2099La miezul noptii” (Four Past Midnight ) este o colectie de patru nuvele publicate de Stephen King in anul 1990 si impartita de editura Trei in doua volume. In primul gasim „Longolierii” (The Langoliers) si „Fereastra deschisa” (Secret Window, Secret Garden) iar in cel de-al doilea (un pic cam scumpisor dupa cate se vede, noroc de anticariate), respectiv cel de fata, avem „Politistul bibliotecii” (The Library Policeman) si „Cainele Polaroid” (The Sun Dog). Despre Stephen King cred ca toata lumea a auzit asa ca nu o sa insist cu date biografice sau sa-i mentionez “carca” de romane reprezentative. Sunt destule. Cred ca la momentul de fata este unul dintre scriitorii cu cele mai multe romane traduse (si reeditari) in romaneste la diverse edituri, de la Nemira cea mai cunoscuta si pina la Aquila `93, Signet,  sau Trei mai recent, plus ca e posibil sa mai fie si altele de care eu nu am habar.

Pe primul volum inca nu am pus mina, insa am vazut filmul „Secret window” cu Johnny Depp si John Turturro, asa ca mari diferente de subiect ( am adaugat ulterior sa nu fie confuzii- ca vad ca sunt-) intre carte si ecranizare nu cred sa fie. Si in cazul „Longolierilor” a fost produs de asemenea un film, ce pare mai slab cotat, insa de data asta nu mai retin exact daca l-am vizionat sau nu. Asa ca din punctul meu de vedere as fi achizitionat primul volum doar pentru colectie daca ar fi fost cazul. Ei bine, in ceea cel priveste pe cel de-al doilea lucrurile se schimba. Fara ecranizari, fara sa stiu dinainte subiectul (si predicatul) a fost o cu totul alta abordare. Interesante mi s-au parut si articolele ce au precedat fiecare nuvela, in care scriitorul povesteste exact, chiar cu lux de amanunte as spune, cum i-au venit ideile si ce legaturi, evidente sau nu, exista intre multe dintre scrierile sale.

In prima sa nuvela, „Politistul bibliotecii„, desi ne este clar ca actiunea se invarte in jurul unei biblioteci dupa cum ii spune si numele, King a dezvoltat intr-atat de bine itele intrigii incat la un moment cred ca este imposibil ca cititorul sa nu fie asa de prins si incantat de ce gaseste ascuns printre randurile nuvelei incat sa nu se simta inundat de o stare de entuziasm inexplicabil si un zambet flegmatic sa nu i se iteasca in coltul gurii (mie cel putin mi s-a intamplat). Sau poate e explicabil pentru ca pina la urma este vorba de Stephen King.

Si, in ciuda acestui fapt, am observat ca Stephen King se urneste greu la inceputuri, dupa vreo 60-70 de pagini din prima nuvela inca ni se mai prezenta elemente din viata personajelor si desi au legatura cu evenimentele ulterioare, in umila-mi opinie, nu ar fi stricat daca s-ar mai fi sarit peste unul, doua elemente. Poate asta e si farmecul, sa te acapareze prin multitudinea detaliilor si trairilor personajelor si sa te tina pironit in fotoliu pina ajungi la capat. Insa eu mai ca as fi adormit cu cartea`n brate. Oricum cind scriitorul apasa pe acceleratie se observa imediat, totul se precipita, zbuciumul interior al personajelor atinge cote maxime, intriga se complica prin intrarea in scene a unor informatii noi, si abia acum ne putem aseza cu adevarat, linistiti, pe o banca in parc (asta daca vremea si timpul liber o permite) pentru a savura la intensitate maxima cadrul cinematic pe care King l-a construit in „Politistul bibliotecii”.

Desi nu pot spune ca nu am mai intalnit subiecte de genul celor abordate aici, totusi King sapa si dezgroapa situatii trecute, bine dosite in tenebrele mintii, pe care le impleteste cu migala cu intamplarile prezentului, obtinand in final un melanj dulce acrisor, numai bun de degustat ( in ciuda avertismentelor medicilor) la miezul noptii.

Despre subiect, pe scurt, o sa va dezvalui doar ca avem un agent imobiliar silit de imprejurari sa imprumute doua carti de la biblioteca locala, si care, in final ajunge sa fie haituit si bantuit de un personaj misterios, dupa cum v-ati dat deja seama, intruchipat de  „Politistul bibliotecii” .Asa ca aveti grija sa returnati cartile la timp, si as extinde eu sfatul, sa le inapoiati intr-un interval decent prietenilor, ca cine stie la cine mai apeleaza si ei in disperare de cauza.

Cea de-a doua nuvela, „Cainele Polaroid„, parca pune accent mai mult pe trairile oamenilor si pe motivatiile acestora, si chiar daca se concentreaza asupra unui fenomen “supranatural”, de aceasta data traseul este liniar, lipsit parca de acea doza necesara de necunoscut. E clar inca de la inceput ca avem un caine aparut inexplicabil intr-o poza Polaroid, scriitorul urmand apoi sa detalieze “de ce” si “cum” a ajuns “dihania” fioroasa in imaginea respectiva. Toate bune si frumoase, dar actiunea pare ca bate pasul pe loc, scriitorul insistand cu tot dinadinsul sa incetineasca timpul si sa ne detalieze fiecare cadru in parte. Comparativ cu prima nuvela, actiunea este clar lasata in planul secund -pe final avem parte de o reinviorare scurta-, insistandu-se pe trairile si dezamagirile pe care le traiesc pe rind, multiplii posesorii ai aparatului. Insa si de aceasta data aveam parte de dialoguri inteligente si personaje credibile de care ne atasam cu usurinta si pe care vrem sa le vedem ca reusesc sa treaca cu bine de barierele ce le apar in cale. Am zis dialoguri inteligente dar unele si amuzante, cum este si exemplul de mai jos :

– Voi doi aratati de parca–ati fi facut o trasnaie, zise doamna Delevan, usor nedumerita (…).Vreti sa le puneti la curent si pe doamne?
– Doar doi burlaci care s-au distrat frumos, zise domnul Delevan (…), si dupa ce se uitara unul la celalalt, cei doi izbucnira din nou in ris.
Meg, sincer descumpanita, se uita la maica-sa si spuse:
– De ce fac asta mami?
Doamna Delevan raspunse:
– Pentru ca au penisuri, draga mea. ( pag. 423 sus)stephen-king-la-miezul-noptii-2

(…sa te tii acum cate redirectionari din motoarele de cautare o sa apara…)

Traducerea si notele sunt bine realizate ( cel putin la o prima vedere, fara comparatii cu originalul ) de Constantin Dumitru Palcus, si am impresia ca au fost scoase deja doua editii altfel nu-mi explic cele doua coperti. Cea pe care am gasit-o eu, la vedere mai in dreapta, si cea de sus. Desi la prima vedere este evident ca cea de sus e mai aspectoasa nici cea de aici nu este de lepadat, deseori surprinzandu-ma admirandu-i imbinarea culorilor simple, dar de efect si formele „rotunjite. In marea majoritate a scrierilor sale Stephen King se remarca prin usurimea cu care isi hipnotizeaza cititorul (si chiar si pe traducatorii sai) si il „sileste” sa-i parcurga pagina cu pagina „cosmarurile” si volumul de fata nu face exceptie. In ciuda micilor frustrari personale, detaliate mai sus este o lectura agreabila si antrenanta, accentuand foarte bine si realist teroarea, starea de anxietate si groaza ce cuprinde personajele, reusind in acelasi timp sa mentina un control de-a dreptul fascinant asupra mintii celui ce incearca sa-i descifreze lumea ascunsa-n paginile cartii.