lovecNumele lui Howard Phillips Lovecraft ( 20 august, 1890 –15 martie, 1937) se identifica total si fara echivoc cu fictiunea de natura horror si cu cea cu asa zise origini weird. Comparat frecvent cu Edgar Allan Poe, Stephen King l-a numit pe Lovecraft „the twentieth Century’s greatest practitioner of the classic horror tale.” (Cel mai mare practicant al povestirii horror clasice al secolului 20). Din opera se poate observa ca a dezvoltat o adevarat obsesie pentru Miturile sale Cthulhu, povestiri interconectate in care sunt aduse in fata entitati cu totul deosebite, si pentru Necronomicon, o carte magica ce cuprinde enuntate ritualuri magice si cunostinte interzise, scrisa de arabul Abdul Alhazred, un personaj fictiv. Volumul de fata, tradus de Silvia Colfescu, cuprinde o serie de cinci povestiri si anume : The case of Charles Dexter Ward( publicat in mai iunie 1941 in Weird Tales), Beyond the wall of sleep (publicat in 1919 in Pine Cones), The rats in the walls (1924, Weird Tales), The haunter in the dark (1936, Weird Tales), The thing on the doorstep (1937, Weird Tales).

lovecraftDesi poarta numele ultimei povestiri, dupa parerea mea textul care emana cea mai mare forta si stare hipnotica este cel de la inceput, cazul Charles Dexter Ward, de departe si cel mai intins din intreg volumul. Acesta este structurat pe patru capitole distincte, fiecare corespunzator unei anumite directii a evolutiei actiunii, directionand cititorul prin datele prezentate inspre aflarea adevarului, ascuns si putin intrezarit printre indiciile strecurate de scriitor in text. Modul in care reuseste H.P.Lovecraft sa pironeasca in scaun cititorul folosind simple descrieri si un fir al actiunii rareori tulburat de dialog, bazat pe o povestire cursiva, este ceva de necrezut. Totusi farmecul i se mai trage si din evenimentele neelucidate in mare parte, pline de suspans si cu care trebuie sa ne confruntam la tot pasul, deseori firul intregii actiuni neputand fi decat banuit.

Pe scurt, avem parte de relatarea cazului unui personaj Charles Dexter Ward, caz intregit si de relatarile doctorului de familie ce i-a fost alaturi de-a lungul vietii si mai lumineaza cateva din necunoscutele actiunii. Sunt trecute in revista, cu lux de amanunte,  toate etapele de evolutie ale tanarului incercandu-se  sa se ofere o explicatie pentru starea de decadere psihica dar si morala a acestuia. Avem parte de personaje excentrice, tanarul este pasionat de arheologie, genealogie dar si  alchimie, viziteaza cimitirele, iar stramosul sau Joseph Curwen pare sa fi fost un practicant al stiintelor oculte. Despre legatura ce se dezvolta intre cei doi  -desi stramosul si-a ispravit viata cu zeci de ani in urma, sau cel putin asa se considera –  si cursul ulterior al evenimentelor va las sa aflati direct prin consultarea cartii.

Autorul invaluie aceste fapte cu o atmosfera densa, apasatoare si intunecata, dominata de peisajele gotice ale inceputului de secol, de vrajitori si alchimisti potenti, vampiri si spirite reincarnate, druizi sau demoni. Sunt folosite franturi de limbi antice sau demonice si se fac referiri la zei si creaturi supranaturale din alte lumi, magie neagra si fenomene misterioase. Coeli God, Almonsin, Gibor, Jehosua, Evam, Zariathnatmik, Yog-Sothoth, fiind doar cateva dintre aceste divinitati. Cei care se asteapta la povestile moderne cu vampiri care sug singe sau vrajitori care-si desfasoara lucrarea cu cat mai multe scantei si artificii nu vor gasi asa ceva in scrierea lui Lovecraft. Zgomotele suspecte, bufniturile neasteptate, tipetele si urletele in miez de noapte iti dau fiori insa te indeamna sa continui, transmitandu-ti cu succes frenezia evenimentelor inexplicabile.

planet_lovecraft_2_cover88195023_stdcthulhu

In general accentul este pus asupra personajelor principale si a sanatatii mintale a acestora, deseori afirmatiile acestora fiind privite ca  simple elucubratii sau dovezi ale instaurarii nebuniei. Iar in cele mai multe cazuri grozaviile cu care se confrunta acestia sunt asa de neobisnuite si ingrozitoare incat pina la nebunie nu mai este decat un pas. M-a surprins si diversitatea temelor abordate, scriitorul jongland cu aceeasi naturalete, fie ca este vorba de elementele cosmice ale spatiului, sau de descrierile detaliate ale intamplarilor si faptelor neobisnuite. La prima vedere textele mi s-au parut un pic mai accesibile fata de cele din colectia „Demoni si miracole„, la care tin minte ca am avut niscaivai poticneli, insa as minti daca nu as spune ca abia astept sa le recitesc.

bprd8

As remarca si corelatia ce mi se naste in minte intre povestile lui Lovecraft si  benzile desenate ale lui Mike Mignola si al lui Hellboy sau B.P.R.D (Bureau for Paranormal Research and Defense). Liniile drepte ale imaginilor sale, atmosfera sumbra, gotica, stilul sau „patratos” se apropie foarte mult de atmosfera pe care o simti cu usurinta ca se desprinde prin parcurgerea unor povestiri de Lovecraft.

Copil minune, recita poezii inca de la varsta de 2 ani iar la 6 ani deja scria, si-a deschis mintea incurajat de catre bunicul sau sa citeasca carti ca „1001 de nopţi”, „Bulfinch’s Age of Fable” şi versiuni pentru copii ale „Iliadei” şi „Odiseei„. A avut o viata grea, strabatuta de esecuri personale, boala si a fost foarte marcat de sinuciderea bunului sau prieten Robert E. Howard, creatorul printre altele a celebrului personaj Conan. Se estimeaza ca acesta a scris peste 100.000 de scrisori de-a lungul vietii, fiind considerat unul dintre cei mai prolifici corespondenti din istorie. Insa, in ciuda greutatilor, Howard Phillips Lovecraft si-a depasit conditia si timpul, construind o opera de proportii nu prea intinse insa foarte patrunzatoare, ce isi pastreaza cu succes farmecul aparte la zeci de ani de la moartea sa prematura.

Cartea o puteti comanda si de pe internet, de la adresa editurii Vremea,  si pot spera doar ca va trezi si altora aceleasi sentimente de bucurie sufleteasca pe care mi le-a oferit mie volumul, pe parcursul lecturarii sale.