In numarul din Octombrie 2008 al revistei Nautilus, domnul Victor Martin (VM) a semnat un fel de articol critic referitor la curentul New Weird, implicit, la antologia cu acelasi titlu aparuta la Millennium Press. Desi recunoaste ca nu a citit nimic si intalnim in articol si afirmatii de genul „De autori precum M. John Harrison, Clive Barker, Michael Moorcock, China Mieville, K.J. Bishop, Jeff VanderMeer, Steph Swainston, Ian R. MacLeod, Jay Lake, Hal Duncan, Brian Evenson, Jeffrey Ford, Leena Krohn, Alistair Rennie, care voiau si mai vor sa scrie fantasy altfel decit J.R.R. Tolkien, nu s-a prea auzit.”, dansul are o parere foarte ferma despre scrierile lor, parere care intr-un cuvint se rezuma la: maculatura. Mai grav este ca domnul respectiv trage aceasta concluzie bazanduse pe niste inchipuiri, pe critica blurb-urilor de pe coperta, pe baza comunicatelor de presa, precum si pe baza recenziei semnate de Kyo (Bogdan Lascu), recenzie care nu i-a cazut bine.  Foarte rapid, autorul pierde focusul initial, totul devenind doar un pretext pentru expunerea diverselor frustrari legate de cyberpunk, Jurnalul SF, premii, anglo-saxoni, praz, peste etc. Evident, reactia a venit foarte prompt din toate directiile, in toate registrele, de la bascalie pina la indignare, iar VM a fost executat sumar. Ridicolul a devenit chiar tragic cand, din greseala, VM a incercat sa-si sustina parerea printr-un comentariu postat sub un alt pseudonim, spunind in acelasi timp ca nu a citit antologia respectiva, dar ca este o carte foarte proasta… na!

Victor Martin
Victor Martin - Brrr!!!

Cum unul din comentariile bascalicioase mi-a apartinut, ma asteptam la o reactie „de duh” a domnului VM, reactie care a venit sub forma unui articol numit „Criticii şi comentatorii spaţiului virtual”, in revista virtuala Pro-Scris. Speram la ceva coerent, insa, sincer, nici nu stiu cum as putea combate respectiva polologhie. Caci nu e nici o afirmatie, nici o idee acolo… Se desprind cateva tehnici de „socializare” virtuala, care, in cel stilul cel mai New Weird posibil, sint aplicate (si aplicabile) chiar autorului:

1.       „Sunt mult prea multe materialele care nu au nici un comentariu, dar, deocamdată, e „trendy” să ai blog, site”, de exemplu revista de critica literara Pro-Scris.

2.       „Mulţi sunt chiar „scriitori de site sau blog”, în sensul că lansează o lucrare literară sau o idee şi tot ei vin cu comentarii, sub diverse pseudonime. În felul asta, vor să dea iluzia că spaţiul administrat de ei are mulţi vizitatori şi pot chiar „să agaţe” comentatori care există în realitate.”  de exemplu, cateva din pseudonimele domnului VM – Ioana Mogosan, Bebe (cel rau), Cristi.

3.       „Pornesc de la un text, chiar şi de o calitate îndoielnică, şi ajung cu comentariile, undeva, departe, într-un punct fără nici o legătură cu textul.” Exemplu – orice articol „critic” scris de VM

4.       „Comentatorul talentat şi cu o viziune culturală diversă, chiar dacă nu prea vastă, poate scrie un text mai valoros decât comentatorul talentat, dar cantonat într-o anumită formă de cultură, dar, pe Internet, nu vorbim despre niciunul dintre aceştia” exemplu – VM

5.       „Când comuniştii au luat puterea, nu au avut formatori de opinie. Ei s-au format singuri, după ureche. Necazul lor a fost că s-au format prin autoîndoctrinare şi au băgat „lecţii politice” şi în generaţiile următoare; era uşor de anticipat că nu vor sta veşnic la putere, iar din romanele produse „la cerere”, inclusiv science fiction, nu va rămâne mare lucru.” Wtf?! exemplu – vezi punctul 3.

6.       „Nici puzderia de târguri şi expoziţii de carte nu rezolvă problema. Acestea au început să semene cu târgurile de zarzavaturi; adunătura de VIP-uri nu mai impresionează, pentru simplul motiv că acestea, ca şi cărţile lansate cu pompă, a căpătat miros de prefabricate preambalate în salopete Armani.” Exact punctul 3.

7.       „Perspectiva îmbogăţirii din vânzarea cărţilor SF e iluzorie, chiar şi numai din cauza faptului că scriitorii pasionaţi de acest gen sunt consideraţi psihopaţi. Sunt consideraţi psihopaţi până la o masă critică la care sunt preluaţi de mainstream, ca şi cum, în literatură, se poate trece, ca la fotbal, în Liga Întâi.” … iar punctul 3, deja m-am plictisit.

8.       ” Necazul nu constă în migrarea către virtual a criticilor „realizaţi” sau faptul că ei au fost realizaţi de Securitate sau de conducerea de partid şi de stat, ci apariţia unor critici sau comentatori tineri cu reflexe formate pe tiparul psihologic al înaintaşilor lor direcţi. Ca spaţiu socializant, Internet-ul a înlocuit „munca de la om la om” cu o muncă de la o mulţime de oameni la om.” Sa mai zic ceva?! Si tot asa…

9.       Ete una directa „Cei ce nu reuşesc să se integreze în melanjul străinătăţii, se întorc cu pretenţia de a ne da lecţii; datorită obedienţei românului faţă de tot ce nu îi e specific, aceştia chiar reuşesc să impresioneze, dar nu pentru mult timp. Pleacă alţii şi se întorc cu alte mofturi.” Si ete ca nu ma recunosc. D-aia de cate ori emit ceva, spun ca e doar parerea mea. Si prefer neintegrat aici (desi nu e cazul) decat integrat la Craiova.

Cam atat cu aceasta „emanatie” despre blogeri (desi mai mult de jumatate au fost alte „cauze”).

Mai departe domnul VM ne spune despre „Neuromantul”, roman care nu i-a placut, desi am vaga impresie ca deja nu-i placea inca inainte sa citeasca prima fraza a volumului. Oarecum simpatizez cu dansul, cybepunk-ul nefiind chiar genul meu preferat, dar pina la a afirma ca „„Neuromantul” lui Gibson nu se înscrie în genul science fiction”, si apoi „Cyberpunk-ul nu e SF” e un pic de cale lunga si cam fortata. Fortata de faptul ca „Nu cunosc cyberpunk-ul decât prin prisma admiratorilor români ai subgenului din jurul defunctului „Jurnal SF”, adică un curent teribilist tip dadaismul sau paradoxismul.” si de vesnica iubire dintre VM si cei care au publicat vreodata in Jurnalul SF. In sfarsit, fiecare care cu gusturile lui, chit ca etichetarea unui subgen doar dupa lectura unui singur volum… Macar nu avem cazul New Weird (adica 0 volume cetite).

Dupa aceste critici „da duh”, urmeaza PROZA. In netarmurita sa imaginatie combinata cu fenomenalul talent al domnului de fata, dansul a produs textul cu titlul „Comentarii”. Sub titlu scrie frumos „Autor: Victor Martin”. Poate autor al modificarilor de nume, caci textul, in integralitatea lui, a fost copiat de pe site-ul revistei Nautilus (vezi postul cu nefericita incercare „Blestemul Casei Diavolului”). Singura contributie a „autorului” este „cenzurarea” numelor adevaratilor autori. Sa fie un pamflet? Sa fie un nou stil literar?, „un curent teribilist tip dadaismul sau paradoxismul”?, plagipunk?…

No, gata! Am pierdut destul timp cu acest post!

La final un ultim citat din „Bebe”: „Daca am o parere e si din cauza ca,la Revolutie, si eu am murit putin; mi-am castigat acest drept.” Asa e, aveti inclusiv dreptul elementar DE A DEBITA PROSTII, chiar daca nu e stipulat explicit in constitutie, insa va rugam sa nu ne mai abuzati cu acest drept. Exercitati-l in privat.

Adieu.