Desi la noi apare ca fiind primul volum al „Antologiei McSweeney„, de fapt si de drept dintre volumele publicate in aceasta antologie peste Ocean el este numarul zece, explicatia fiind destul de simpla, prima traducere in Romania = primul volum pentru noi. Coperta este destul de bine realizata cu imagini alb negru si color, culese de prin filme cred, ce alcatuiesc un tot unitar uniform si hipnotizant. Machiajul clovnului, nu stiu de ce, dar de fiecare data cind ma uit la el imi aduce in minte de It-ul din filmul cu acelasi nume, ecranizare dupa scriitura lui King. Ciudat, si de neinteles pentru mine, raman prezentele reclamelor americane de-a lungul povestirilor, traduse in limbajul nostru neaoş, ce devin destul de agasante la un moment dat. Nu cred ca este vorba de o obligatie contractuala, suntem in Romania, reclamele au valoare si target doar pe taram American, si alte explicatii favorabile pica din moment ce am observat ca legaturi cu povestirile nu au, sau poate sunt prea subtile si nu m-am prins eu. Ma gindesc ca a fost un zel din partea traducatoarei si astept cu nerabdare ziua in care vor fi traduse si numele autorilor, vezi Stephen Regele, Kelly Legatura sau Rick „Cel cu toane” ( Moody ), ca sa dau doar cateva exemple.

Trebuie precizat ca intradevar unele povestiri cuprinse in antologie pot fi catalogate ca facand parte din categoria celor thrillings, incredibile, altele prin cumintenia scenariului mai putin. Si, nu in ultimul rand, trebuie sa avem in vedere a nu compara antologia de fata cu cea „New Weird”, cum mi s-a intamplat mie destul de des pe parcursul lecturii, pentru ca nu s-ar inscrie chiar in aceleasi registre generice, desi ciudat, termenii de incredibil,ciudat, supranatural s-ar putea completa cu brio in orice titlu de antologie.

Nume mari au fost stranse in acest numar al antologiei McSweeney, dintre care i-as aminti pe Kelly Link ( care poate in urma premiului Hugo din 2005 a ajuns in aceasta antologie, publicata cam tot in acea perioada), Stephen King, Neil Gaiman, Michael Chrichton, Michael Chabon, Michael Moorcock, stransi sa faca echipa cu alti scriitori care mie imi spuneau prea putine, insa se pare ca nu sunt chiar la prima tinerete cum am crezut initial. Multe nume mari ce contrasteaza cu efectele cam reduse pe care ti le lasa povestirile alese. Remarcatii se dau in cu totul alte barci. Dar sa nu disperam, si sa-i luam la tocat, nu neaparat in ordinea numerelor de pe tricou.

Kelly Link in „Blana de pisica„, ne propune o poveste exclusiv pentru adulti, cu imagini destul de dure in care isi dau concursul vrajitori si vrajitoare impreuna cu copiii si pisicile aferente gospodariei, in care vrajile contribuie din plin la o actiune de razbunare, in jurul careia este tesuta toata intriga. Neil Gaiman, genial in unele carti de altfel, mi s-a parut destul sters cu o povestea subtirica si cam simpla inspirata parca din filmele americane de suspans cu buget redus. Daca in volum McSweeney cu numarul doi, de la noi, Stephen King prefata cu o povestire viitorul sau roman „Lisey Story„, de aceasta data, sper sa nu ma insel, cred ca este o povestire din universul ciclului „Dark Tower „( nu am citit-o, dar am banuit prin prezenta pistolarului si a altor elemente) in care trebuie sa te inarmezi cu un grad ridicat de atentie si rabdare pentru a putea urmari actiunea sub influenta negativa a unei abundente destul de mari de denumiri de personaje si locuri prezentate. Cel putin eu, am avut o problema. Michael Moorcock a gasit un titlu „Cazul canarului nazist” mult mai intrigant decat povestirea din antologia de fata, ce urmareste defacerea itelor crimei nepoatei lu Hitler de catre un detectiv metatemporal (?!), cu inspiratie in cazul real al sinuciderii, nepoatei acestuia, cu care se si banuia ca ar fi avut o legatura amoroasa, Angelika Maria „Geli” Raubal, si o poveste retrasa de la tipar a lui John Buchan, un romancier scotian. Nici Crichton si nici Chabon, ultimul ce incheie si antologia, nu aduc nimic senzational sau deosebit in peisaj. Sa nu ma intelegeti gresit, povestirile nu sunt rele, insa nu au suflul de incredibil sau puterea de a te transporta intr-o lume cu elemente fantastice, de a te face sa tremuri si sa te infiori, cu cartea`n mâna, alaturi de personaje.

Povestirile remarcate, si implicit autorii lor ar fi, „Dansul nalucilor” de Sherman Alexie, in care spiritele celor morti pornesc sa vaneze rudele urmasilor unui razboi demult trecut, „Cazul Solnitelor” de Aimee Bender, unde un detectiv duce la bun sfarsit elucidarea unui caz de dubla omucidere, „Galeata lui Chuck” de Chris Offut, ce urmareste eforturile scriitorului de a-si termina povestirea pentru antologia de fata si sansa nesperata pe care o primeste de la un prieten cercetator, „Altfel, Haosul” de Nick Hornby, ce-si imagineaza intruziunea in existenta unui tanar a unui video casetofon cu functii deosebite, si efectele ulterioare pe care le are asupra acestuia. „Generalul” de Carol Emshwiller avea potential, insa sfarsitul este prea brusc si cam dramatic. „Tedford si Megalodonul” de Jim Shepard este, de asemenea, o poveste in care necunoscutul si suspansul sunt bine intretinute si care vorbeste despre propria himera ce ne bantuie pe toti, si idealurile greu de atins pe care ni le propunem, si, uneori, ne condamna la sacrificii extreme .

In final, daca as trage o linie as constata ca scriitorii care nu-mi spuneau nimic mi-au lasat o impresie mai buna fata de cei consacrati si nu pot decat sa regret ca antologia nu a avut succesul scontat la noi ( si probabil numarul doi a fost si ultimul), insa ma gindesc ca si pretul destul de ridicat si acum, sa nu vorbim de 2005, a avut o mare influenta. Ambele volume, vol. 1 si vol. 2 al antologiei, le gasiti pe adresa de web a editurii Nemira la reducere 50%.