Cartea de fata este in fapt o antologie de autor cuprinzand, probabil, cele mai bune povestiri ale scriitorului, incepand cu anii `80 si intinzandu-se pina in 2007. Premiile obtinute de scriitor ar fi in anul 1987 pentru povestirea „Dosar 74” in cadrul Consfaturirii anuale de sf si 20 de ani mai tarziu meritele muncii sale sunt rasplatite cu premiul I la concursul anual de proza al revistei Helion pentru povestirea „Kandru„. Si-a luat doctoratul in fizica si a lucrat pe rind in Franta, Germania, Anglia si evident tara natala, activand in prezent ca cercetator la Turnu Magurele.

Am tinut sa precizez cu ce se ocupa pentru ca este relevant pentru mare parte dintre povestirile antologiei, asupra acestora observandu-se o puternica amprenta stiintifica, cum era si de asteptat, predominand in mod constant fizica dar si cibernetica. Din punctul meu de vedere domeniul in care activeaza l-a si ajutat sa detalieze cu succes fiecare idee cuprinsa in povestiri, multe dintre ele constituind abordari originale ale unor subiecte neobisnuite sau cu o tenta usor autobiografica si aici as puncta si impresia de originalitate pe care mi-a lasat-o textul. Tinand cont ca nu am fost un cititor frecvent al revistelor scifi din acele vremuri, nu cunosc textele tuturor scriitorilor asa ca eu m-am raportat doar la ce am citit recent.

Avem 11 povestiri dintre care se remarca intradevar „Dosar 74„, o scriere de o adincime si noutate frapanta pentru vremea la care a fost conceputa, cu priza la cititor chiar si in zilele noastre. Din ce am observat a parut un pic cizelata si cel putin in final realizezi ca este posibil sa mai fi fost actualizata din loc in loc pentru a face fata rigorilor vremii. Si „Kandru” este de luat in seama intradevar, cuprinzand descrieri ale unor fiinte imaginare speciale, jucandu-se cu anumite idei preconcepute, si aducand in discutie idea unui viitor in care uratul si hidosenia sunt considerate a fi constante ale normalitatii. Inhabitantii (cu trimitere la alte synopsis-uri, si fara nicio aluzie la textul de fata) lumii fantastice minati de aceste principii isi refuleaza neintelegerea si indoiala prin actiuni mai putin ortodoxe fata de specia mai delicata. Totusi finalul aduce in discutie anumite coordonate despre care nu se stia, luminand intregul subiect si schimband in totalitate punctul de vedere ce pune stapanire pe cititor de-a lungul povestirii.

In general, in putine cuvinte insa folosindu-se de imagini reusite scriitorul reuseste sa contureze rind pe rind societati viitoare credibile, dominate fie de foamete sau saracie in care raspunsul il constituie de acum energiile alternative, vezi „Pedalati si fiti fericiti”, de persoane obsedate de locul de munca incat nu mai e decat un pas pina la autodistrugere, „W.K. in Butonia„, in care computerele si sistemele cibernetice se raspindesc oriunde in lume, punandu-si amprenta asupra evolutiei personajelor dar si cu repercursiuni la nivelul intregii societati, in „Tina dansatoarea„, „Dosar 74„, „Calculator de viitor” etc. Mi s-a parut o antologie de povesti bogata in idei si abordari literare interesante, gen „Bio-interfete pentru memorie extensibila„, cu elemente autobiografice strecurate din loc in loc, vezi aceeasi povestire sau „Caramizile si profesorul„, „Coeficient 128„, dar si cu trimiteri catre realitatea noastra romaneasca cea de toate zilele pregnante in „Cutia de tabla„, „Caramizile si profesorul„, si chiar „Des-prinderea„, multe dintre ele strabatute de frinturi excelente de umor autohton. „Coeficient 128„, o alta varianta de viitor probabil si una dintre cele mai lungi povestiri ale antologiei, in ciuda subiectului interesant, pacatuieste prin tocmai aceasta alegere a abordareii mai intinse a subiectului, o finalizare mai rapida asigurand poate un impact mai puternic.

De reprosat, insa nu scriitorului de aceasta data, ar mai fi coperta, hidoasa de-a dreptul, si trebuie sa recunoastem fara niciun pic de legatura cu ce e in carte, concurind cu succes alaturi de „Shannara” lui Terry Brooks, aparuta la Minerva, la categoria best horror cover. Pentru un posibil comparator probabil ca impactul vizual da cu minus, iar daca ati cumparat-o va sugerez sa nu o studiati prea mult ca va deprimati in mod sigur si aveti sansa sa va mai si nevrozati. O explicatia ar fi ca s-a dorit o carte pentru colectionari si astfel sa se taie avantul oricarei persoane potential interesate de continut (s-ar potrivi din plin cred). Din cunostintele mele si coperta este un element, printre altele, ce isi are rolul ei bine definit pe aceasta piata a vanzarii de carte, asigurarand si ea succesului si nivelului vanzarilor. In acest caz ma refer strict la desen, pentru ca in rest, modelul folosit pentru colectie este suficient de bine gindit, insa nu stiu cat este de ajutor pentru volumul de fata.

Revenind la antologie, Cristian-Mihail Teodorescu mi-a lasat o impresie buna reusind sa ma captiveze in totalitate cu lumile imaginate in povestirile sale, multe dintre ele mai profunde decat la prima vedere si cu trimiteri catre diferite situatii din viata de zi cu zi. Cu antologiile Gardner Dozois recent citite si proaspete in minte, as spune ca multe din povestirile din „SF Unu” nu sunt cu nimic mai prejos si iti merg mai usor la inima decat multe dintre textele scriitorilor prezenti in culegerile americane respective.

Si sa nu uit „SF Unu” a urcat pe podium, mai precis pe al treilea loc, la categoria „Volum de povestiri romanesti SF” pe blogul prietenilor de la „Culturalsflearnings” . Si, prin urmare celelalte carti de pe podium  se anunta de acum a fi lecturi mai mult decat interesante. Cartea o puteti gasi fie pe site-ul editurii Bastion, fie daca scormoniti dupa ea, cu atentie si stati bine cu inima, prin librarii.