AtelierKult – Povestiri fantastice” este una din antologiile propuse fanilor avizi de imaginar romanesc de editura Millennium Press si ingrijita de Michael Haulica. AtelierKult, de fapt, este un forum online năşit, din 2003, de Bogdan –Tudor Bucheru si Catalin Sandu, prin care s-a urmarit construirea unui cadru propice scriitorilor tineri dornici de afirmare dar si un spatiu prietenos pentru cei consacrati, unde sa-si poata publica scrierile spre a fi comentate si dezbatute de restul membrilor. Pe scurt, este vorba de un cenaclu online, ce prin usurinta accesarii din orice colt de tara, depasindu-se cu success barierele geografice oferea posibilitatea afirmarii, si recunoasterii, in zona scrierilor science fiction, fantasy si chiar horror. Denumirea Kult, insa, are origini mai vechi. Ea este preluata cu acordul scriitorul Costi Gurgu reprezentand de fapt titulatura cenaclului infiintat in 1998 din care facea si acesta parte, impreuna cu Florin Pîtea, Ana-Maria Negrila, Jean-Lorin Sterian, Bogdan –Tudor Bucheru si, ulterior Horia-Nicola Ursu. Stradaniile cenaclului au fost recompensate prin publicarea unor serii de antologii de tip share-world, prima fiind „Cronicile sangelui” (Editura Prologos, 2001) urmand „Vremea demonilor” (editie speciala a revistei Fictiuni, nr.5) si antologia „Radharc” (Millennium Press, 2005).

Antologia incepe in forta cu Oana Frantz si „Eu si un caine” ce te prinde rapid, si prin usurinta comunicarii ideilor te conecteaza cu naturalete in universul semirobotizat imaginat de aceasta. In „Ispitirea calugarului Chapta„, Liviu Radu continua in acelasi ton, insa de aceasta data cu o povestire plasata intr-o lume a zilele noastre si cu un subiect, actual chiar si la momentul de fata, subiect exploziv la propriu si la figurat. „Soiurile de peste” a lui Florin Pitea nu m-au prins in mod special, mai ales datorita limbajul folosit, insa trebuie sa recunosc ca finalul este bine lucrat si gandit. Paul Tudor in „Modelul” construieste una dintre cele mai consistente lumi din antologie, cei drept a si folosit mai mult spatiu decat restul, imbinand elemente usor erotice, indeajuns cat sa nu devina suparatoare, cu o intriga destul de originala si un final pe masura. Eduard Pandele aproape nici nu-l simti cand trece pe linga tine cu „Privindu-l murind„, una dintre cele mai scurte povestiri ale antologiei, insa numai bine te pregateste pentru „Ultima versiune” a lui Silviu Genescu, ce combina cu dexteritate elementele de cibernetica cu teoriile lui Stephen Hawking despre timp, urmarind soarta si reactiile unui asemenea calator temporal confruntat cu o problema neasteptata.

Daca pina acum au predominat subiecte presarate de elemente futuristice, gen roboti, androizi, computere evoluate, creionandu-se lumi cu radacini puternice in curentul cyberpunk, registrul se schimba venind si randul povestirilor fantastice prin Catalin Sandu aflat „In cautarea zborului” si Bogdan-Tudor Bucheru cu „Iroquis„. „In cautarea zborului” accentueaza discriminarea la care sunt supuse deseori persoanele cu anumite handicapuri si destinul tragic pe care il pot avea uneori cind societatea nu le intelege nevoile si unicitatea.Iroquis introduce cititorul intr-o lume a cautatorilor de aur si comori dispusi la orice pentru a-si atinge visul de inavutire, localizata geografic in zona Montreal-ului si temporal in perioada in care povestile vracilor indienii inca mai puteau fi crezute. „Cyclone” de Bogdan Gheorghiu revine in acelasi univers cibernetic, asemanator celui construit de William Gibson, cu mesageri de date copiate pe softuri neuronale, insa modul de expunere ales, nu stiu daca este cel mai fericit, cu o predominanta a propozitiilor si ideilor de constructie foarte scurta. Dupa Ben Ami, ce schiteaza o povestire scurta in care nu avem ocazia sa ne convingem cu adevarat de talentul sau, suntem introdusi in universul „Femeii de succes” a Roxanei Brînceanu, o poveste cu cap si coada, ce analizeaza aspectele emotionale ale unei femei ce a reusit in viata prin munca neintrerupta, intr-o societate viitoare. Despre Marian Coman am mai vorbit recent, scrierea „Sevăn” e reusita si intriganta, te atrage prin necunoscutele ei, insa nu stiu cat de inspirata este prezenta sa aici, ea fiind de fapt punctul final al cartii „Nopti albe, Zile negre„, avandu-se in vedere ca poate restul cititorilor nu o vor intelege cu adevarat daca nu au citit cartea. Cartea se incheie cu „Vremea zapuselii” a lui Michael Haulica, ce apare sub forma unui tribut inchinat lui William Gibson atat prin subiectul abordat cat si prin numele personajelor.

Tragand linie, avem in fata o antologie bine construita cu texte atragatoare si elaborate cu migala, ce familiarizeaza cititorii romani cu scrierile de ordin science fiction si fantasy ale scriitorilor autohtoni. Procentajul povestirilor reusite fiind de peste 85% cred ca putem conchide cu usurinta succesul antologiei si situatia in care nimeni nu va regreta ca o are in biblioteca sa. Trebuie, de asemenea, sa mai precizez ca, daca pina acum aveam o serie de reticente fata de scriitorii romani, lecturile din ultima vreme mi-au deschis o lume complet noua, si au reusit performanta de a nu ma dezamagi pina la momentul de fata. Vom vedea in continuare ce va mai fi.