Volumul 3 de fata este in fapt prima jumătate a antologiei si cel cu numarul 22 in State, cuprinzand pe langa o serie de scriitori consacrati si cateva tinere sperante. Dupa ce am dat gata cam jumatate de volum eram destul de entuziasmat, povestirile imi placusera aproape in intregime. Sunt si exceptii normal, oricum cert e ca tragand linie nu ma asteptam sa ma prinda asa de tare debutantii, sau ma rog, cei de care nu am auzit pina la momentul de fata..

Pat Murphy, nume, ce nu-mi spune prea multe, nu e chiar o debutanta publicand inca din anii `80, cu premiu Nebula la activ pentru romanul „The Falling Woman” si un alt Nebula luat in acelasi an de aceasta data la categoria povestiri cu „Rachel in love„. „Vorbeam din adancuri” este o povestire bine inchegata, ce accentueaza mai ales obsesia personajului principal, prin prisma experimentului la care participa, capacitatea de interactionare cu ceilalti semeni scazandu-i dramatic. Ritmul intamplarilor este alert, accentul fiind pus mai mult pe personalitatea si visurile eroinei.

Benjamin Rosenbaum desi este un nume nou mie imi parea cunoscut, intrebare ce m-a bantuit o perioada de timp. Dupa ce am citit citeva randuri din „Pornirea ceasului” mi-a adus aminte unde m-am mai lovit de el. Pe adresa de web a revistei Nautilus aveti bonus povestirea din antologie. Si, desi aveam impresia ca am citit-o, e posibil s-o fi inceput si din motive subiective am renuntat in a o parcurge. La fel s-a intamplat si acum, am luat-o la lecturat undeva tarziu in noapte si nu am reusit sa prind mai nimic, si am renuntat dupa vreo trei pagini. Cu forte noi, a doua a zi, altfel s-au miscat lucrurile. In principiu, necazul cred ca a stat la abundenta de denumiri ale unor elemente despre care nu se ofera prea multe detalii, cel putin in prima parte, trebuind sa te adancesti un pic in povestire pentru a-ti putea face o idee despre cadrul si intriga povestii. Trebuie sa recunosc ca este o abordare interesanta a viitorului mult mai plastica si mai optimista fata de multe asemenea descrieri, cu locuitori ce au suferit mici modificari voite, urmarindu-se, in fapt, impactul emotional ce afecteaza prietenii in cazul in care unul dintre ei isi doreste reintoarcerea la stilul clasic de conventuire.

David Moles un alt incepator in ale sf-ului reuseste sa schiteze in „A treia tabara” o alta lume a viitorului, in care contactele dintre civilizatii sunt conduse, si oare se mira cineva, in primul rand de interesele economice si financiare, elemente hotaratoare pentru viitorul contact interelational. Ca si precedentele povestiri nu sunt multe de reprosat, lumea este convingatoarea, cu o derulare suprinzatoare a evenimentelor.

Christopher Rowe a fost pentru mine mierea acestei prime parti a Antologiei, „Statul voluntar” este departe, ca elemente surprinse si cadru, de scrierile dark fantasy insa povestirea poate face fata cu cu success unei comparatii cu lumile reusite ale lui China Mieville, Jeff Vandermeer, Alistair Rennie, Paul DiFillipo, etc. M-a impresionat inca din start registrul imaginativ la care a apelat scriitorul conturand o lume fantastica lipsita de cliseele si fiintele des intalnite in asemenea cazuri, oferindu-ne o mostra curate si originala de inventivitate si inspiratie. De asemenea nici evolutia povestirii nu este una conventionala, pina la final nu se afla multe amanunte despre ce se urmareste, aceasta situatie contribuind la marirea suspansului si atractivitatii povestii.

Nancy Kress a fost cea care mi-a mai domolit entuziasmul cu una dintre cele mai lungi povestiri din antologie, mult prea lunga, cu termeni si elemente in care Hawking probabil ca ar fi inotat ca un peste. Eu mai putin. Nu am priceput cum niste copii, entitati artificiale, teoretic inchise intr-un computer pot avea simt tactil si pot intreprinde activitati cu specific uman. In rest spatiu cosmic din belsug. Numai pentru fani.

Paolo Bacigalupi si „Oamenii de nisip si zgura” a mai adaugat o aroma bunatatilor pe care le-am devorat de-a lungul antologiei. O lume postnucleara populata de soldati superupgradati si destul de putine fiinte ce s-au putut adapta la noile conditii, intalnirea cu o asemenea fiinta din trecut fiind cu atat mai surprinzatoare si bulversanta pentru veteranii nostri. Desi dramatic, finalul nu poate sa nu smulga un zimbet, ramanand cu idea ca uneori daca nu ai posibilitatile si aptitudinile de a te adapta la noile conditii orice incercare este sortita esecului.

„Cand Dumnezeu a batut din palme” a lui Michael F.Flynn, considerat unul dintre cei mai buni scriitori de hard sf din ultimele decenii, si care a semnat si o colaborare cu Larry Niven si Jerry Pournelle printre altele, te poarta intr-o alta lume a viitorului, intr-o alta dimensiune. Desi idea este asemanatoare cu cea din Stargate, porti dimensionale prin care se poate circula de pe o planeta pe alta, povestirea are toate atuurile necesare pentru a avea lipici la cititori. O alta planeta, o echipa de cercetare trimisa pentru a culege date, o specie extraterestra cu mult diferita de cea umana cu o prezentare exotica si detaliata, pe cat s-a putut in spatial alocat, a obiceiurilor si traditiilor poporului studiat si o incheiere fara multe inflorituri, surprinzatoare dar realistica. Povestea intareste certitudinea ca intradevar scriitorul este unul dintre cei mai buni.

John M.Harrison cred ca nu mai are nevoie de nicio prezentare. Viriconium a fost pentru mine o mica relevatie, lasand la o parte stilul imbogatit de tot felul de inflorituri, ramane o poveste fantastica intr-un cadru si mai fabulos al carui principal atu il constituie descrierile in forta si atentia deosebita pentru detaliu si profunzime. In „Turism”, am avut impresia ca sunt transportat intr-o lume paralela cu cea a fratilor Strugatki din „Picnic la marginea drumului„, insa poate a fost doar un miraj de moment. Oricum altele sunt acum perspectivele, lumea este schitata sumar insa suficient pentru a impresiona, personajele fiind cele aduse in prim plan de aceasta data. Este o experinta scurta dar profunda. Si daca ar fi numai atat.

Tery Bisson de care am aflat recent de la colegu aspoiu, ce-mi atrasese atentia asupra cartii „A canticle for Leibowitz” de Walter J. Miller tradusa la Rao in 1996 ( „‘Cantica pentru Leibowitz ”), scriitorul de fata fiind cel care a scris continuarea intr-o colaborare postuma cu Miller. Si cum nu cred in coincidente, „Cantica…” tocmai a urcat in topul lecturilor viitoare. „Pe cuvant de cercetas” de ofera o perspectiva interesanta asupra trecutului preistoric si a obiceiurilor bastinasilor din acele vremuri. Farmecul si gratia povestirii sta cum am subliniat mai sus in abordarea absolut originala a unei idei destul de uzitata, Stephen Baxter stie mai bine, a calatoriilor in timp.

James Patrick Kelly, debutant in 75, ne descrie de ce „Barbatii inseamna necaz„. Un alt nod marinaresc bine strans din aceasta antologie, si o noua revelatie pentru cititorii nefamiliarizati cu scriitorul, cum ar fi si subsemnatul. Avem de-a face cu o un detectiv particular femeie intr-o lume exclusiv feminina, rezultata in urma unei catastrofe, inmultirea facandu-se pe cale artificiala cu largul concurs al …demonilor, ce nu pot comunica direct cu ele si folosesc roboti ca translatori. Portia de mister, cazul incalcit, pe masura ce se inainteaza pe indicii, si rezolvarea adoptata de detectiva noastra aduce aminte de scrierile lui Marlowe si de atmosfera specifica investigatiilor de aceasta natura, din acele timpuri.

Kage Baker si povestirea „Mama Egipt” a fost o lectura interesanta pe de o parte dar si o dezamagire si mai mare la final. Daca la inceput am fost mirat de prezenta proverbului transilvanean totusi ar fi trebuit sa fiu pregatit pentru ceea ce a urmat. Nu, nu este o poveste cu vampiri insa actiunea se petrece intradevar in Romania, cam acum cateva secole, mamaliguta si sarmalutele fiind la mare cinste.De-a lungul povestirii se observa ca scriitoare este bine pusa la punct cu documentarea, povestea si firul actiunii nu sufera de inexactitati de niciun fel, doar ca pe parcurs se da impresia unul final mult mai consistent.Ceea ce nu prea a fost cazul. Daca pina aproape de final a fost un ritm destul de molcom presarat cu cateva fraze si situatii comice, pe neasteptate se incheie socotelile cu unul din personajele cheie, incercandu-se apoi o revenire la atmosfera initiala inainte de a se finaliza cu deznodamantul. Plus ca lungimea povestirii nu ajuta deloc.

Vernor Vinge, publicat recent de Nemira, isi face si el loc in antologie cu „Serendipitate sintetica”. O poveste interesanta despre un viitor computerizat in care lumea jocului s-a contopit cu cea reala, si lucrurile nu mai sunt cum le stim noi. Inceputul este de asemenea mai dificil insa daca aveti rabdare puteti descoperi in abordarea prezentata elemente si aplicatii de tehnologii interesante si de ce nu, probabil de viitor. Spre deosebire de romanele lui Vinge, povestirea este scurta insa de efect.

Mary Rosenblum in „Multumesc, doctore” nu impresioneaza neaparat insa se poate mandri cu o constructie reusita si o actiune mai putin sf-istica, si mai mult psihologica. Vandana Singh ne prezinta un nou Delhi, o viziune in care predomina propozitiile lungi, cel putin la inceput, cu descrieri amanuntite, pline de detalii, stranse in jurul unei povesti cu substrat, de asemenea, psihologic.

Brendan Dubois incheie fericit prima parte de antologie cu „Steaua cazatoare„, o povestire de suflet, plasata intr-un viitor sumbru al omenirii lovita de un virus mortal pentru orice mijloc electronic. Ramasa fara accesul la multe din facilitatile de care se bucura multa lume incepe sa-si piarda din umanitate. O poveste ce aduce aminte de scrierile delicioase si usurele ale lui Heinlein.

Cum spuneam si la inceput, din cele trei volume, cel de fata are ponderea cea mai mare de povestiri ce mi-au placut si in viziunea personala este o prima parte mai mult decat reusita. Cartea poate fi comandata de pe site cu 10% reducere de aici si daca va mai aruncati un ochi si pe blogul editurii si o sa vedeti ca pentru o recenzie primiti o carte gratis as spune ca moshu deja a venit de la Nemira.