Dawson. Dupa cum era de asteptat are de trecut peste o gama larga de obstacole, dintre care as aminti tradarile, dronele mecanice, vanatorii de recompense, politia, romanul avand un sfarsit usor modificat fata de povestirea cu acelasi nume. Si cum ne-am invatat din povestirile sale scriitorul foloseste un limbaj usor, directionat catre cititor, neapeland la prea multe efecte de stil. Povestea se constituie din imagini usor de vizualizat si prezinta si un sir bine pus la punct de rasturnari de situatie si informatii inedite ce detaliaza eventualele nelamuriri ce ar putea aparea pe parcurs. Una dintre ele, care m-a urmarit pe parcursul romanului si care este dezvaluita pe final ar fi cum s-a ajuns la impartirii societatii intr-un asemenea sistem valoric. Abia apoi dupa ce am aflat explicatia m-am gandit ca in fond sistemul poate fi aplicat oricind si in societatea zilelor noastre, lipsind doar acea „scinteie” si increderea ca un asemenea sistem ar da roade cu adevarat.

Totusi parerea mea este ca romanul parca este lipsit de „ceva” si din cate am putut analiza, cred ca textul sufera la capitolul unei constructii mai detaliate a personajelor, un cadru psihologic mai amplu ar mai fi schimbat din aceasta impresie si poate este cam liniar in evolutia actiunii. In unele momente eu unul mi-a dat seama ca pot intui in ce directie merg dialogurile si cam ce evolutie vor avea personajele in continuare. Neputandu-i nega realizarile si calitatile scriitorului Ciprian Mitoceanu nu pot observa decat ca pe mine povestirile de pina acum ale domniei sale m-au acaparat mai usor si intr-o masura mai mare. Bine probabil nu e cea mai fericita comparatie, povestirea si romanul fiind, in mod evident, doua initiative ce presupun dezvoltarea unor coordonate in planuri total diferite.  Probabil si textul de o mai mica amploare il prinde mai bine la momentul de fata, tinand cont ca un  demers de marimea romanului necesita o rabdare sporita si o migala deosebita, pe care eu sper ca pe viitor sa o dezvolte intr-o masura si o eficienta mai mare pentru a ne bucura in continuare de textele sale.

Acestea fiind spuse nu pot decat sa va provoc la lectura si va invit sa-mi dati dreptate sau sa ma contraziceti cu argumente viabile ajutandu-l si pe scriitor cu feedback-ul vostru. Si sper eu ca si impresiile mele sa nu fi fost prea exigente si eventual sa-mi fie confirmate pe aceasta cale sau macar dezbatute.