Dupa cum ati observat, in perioada asta, am cam fost prins in alte treburi si situatii si nu am mai avut asa de mult timp liber la dispozitie. Insa asta nu inseamna ca am ramas in urma cu cititul. In cursul saptamanii de fata m-am hotarat sa caut prin librarii o carte despre care multi au cautat detalii si au fost redirectionati la noi pe blog. Am dat de ea printr-un noroc chior , si pe linga ea m-am mai “procopsit” si cu inca vreo cateva carti la reducere, ce nu erau in planul initial de cumparaturi. Dupa cum ati putut vedea mai sus este vorba de Cromozomul Calcutta a lui Amitav Ghosh aparuta anul acesta, 2008, la editura Taj Books& Media in colectia Taj Vintage. Ca aspect, cartea arata foarte bine, coperta este dintr-un carton nu prea gros, ce se asorteaza intr-un mod absolute incantator cu fontul de culoare verde ales iar in ceea ce priveste poza de pe coperta, din ce am cercetat, nu scrie nicaieri de unde este luata. As mai remarca prezenta in pagina finala a cartii a unei noi ocupatii in domeniul literar de la noi din tara, acea de „Cap limpede„, fiind de fapt vorba, probabil, de editorul acestei carti.

Arthur C. Clarke Award este un premiu britanic, oferit prima oara in 1987 prin deliberare a nu mai putin de trei jurii. Recunosc ca am fost curios sa vad ce alti scriitori l-au mai primit in afara de indianul Amitav Ghosh, ce a fost recompensat si el in 1997 pentru aceasta carte, The Calcutta Chromosome in original. Printre laureatii recenti se numara si China Mieville in 2001 cu Perdido Street Station si 2005 pentru Iron Council, Geoff Ryman cu Air in 2006 ( toate aparute deja la editura Tritonic) sau in 2007, M. John Harrison cu Nova Swing, in lucru la aceeasi editura. Curiozitatea in legatura cu laureatii acestui premiu a izvorat din impresia finala pe care mi-a lasat-o cartea, interesanta pina la un punct, insa inferioara ca imaginatie si tesatura scenica, comparativ cu cele doua carti ale lui Mieville, de exemplu, un adevarat regal de fantezie si actiune, pe care, da, le-am citit.

Romanul apare ca o lucrare puternic influentata de medicina prin subiectul tratat, evolutia cunostintelor de tratare a malariei de-a lungul timpului, primul mare teoretician al ideilor despre aceste metode find Sir Ronald Ross. Malaria, in caz ca nu stiati este una dintre cele mai raspindite boli cu milioane de oameni morti la activ, in special in zonele sarace din Asia, America si Africa, boala ce se transmite prin intepatura tantarului anofel. Daca punctul de pornire are radacini puternic ancorate in realitate, continuarea este o adevarata opera de fictiune structurata sub forma de cadre, ce sunt prezentate succesiv, intr-o alternare continua, actiunea mutandu-se in timp inainte si inapoi. Elemente de sci-fi sunt prezente minimal, remarcandu-se un supercalculator ce poate prelucra in detaliu orice informatie necesara omului, accentul fiind pus pe o asa zisa ipotetica conspiratie ce sta in spatele descoperirilor legate de malarie. Inlantuirea evenimentelor si secretivitatea excesiva ce invaluie actiunea impreuna cu modul in care interactioneaza personjele m-au facut sa ma simt intr-un Cod al lui da Vinci, insa dintr-o cu totul alta perspectiva. Avem in fata o lectura usoara, destul de antrenanta, ce m-a surprins prin multitudinea informatiilor istorice dar si stiintifice vehiculate, cu o inlantuire cursiva a actiunii si personaje cu lipici la cititor. Insa, raman cu regretul ca nu am putut prinde cu adevarat partea finala, am avut o imagine formata in urma modului in care s-au derulat evenimentele si directia in care a mers actiunea in ultimele pagini, autorul intervenind si complicand, de neinteles, cu un cadru final, intregul peisaj. Chiar sunt curios daca sunt si alte opinii.

In categoria nemultumiri si carcoteli, ar intra si constatarea ca Sir Ronald Ross, din ce am gasit pe internet aici si aici a luat premiul Nobel in 1902 si nu 1906, cum apare la inceputul cartii sub o poezie, poate gresesc, insa datele sunt evidente. Nu imi plac traducatorii ce folosesc unitatile de masura mila si picioare (mile, feet, eng.) alegand sa le prezinte in forma originala, ignorand echivalentele romanesti, metri sau kilometri, mai ales ca printr-o simpla introducere a unitatii de masura in engleza in casuta motorului de cautare google se ofera transformarea rapid si exact. O alta chestie sacaitoare mi s-a parut prezenta enumerarii unei pleiada de cuvinte de bine, o chestie nu neaparat neobisnuita, de altfel, pe care diverse reviste si personalitati le-au compus despre cartea de fata. Cred ca 4-6 citate ar fi fost de ajuns, dar acum depinde si de viziunea editorului.

Per total cartea este o lectura placuta, si era sa omit, la un moment dat apar si niste fantome, insa in opinia mea, cresc nivelul de ambiguitatea ce planeaza asupra scenariului, desi sunt binevenite. Daca va plac conspiratiile construite in jurul datelor medicale si cateva ipoteze surprinzatoare, daca ati dori sa aflati mai mult despre cultura indiana si in acelasi timp sa va destindeti cateva ore, Cromozomul Calcutta este o alegere buna.