mitocDesi ne-am propus prin tematica blogului sa urmarim aparitiile sci fi, fantasy si horror,  de pe piata, uneori motivati de alte lucrari reusite ale scriitorilor, se poate intampla sa aruncam cate un ochi si pe alte carti care nu se incadreaza neaparat in vreunul din genurile enumerate mai sus. Este si cazul romanului de fata, „Coltii„, aparuta in 2008 si scrisa de Ciprian Mitoceanu, ce se pare ca nu este la prima isprava de acest gen, publicand si alte romane insa sub pseudonim, atragandu-mi atentia prin povestirile prezente in revista online Nautilus, „Amendamentul Dawson„, „Ultimul Adam” si „Stare de bine” . Acesta a terminat studii in specializarile, Istorie-geografie, Istoria statelor din SE Europei, devenind in 2007 prin absolvirea Universitatii Bucuresti, profesor documentarist. In momentul de fata preda istoria si geografia la scoala cu clasele I-VIII din localitatea, vestita la noi pe blog, Mileanca.

Actiunea romanului se petrece in mama Rusia si graviteaza in jurul a doi vecini, Piotr Ivanovici, considerat nebun de catre multi, atat din pricina infatisarii sale si a privirii mai putin binevoitoare rezervata celor din jur cat si prin prisma indeletnicirilor, din spatele curtii sale, indeletniciri nu prea „crestine”, si Felix Razgul, proaspat vice-presedinte la o fabrica moscovita, cu un nivel social mult peste cel al vecinului sau. Mai avem si alte personaje insa accentul este pus pe neintelegerile ce se ivesc intre cei doi barbati, fiecare dintre cei doi cu o personalitate puternica, o scanteie, o actiune intamplatoare fiind cea care declanseaza confictul final. Conflict ce escaladeaza rapid, fiind doar un pas pina la varsare de sange.

Coltii, din ce aflam la inceputul romanului are la baza o intamplare petrecuta in cotidianul colorat, al propriei noastre tari. Cartea incepe cu un „Epilog” ce se intinde de-a lungul intregii carti si suspectez o posibila greseala la tehnoredactare (ceea ce in cazul editurii de fata nu mai mira pe nimeni). Sau poate exista o alta explicatiune. Sau poate nu.

Avem in fata un thriller clasic bine construit si dozat, si chiar daca personajele nu au o adancime profunda si nu sunt prezentate chiar in amanunt, cred ca, din ceea ce ni se ofera, se desprind in mod natural motivatiile si aspiratiile fiecaruia dintre eroii romanului. Este o carte de weekend, placuta la lectura, fara poticneli, fara inconsistente vizibile in planul intrigii sau fraze invelite pompos, fara adjective aruncate la nimereala, antrenanta, coerenta la toate capitolele, mentinand un nivel ridicat al suspansului de-a lungul intregii lecturi. In ciuda lipsei rasturnarilor evidente de situatie, intamplarile sunt narate de asa natura incat esti prins inca de la inceput in jocul scriitorului si nu  poti lasa din mina cartea pina la finalul ne/asteptat. Final, in care, anumite detalii sunt trecute in revista rapid, nefiind accentuate si prefigurind, din concluzia pe care am putut-o trage dar si din alte surse (ca sa nu imi acord prea multe merite), o continuare a romanului.

Atmosfera este bine intretinuta, cititorul fiind introdus cu usurinta in problemele si viata dura a moscovitilor, luand cunostinta de greutatile si descoperind in spatele acestora adevaratele resorturi motivationale ce imping personajele sa actioneze, si sa-si ia destinul in propriile maini, renuntand la factorul intamplarii. Coperta mi se pare reusita si expresiva si este cu atata mai potrivita cu cat se reflecta cu usurinta in continutul cartii reusind o performanta pe care putine edituri tind sa o mai atinga in ziua de azi.

Actiunea este cea care primeaza, fiind alimentata, in mod evident, si cu cele mai multe resurse de catre scriitor, asa ca cineva care se asteapta la o asemenea lectura, „Coltii” lui Ciprian Mitoceanu, nu il va dezamagi in mod sigur.