Spin„, tradusa la noi „Turbion” la editura Nemira scrisa de Robert Charles Wilson, este prima carte dintr-un ciclu preconizat de trei, „Axis” aparuta in 2007 si „Vortex” aflata inca in lucru, ce din cate am inteles se pot citi si separate, situate evident in acelasi univers. Desi dimensiunile versiunii romanesti sunt destul de impunatoare peste 750 de pagini, formatul hardcover englezesc avand in jur de 368 pagini, insa, normal la dimensiuni mai mari ale cartii, lectura este fluenta, scriitorul dovedind ca detine atuurile atat de necesare unui bun povestitor. De altfel dupa o analiza succinta a celei de-a doua coperti observam ca marele Stephen King a afirmat acelasi lucru, ca in viziunea lui, „nu cunoaste un povestitor mai talentat decat Robert Charles Wilson„, insa lasati-ma sa cred ca a uitat sa se includa si pe el in afirmatie, voit sau nu. Insa, intradevar King a vazut bine, forta lui R.C Wilson sta in modul sau de a expune povestea, de a te introduce in zbuciumul sufletesc al personajelor, de a contura in cel mai mic detaliu lumea in care vrea sa te introduca.

Inainte de a fi un roman sci-fi de cea mai pura sorginte, „Turbion” este un „manifest” inchinat sacrificiilor si compromisurilor pe care sunt dispusi sa le indeplineasca oamenii pentru a-si atinge scopul dar si un adevarat „tracker” ( mi-am scormonit mintea dupa un cuvant apropiat, dar ceva mai bun nu am gasit) de inregistrare a modului in care reactioneaza rasa umana in momente de criza si de amenintare cu extinctia speciei, cu un accent pronuntat asupra evolutiei personajelor alese.

Cartea ni se deschide cu un eveniment neobisnuit, acel care isi va pune amprenta asupra existentei si modului de viata a celor trei personaje principale, Jason si Diana Lawton si a prietenului acestora Tyler Dupree. Este vorba despre disparitia subita a stelelor de pe cerul Pamantului, moment ce marcheaza un nou pas in evolutia umana si prilej pentru aparitia si cultivarea de culturi religoase inchinate fatis sau nu sfarsitului lumii. Isteria ce urmeaza unui astfel de eveniment apocaliptic este totusi tinuta sub control, cu mici exceptii izolate, amatorii de peisaje postapocaliptice cu lupte de strada, imagini dezolante de orase ruinate putandu-si lua gandul de pe acum de la asa ceva. Si cred ca nu ma puteti condamna ca am sperat si eu la asemenea peisaje. Stiinta scriitorului consta in imbinarea cadrelor si in modul in care se succede actiunea si desfasurarea evenimentelor, existand numeroase momente cheie in care cititorul este lasat in suspans pentru a urma imediat o lovitura de maestru cu intensitati emotionale diferite de la un cititor la altul, din ce am putut observa si prin consultarea colegului de blog, totusi nu pot nega ca am avut si momente de real entuziasm in ceea ce priveste unele dezvaluiri si completari facute de autor de-a lungul cartii.Pentru mine a fost si multumitor ca acesta nu s-a lansat in explicatii prea detaliate si stufoase ale tehnologiilor si celorlalte elemente prezente in roman, descrierile au fost echilibrate mentinandu-mi constant interesul pentru etapa urmatoare a actiunii.

Ceea ce frapeaza la acest roman este si naturaletea cu care trece de la cunostintele medicale la cele de biologie combinandu-le cu viziuni despre astronomie, religie, si chiar politica neomitand nici atat de necesarele elemente de ordinul sci-fi-ului. Elemente despre care, recent, cineva scria, ca lumea s-a saturat si au devenit atat de banale si de estompate inca nimeni nu se mai inghesuie la cumparat povestiri si implicit carti sci-fi. Da, bine! Probabil cand nu te numesti Wilson, Charles Stross, Richard Morgan, poti invoca o asemenea „perla” editoriala. De remarcat ar fi ca o parte a ideilor science fiction vehiculate de-a lungul cartii nu sunt neaparat de origine noua insa sunt armonios imbinate cu situatii si elemente, pe care eu cel putin, nu le-am mai intalnit pina acum, conferindu-i si atat de necesara autenticitate si originalitate ce se impune la un asemenea nivel.

Si daca vedem ca „Spin” a „incasat” in 2006Hugo Award” la categoria „Best Novel” (Cel mai bun Roman) aflandu-se in compania selecta a urmatorilor nominalizati : Charles Stross cu „Accelerando”, John Scalzi cu „Old Man’s War”, Ken MacLeod cu „Learning the World” si George R.R. Martin cu „A Feast for Crows” ne dam seama ca avem in fata o carte de neratat si de dat mai departe. Si, mai putem adauga ca din 1999 pina in 2007, Wilson a fost nominalizat in total de 3 ori laHugo Award„, in afara de anul castigator 2006 fiind prezent si in anul 1999 cu „Darwinia” si 2002 cu „The Chronoliths”, o ritmicitate ce ii confera un statut de respectat atat printre scriitori dar si din parte cititorilor si spune multe despre modul in care vede si tese Wilson, actiunea cartilor sale.