Administratia Bush, pe linga nocivele si evidentele efecte politice, sociale si economice exercitate si resimtite in intreaga lume, a antrenat in cavalcada pentru profit (chestie care paradoxal, ne-a tarat in cea mai grozava criza economica din ulitimii zeci de ani) chiar si lumea literara. Unii au produs volume avertisment gen „Spook Country”, altii, mai inclinati catre marketing si dolarei au produs romane de proslavire a heroismului si desteptaciunii luptatorilor anti-teroristi americani. Printre cei din urma sint si cativa cunoscuti de-ai nostri, precum Ben Bova, Greg Bear sau Bruce Sterling, mai sugubeti de felul lor, care au crezut ca o sa faca bine la buzunar oarece osanale catre viitorii super luptareti anti-tero.

Pornind de la faptul ca „terorist” poate fi oricine sau orice produce teroare (chiar si intunericul sau King), prin analogie, gama de chestii anti-teroriste este foarte larga. Asadar, intreprinzatorii nostri autori (de fapt ai lor) au avut la dispozitie o recuzita impresionanta, numai buna de fi upgradata in nota SF.  Si ei si-au facut meseria cu varf si indesat: sateliti sofisticati, arme biologice selective, robotei, bombite inteligente, hackeri, softuri complicate, etc.

Prima problema e ca de aici lipseste originalitatea si surpriza. Adica Bush i-a cam batut deja pe toti la ploturi cu demolarile alea controlate dublate de avioane de neindentificat, plus o racheta cat se poate de americana (cica avion) trantita intr-o aripa a Pentagonului, „intamplator” pregatita de renovare. Ce sa mai zic de „urmarile” cu armele de distrugere in masa din Irak , sau marii finantari ai terorismului, talibanii cu papuci, kalasnikov si magar care nu au nici dupa ce bea apa (pe vremea cand erau rusii acolo nu se numeau teroristi). Scriitorii in cauza s-au straduit, aplicand celor deja existente o gramada de imbunatatiri sefeistice, insa baza tot aia e. Si aia buni ai bat pe aia rai.

A doua problema e ca cei inclinati spre lectura s-au cam saturat de mult de toata demagogia si fervoarea anti-terorista, fiind preocupati mai mult de pretul petrolului, pretul razboiului, sau de dezastrul economic ramas in urma „eroului”. Probabil ca o astfel de carte nu numai ca nu ar fi cumparata, dar nu cred ca ar fi citita nici daca ar fi primita cadou. Pentru ca nu e chef si nu e timp.

Cam asta se intampla unde piata de carte e mare, este imensa in comparatie cu Romania. Tocmai de aceea nu inteleg de ce unele editurii de la noi sufera de sindromul ochelarilor de cal. In cautarea „lozului cel mare”, ajung sa se indragosteasca de anumite etichete cum ar fi „thriller”, aruncand in acea galeata inclusiv incercari nereusite (comercial vorbind) ale unor cunoscuti si respectati autori de SF, care, in mod evident, si-au construit reputatia si bunastarea (adica vanzarile, bai!) pe alte titluri. Avand in vedere entuziasmul exagerat si sperantele puse in respectivele volume, tare imi e teama ca vor gusta iarasi din cupa amara a dezamagirii.