Cine nu a auzit de cei doi scriitori rusi si nu a citit macar una din cartile lor, si se doreste a fi sefist adevarat pus la punct cu greii genului, ar trebui sa de-a fuguta prin librarii si sa-si caute neaparat macar „Picnic la marginea drumului„, dupa care s-a facut vestitul film a lui Andrei Tarkovsky, in 1977, sau si mai recent a constituit sursa de inspiratie pentru jocul Stalker, infrumusetat si cu o continuare datorita succesului de care s-a bucurat printre gameri.
Insa nu voi vorbi despre cartea ce le-a crescut foarte mult notoritatea, probabil o s-o mai recitesc cu prima ocazie, ci despre „Piciul„, o poveste cu tente usoare de dramatism ce radiografiaza in cel mai pur stil sf, contactul dintre rasa umana si o specie necunoscuta omului. Am notat-o ca fiind necunoscuta pentru ca in ciuda asemanarii cu fiintele umane si a trecutului comun, de fapt modul de viata si elementele ce ni se dezvaluie pe parcurs de cei doi scriitori ne prezinta o cu totul alta realitate.

In ciuda faptului ca textul nu este dominata de un ritm alert, imboldul si curiozitatea de a da pagina si a afla ce se mai intampla in continuare sunt prezente de-a lungul intregii povestiri. As fi vrut sa cred ca in esenta este mai mult o carte inchinata science fiction-ului si mai putin o satira adresata societatii rusesti de la acea vreme, insa partea finala nu prea m-a convins ca ar fi incercat sa evite in totalitate acest subiect. De mentionat ca actiunea se petrece intr-un univers inventat de catre cei doi si raspandit de-a lungul povestirilor scrise, avand in centru figura misterioasa a Pelerinilor (The Wanderers) despre care nu se cunosc prea multe lucruri. Dovada ca acestia si-au lasat amprenta sau cel putin au intervenit in sistemul planetei de fata constituind-o unele ramasite tehnologice descoperite ulterior aterizarii de echipajul de fata. Personajele ce populeaza cartea si ale caror destine sunt aduse sub lupa literara, sunt credibile si nu se chinuie prea mult in a te purta cu ei pe planeta ostila vietii, insa nu lipsita de surprize pentru cei trimisi sa investigheze posibilitatea realizarii unei teraformari.

Subiectul nu este unul prea complicat ci dimpotriva are o abordare facila, sustinand idea ca scriitura de fata se constituie cu usurinta intr-o lectura agreabila certa. Accentul nu se pune pe o prezentare ostentativa a tehnologiilor sclipitoare sau pe caracterizarea unui viitor specific ci pe infrigurarea si starea de frenezie ce-i cuprinde pe oameni in lupta dusa pentru a realiza cu succes contactul mult visat.

Textul nu este dominat si nici construit de asa maniera incat sa se permita un lung sir de rasturnari de situatii, ci are in special o evolutie usor liniara cu o parte finala, totusi, mai greu de intuit. De asemenea, un alt atu il constituie comprimarea povestirii intr-un spatiu de o intindere relativ redusa, cei doi scriitori stapanind cu indemanare arta preciziei si facand cu brio faţă, imboldului de a se intinde pe prea multe pagini, evitand starile de plictiseala sau nervozitate ce ar fi putut pune stapanire pe un eventual cititor.

In cele din urma nu poti sa nu constati ca in fapt cei doi sunt adevarate puncte de reper ale science fictionului mondial, textile lor fiind presarate de idei si abordari originale, chiar si cind urmaresc teme valorificate deseori in multe scrieri, iar valoare literara ridicata ce domina romanele acestora vorbind de la sine despre talentul si aptitudinile deosebite ce le-au caracterizat inspiratia.

Cartea o puteti gasi si pe adresa de web a editurii, mai precis aici.