Ce se mai intampla prin ograda SF-ului nostru in aceste zile amortite…

Pai s-a lansat New Weird la Millennium. Cartile autografiate cred ca sint in drum spre nerabdatorii cititori. Ma astept ca in urmatoarele zile netul sa fie inundat cu pozele autografelor respective… Asta e bine.

A aparut Nautilus nr.8. Michael Haulica semneaza un editorial foarte misto. Cred ca si eu sint vizat, asta e. Am facut greseli si mi-am pus tarana in cap pentru aia. Nu sint primele, si sigur nici ultimele. Ca sint carcotas, se stie de ceva vreme. Ce sa fac, nu pot sa fiu asa bun la suflet ca Voicunike. Chiar il invidiez pentru atata bunavointa si rabdare pe acest “tata ranitilor SF”. Ma consolez observand ca dupa o vreme se mai satura si el si da in clocot… Mai imi trece insingurarea.

Chestia mai putin fericita e ca nu avem decat o povestire noua (aia semnata de Ivanescu e mai veche), pe numele ei “Siberia”,scrisa de Dario Pecarov. Inca nu am citit-o dar dupa primele paragrafe pare o chestie lucrata. De ce numai una ? Poate ca lumea a fost in vacanta, poate Mike a pus mina pe cutit si a respins multe povestiri slabe… nu stim inca. Asteptam un indiciu de la guru. Chiar daca in numarul din august au aparut si cateva povestiri slabute, asta nu a fost deloc un lucru rau. Mie chiar mi-a placut asa, diferentierea tinerelor sperante fiind mai clara si mai usoara… Si a dat sperante la publicare celor care ar vrea sa scrie (chit ca este o revista virtuala).

In schimb avem recenzii, unele ok, altele de-a dreptul proaste, de fapt niste rezumate. Speram ca stacheta calitatii s-a mai inaltat un pic dupa campania Nemira, care a produs cateva recenzii exceptionale (e drept ca au fost si multe penale). N-a fost sa fie… Pot doar sa sugerez ca autorii recenziilor bune din campania sus amintita ar putea fi “recrutati” si la Nautilus. Sint convins ca ar fi incantati sa contribuie.

Dupa ce a batut apa in piua in numarul din august, Gheracostea spune lucrurilor pe nume de data asta. Chiar mi-a placut, pasajul urmator mergandu-mi la suflet: “a scrie intr-o limba cu o circulatie mai mare decit in spatiul romanesc ar obliga o vizualizare a unui alt tip de public, cel care trebuie cucerit, nu unul pe care il ai de-a gata si pe care poti sa il acuzi de incultura, nepasare, snobism etc. Ar fi renuntarea clara la izmenita  „eu scriu pentru mine si pentru cine ma intelege” si asumarea a „I want to take on the world!”. Ne lipseste un spirit de cuceritor in literele romanesti, implicit in SF-ul romanesc.” Pentru mine e clar ca acel “alt tip de public” este deja aici, in Romania. D-aia se vand autorii de limba engleza si romanasii nu prea. In opinia mea, “ei” se ascund in spatele asa ziselor opere profunde & pretentioase, neintelese de cititori, cica! De fapt pur si simplu nu sint in stare sa scrie comercial, cu cap si coada, cu personaje credibile si intriga captivanta. Ultima tentiva de acest gen, “America One”, s-a terminat in balarii… Apropo, mi-am adus aminte de o faza dintr-un film in care un “artist” isi introducea in partea dorsala diverse vopsele, pe care le “proiecta” cu deosebit talent (actiune insotita de binecunoscutele unde sonore) pe niste panze albe, in fata audientei impresionate de actul “creatiei”. Toate gurile exclamau la unison “Wow!”, insa toata admiratia politicoasa se termina brusc cand venea vorba de a cumpara o astfel de “opera”. De fapt nimeni nu vroia sa-si faca de lucru cu niste basini, fie ele artistice sau multicolore, nici vorba sa mai si plateasca pentru asa ceva. Chestia asta este o extrema, insa ideea de baza este aceeasi.

La un moment dat ma preocupa ce e “Fandomul”, acest cuvint fermecat, vehiculat cu subinteles intre cei care publicau (din pacate mai ales critica) sau doar se bagau in seama cu SF-ul. Teoretic fandomul ar trebuie sa fie un fel de comunitate a celor cu interese si pasiuni comune, comunitate ce ar trebui sa promoveze si sa popularizeze respectivele pasiuni, preocupari etc. Totul suna foarte bine pina acum. Si am fost foarte bucuros sa gasesc un site intitulat “RomaniaSF Online – Portalul comunitatii Science Fiction, Fantasy, Horror din Romania”. Dar bucuria mea a fost scurta… In afara de cateva articole destul de vechi (2006) semnate de HNU, guru si inca cativa, aparute parca din greseala pe acolo, avem de a face cu un ghiveci lung si tulbure. Cred ca boss-ul de pe acolo e Mugur Cornila (omul care este in spatele ImaginaStore), si care, din pacate il regreta pe Ceausescu. Ehh, chiar nu le poti avea pe toate… Mai avem ceva speculatii la mina a treia cum ca americanii (vesticii in general) sint nefericiti si e vai de capul lor. Eu pot sa confirm ca da, sint foarte vai de capul lor, si d-aia vor sa emigreze in Romania si sa-l cloneze pe Ceausescu, si mai vor si abonament life-time la Sci-Fi magazin, dar numai daca e administrat de un comitet de SFalvare nationala. Apropo, prin februarie 2008 pe acest site se spunea ca respectiva revista este bine merci si are abonati cu miile🙂 . Mai sint ratacite si niste recenzii-rezumate-reclame la diverse volume vandute de Imagina Store, ceva anunturi matrimoniale din fandom, acelasi review pe linga subiect la “America One” semnat de Victor Martin… Cel mai tare m-a distrat meciul Catalin Ionescu vs. Cornel Secu vs. restul lumii. Pentru cateva minute bune m-am simtit ca si cum as fi fost pe blogul Mileanca! Cand am aflat ca Secu e prof de romana, si inca unul cu pretentii, mi-am dat seama de unde vine stilul literar desavarsit, citez “Două editoriale au fost ceva mai aspre, nu cred că au pus pe „jar” mai mult de 3-4 oameni, toţi găşcăriţi de multă vreme, unul dintre ei, purtător de cioc, crezându-se un fel de mafalda cyber-punk-fantasy-horror-B.D.” Sau “Nu am nimic împotriva inginerilor adevăraţi, făcuţi şi nu contrafăcuţi, tăietori de frunză la câinii oricărui sistem social, plimbători simandicoşi de hârtii şi băutori de tutun şi cafea prin cotloane şi birouaşe.” Cred ca acum stiu de unde a copiat dom’ Madularu… Si apoi, si asta zice de cluburi si gasti?! Dupa aia vine Ionescu si zice si el “Monşer Maître este de bine că încerci, cu ardoare, să-ţi transformi porecla în renume, fie prin nimicitoare cruciade împotriva deviaţioniştilor, detractorilor, trădătorilor, ereticilor etc. fie păstorindu-ţi supuşii ca un adevărat despot luminat al proletariatului helionic. Pe mine însă va trebui să mă scuzi, sunt alergic atât la dictatorii profesionişti, din liga naţională, cât şi la cei amatori, regionalii cu ifose de globalizare. Şi voi continua să acţionez în consecinţă.”

Ce zic eu de fandom: bai, daca asta e fandomul, sau “miscarea SF” sau cum vreti sa-I ziceti, cu tot respectul, cacati-va pe el (sau poate ati facut-o deja) si pastrati-l pentru voi ca noua nu ne trebe. Pfui, mi-e sila…

Update – Sep 4 : Pina in 15 octombrie posturile mele o sa fie rare si scurte din lipsa de timp.  O sa raspund la comentarii insa distractia principala o sa fie furnizata de kyodnb. In alta ordine de idei, o sa incerc sa inchid categoria numita „kkt”, implicit posturile polemice legate de „miscarea SF” romaneasca. Zic ca o sa incerc pentru ca ma cunosc… Vreau sa fac ce pot sa sustin SF-ul fara sa ma mai intereseze capra vecinului, fie ea cat de mutanta, aberanta si caraghioasa, inspirat de atitudinea lui MDP si Mike (yep, omu’ se mai schimba!). O sa ne concentram pe carti, filme, promovarea editurilor care fac treaba (mica sau mare, dupa caz🙂 ), promovarea autorilor romani care ne plac (daca si ei vor asta) si promovarea pasiunilor noastre in general. Sper sa ma tina…