Sincer, vroiam sa citesc cartea lui Costi Gurgu mai demult dar am tot amânat-o sub influenta laturii mele sceptice privitoare, nu neaparat la imaginatia scriitorilor romani, cat mai degraba la modul in care-si astern acestia pe hartie mesajul pentru noi cititorii de rând. Si, acum, la final de lectura am constat ca m-am inselat amarnic. Pentru mine Marian Coman a pus piatra de temelie si in continuare Costi Gurgu, mutat din 2004 in Toronto, a turnat mortarul si a cimentat fundatia, deschizandu-mi mintea si sufletul pentru scriitorii români ai noului mileniu.

Probabil, primele ginduri care ii vor trece prin minte unui viitor cititor al cartii Reţetarium cind o va avea in mâna si dupa ce va studia backcoverul vor fi, undeva intre mirare – cum de a reusit sa stranga atatea aprecieri din partea unor lucratori de prima mina pe „ogorul”  sci-fi-ului romanesc si anume, Voicu Bugariu, Mihai Dan Pavelescu, Michael Haulica cu o postfata semnata de Dan-Silviu Boerescu – si vesnicul semn de intrebare, oare sigur nu este tot o carte din vesnicul tipar scrisa de mine pt mine, voi restu (cititorii) sunteti cu capu`n nisip nu stiti nimic, lasati-ma`n creatia mea de treaba. Si, daca mai citim si prezentarea scriitorului Costi Gurgu si vedem ca Retetarium este scrisa in 1994 castigand premiul doi la un concurs Nemira (sunt curios cine a luat premiul I), ramânând de atunci nepublicata, ma intreb ce gusturi si ce arome trebuiesc servite editorilor si celor ce se ocupa de sci-fi pentru a mirosi un fel de mincare de succes. De remarcat ca autorului i-au si fost publicate in strainatate povestiri, in Marea Britanie mai precis, in doua antologii, Hologram Tales si Quantum Muse, avand la activ peste 30 de texte in reviste si almanahuri romanesti, fiind membru fondator al grupului Kult coordonand si primele trei antologii „Cronicile sangelui” (ProLogos, 2000), „Vremea Demonilor” (Revista Fictiuni, nr.5, 2001) si”Radharc” (Millennium Press, 2005).

Inca de la inceputul lecturii iti dai seama ca tii in mâna un volum ce debordeaza de imaginatie si prospetime, zaharul literar ascuns printre paginile cartii dezvaluinduni-se in portii bine cantarite, ornamentate cu elemente fantastice dar si de hi-tech, spre deliciul nostru, al cititorilor. Reţetele prezentate surprind si socheaza uneori, mai ales atunci cind insotesc anumite rituale, totul rezonand cu lumea de basm in care destinul eroului leviteaza pe o panta ascendenta, asemeni unui cozonac lasat la dospit. Recunosc ca nu m-am grabit sa o citesc preferand sa savurez cu nesat aromele si miasmele ce te urmaresc pas cu pas acaparandu-te in lumea miraculoasa a ingredientelor si metodelor culinare asa cum nici o carte cu bucate nu a facut-o vreodata. Blatul in jurul caruia se construieste perdeaua de frisca a povestii este pregatit in detaliu fiind insiropat din loc in loc cu schimbari de situatii sau evenimente neprevazute. Nu poti sa stai si sa nu te intrebi, oare cum ar arata o traducere in limba engleza? Oare ce impact ar avea in strainatate?

In fapt, cartea urmareste cativa ani din viata Reţetarului Morminiu, un fril aspirant, in principiu, la o viata incununata de retete reusite in orasul capitala al Regatului Verde, Caramiul Regal, si resedinta permanenta a Regelui acestei imparatii. Accentul se pune pe evolutia artistului desavarsit ce tinde mereu spre perfectiune, spre atingerea telului suprem, nici un sacrificiu nefiind prea mare pentru a-si atinge scopul. Personajele frilirice sunt bine puse in scena, sunt credibile, interactioneaza cu naturalete, firul actiunii tintuind pe scaun un cititor imbatat de coloritul exotic al meniurilor halucinante prezentate.Avem parte de retete gurmande, de rete politice, de rete antice ale onoarei, etc. toate detaliate in cele mai mici amanunte, ingrediente, ritualuri si miasme incantand si socand ochiul dar si stomacul deopotriva. Pentru cineva care nu a citit pina acum fantasy si sf, probabil ca va fi destul de greu de digerat lumea construita de Gurgu, fiintele ce o populeaza, retetele si prepararea lor, insa originalitatea ideii ar trebui sa surprinda pe oricine, impatimit de sf sau nu. De azi, am inceput sa traiesc cu speranta ca poate vor mai aparea si alte povestiri din Universul Regatului Verde, scriitorul putand exploata literar numeroasele portite lasate in povestire si ramase nedetaliate. Sau ne putem multumi doar cu originalitatea romanului de fata.

Se stie despre un fel de mincare ca iti va fi destul de greu sa-ti dai seama daca-ti va placea pina nu-l gusti, la fel si cu scriitura lui Gurgu, trebuie incercat personal insa odata ce i-ai prins gustul Reţetariumului nu va fi decat un pas pina la a-l devora din scoarta`n scoarta cu nesat si lacomie. Eu stiu, ca asa mi s-a intamplat. Voi ce mai asteptati?!