paladinul-sufletelorPaladin of Souls” a fost scrisa in 2003 ca si continuare a romanului „The Curse of Chalion” (2001) insa cert este ca ambele se pot citi si separat. Daca primul volum a primit doar nominalizari la Hugo, Locus Fantasy, si World Fantasy Awards in 2002, ei bine cel de-al doilea volum a fost chiar si rasplatit cu Hugo Award pentru cel mai bun roman (2004), Locus Poll Award pentru Best Fantasy Novel si Nebula Award pentru cel mai bun roman in 2004. Chiar daca nu au legatura decat doar prin prisma prezentei unora dintre actorii primului volum, de ce cred eu ca este bine sa citim si primul roman inainte de cel de fata? Ei bine, pentru ca avem ocazia sa ne familiarizam mai bine cu anumite personaje si cu sistemul religios ( nu ca ar fi prea complicat) si sa avem o baza de comparatie, inevitabila intre cele cele doua romane. Din ce am vazut eu, asezand „Blestemul Chalionului” linga cel de fata, castigator la puncte si fara drept de apel iese „Paladinul Sufletelor„.

Ar trebui amintit ca opera fantasy a lui Lois McMaster Bujold se deosebeste destul de mult de ce este pe piata oferind o intriga foarte inteligenta, personaje credibile si putina magie, mai degraba niste franturi de elemente supranaturale cat sa-ti deschida mintea si sa te tina cu sufletul la gura pe parcursul intregului roman, cu mici exceptii cind intamplarile par ca intra pe un fagas normal. Nu avem deloc parte de un roman fantasy conventional. Lipsesc elfii, orcii, spiridusii, entii, avem prezenta doar rasa umana separata, dupa cum e si normal, in mai multe popoare, unele chiar barbare si temute, cu regi si regine, cavaleri si preoti, zei, si pentru a se echilibra balanta, si niscaiva demoni. Particularitatea acestora din urma este ca sunt prezentate ca fiind entitati mai degraba de ordin imaterial manifestandu-se prin posedarea de  fiinte, de la cele inferioare ca si inteligenta, cum ar fi dihorii sau ursii si pina la cele umane. De fapt volumul de fata se impleteste in jurul unei asemenea probleme demonice de posedare si incercarea de a se gasi o solutie la acest impas.

Impresia cu care am ramas eu a fost ca primul roman din serie a fost doar o tatonare a terenului fantasy, doar o expunere a peisajului inconjurator si un preludiu destul de reusit pentru adevarata piatra de temelie, volumul „Paladinul sufletelor”. Poate par un pic exagerat insa se observa cu usurinta ca scriitoarea stie exact cum sa te atraga in interiorul paginilor sale dozand actiunea cu intrigile de curte sau situatiile surpriza cu dialoguri care sa starneasca zimbete cat sa nu-ti pierzi interesul nicio clipita. Simpatiile ce se nasc intre personaje, adevarate povesti de curtare si joc, lipsite parca de acel sirop dulce al relatiilor cum se intalneste in general sporesc si ele miza si aduc un plus de prospetime, si de ce nu, chiar magnetism pentru cititor, pironindu-l definitiv in fotoliu cu cartea-n brate.

paladinEste un roman al regasirii de sine dar si al regretelor, Roina Ista cea care se afla in centru povestirii, dupa ce a trecut printr-o serie de evenimente nu prea fericite, dupa o viata dramatica si tumultoasa in care a primit, pina la un moment dat, cu stoicism loviturile sortii, a reusit sa-si faca ordine in planul sanatatii sale psihice recuperandu-se aproape complet. Calatoria sa din aceasta parte a doua prin insiruirea intamplarilor si a efectelor pe care le au in mod direct acestea asupra celor implicati pare ca sprijina ideea ca niciodata nu este prea tarziu pentru nimic in viata, atat timp cat inca au mai ramas intacte in constiinta umana farame de vointa si chiar si de dorinta. Daca si in „Blestemul Chalionului” am avut parte de intalniri cu zei, ei bine nici acum acestia nu sunt uitati, semnele acestora, premonitiile si visele divine si chiar ei in persoana, ivindu-se parca mult mai des si mai obsesiv acum, decat in precedentul ghem narativ.

Mi-a placut ca pina aproape de finalul textului a staruit intrebarea si nelamurirea in privinta personajului care ar trebui sa joace rolul „Paladinului sufletelor”. Personaje masculine sunt destule, avand cv-ul si comportamentul imaculat, cel putin in aparenta, adevarati strategi si luptatori nobili, insa din aceasta ecuatie nu ar trebui uitata pentru niciun moment insasi Roina Ista. Cine se va dovedi pina la urma ca poate fi “vinovat” de purtarea acestui titlu si daca va reusi sa contribuie decisiv la indepartarea raului din tinutul Chalionului, ramane ca fiecare sa descopere pentru sine.map_pos

Lois McMaster Bujold, cunoscuta in special pentru saga Vorkosigan din care se pare ca a aparut doar un singur volum in limba romana la Nemira ( mi s-a spus ca a fost ceva agitatie si valuri pe atunci), a reusit sa-mi ofere in „Paladinul sufletelor” ore placute de lectur silindu-ma sa ma alatur nemijlocit  personajelor sale, sa ma bucur din tot sufletul atunci cand acestia depaseau obstacolele sau sa ma intristez cind piedicile si situatii erau limita, cu alte cuvinte prin romanele fantasy din aceasta serie ( cel putin primele doua cat am citit eu) a dovedit ca poate aborda pe linga space opera, si universul fantasy cu acelasi succes si daruire.

Pe site-ul editurii Tritonic aveti posibilitatea de a vizualiza si cite un capitol din unele romane, cel de fata numarandu-se printre cele privilegiate. Primul capitol il aveti aici, si desi nu se intampla multe, puteti macar sa aflati cateva lucruri despre Roina Ista.

Iar pentru cei cu adevarat impatimiti, pe adresa web oficiala a scriitoarei am gasit si un dictionar ce se va dovedi util in special pentru cititorii primului volum, plus o harta cu peninsula Ibran, unde  gasiti bifat exact si drumul pe care-l strabate Ista in romanul de fata si pe care o aveti in dreapta.