In ultima vreme am observat pe cateva bloguri, dar si intr-un articol al lui Michael Haulica, ridicandu-se intrebarea “ De ce au fost alese cele nuvele, Cainii de Diamant & Zile pe Turcoaz, pentru debutul lui Alastair Reynolds in Romania, si nu primul roman din Revelation Space?”. Mai ales ca se barfeste cum ca Nemira ar fi optionat drepturile de publicare pentru toate volumele legate de respectiva serie…

Desi initial prezentul post se dorea o foarte sumara prezentare a cartuliei aparute de curand in romaneste, intrebarea de mai sus m-a provocat la o adevarata revizitare a imensului univers imaginat de Reynolds. Si in acelasi timp sa incerc un raspuns…

Primul roman plasat in acest univers este Revelation Space – 2000, lucrare foarte intinsa si ambitioasa mai ales pentru un roman de debut. In cateva cuvinte poate fi descris drept dark – gothic – space opera, dar este mult mai mult. Imaginati-va … hmm, nu gasesc un termen de comparatie literar… imaginati-va “Ghost in The Shell” peste o mie de ani, la nivel interplanetar, sau ceva de genul asta. Fara indoiala acest univers este intunecat, decrepit, decazut, dar totusi purtind haloul unei imense, insa iremediabil pierdute straluciri. Chiar umanitatea este alterata, upgrade-urile “epocii de aur” pierzindu-si incet dar sigur utilitatea si intelesul, facand loc ambitiilor marunte si dezorientarii omului tipic acestui ev mediu interstelar. Uriasele nave, lighthuggers, inca functioneaza, insa nimeni nu stie cum, sectiuni de kilometri intregi sint dezafectate din cauza sistemelor care nu pot repuse in functiune, sectiuni bantuite doar de amintirile zilelor de glorie. Chasm City, candva cel mai spectaculoasa metropola a omenirii, este acum efectiv consumat de o molima tehnologica, coloniile indepartate au parte de lupte politice interne pentru putere, cei care inca mai au acces la tehnologie sint organizati in adevarate secte rivale… si asta este doar o firimitura din diversitatea universului in care Reynolds isi plaseaza enigmele intinse pe sute de mii de ani si… ani lumina.

Chasm City – 2001 este al doilea roman plasat in acest spatiu, dar acest volum nu este o urmare directa a Revelation Space. Actiunea este plasata in metropola sus amintita, Reynolds exploatind premisele contruite in primul roman, insa fara legatura intre evenimente. Un “stand-alone” , daca vreti. Romanul de debut este suplimentat cu Redemption Ark – 2002 si Absolution Gap – 2003, formand o trilogie care imparte, pe linga acelasi univers, si aceleasi personaje, evenimentele fiind cronologic consecutive. Ultima aparitie in Revelation Space este The Prefect – 2007, un alt “stand-alone”, despre care insa nu pot sa va spun prea multe pentru ca inca nu am lecturat-o inca ( dar este in lista 🙂 ). Pe linga romane, Reynolds a plasat in peisajul sus amintit si cele doua nuvele mentionate la inceput, precum si un intreg volum de povestiri grupate sub titlul Galactic North – 2006.

Fara doar si poate romanele lui Reynolds sint epice, si inca in stil grandios. Atentia pentru detalii este la cote maxime, descrierile sint foarte vii, izbitoare; imaginea unui lighthugger te poate face tragi o gura buna de oxigen si sa zici “wow!”. Personajele variaza de la oameni normali cu probleme anormale, pina la cyborg-i care pot etala numai ramasite ale umantatii initiale, atat fizic cat si din punct de vedere al motivatiilor si al comportamentului. Loialitatea, iubirea, teama, credinta, toate sint sfartecate si reasamblate intr-un mod grotesc & baroc, impletind influente cyberpunk/steampunk.

Despre Cainii de Diamant & Zile pe Turcoaz nu o sa va spun decat cateva vorbe: pe linga faptul ca puteti gusta din Revelation Space, sinapsele o sa va zumzaie la contactul cu vechi si letale artefacte extraterestre, precum si cu adevarate oceane ganditoare, capabile sa stocheze sau sa scrie personalitati si modele de gandire… Pentru curiosi, aveti aici un articol semnat de Michael Haulica, insa recomandarea mea e sa cititi cartea “pe sec”.

Si acum raspunsul meu la intrebare… Romanul de debut al lui Reynolds a fost la vremea aparitiei oarecum controversat, parerile, inclusiv recenziile unor critici cu experienta, se bateau cap in cap: unii erau in extaz, altii erau dezorientati. I s-a reprosat autorului ca e prea descriptiv, ca personajele sint slabe si se comporta aiurea (de parca ar sti cineva cum ar gandi un eventual cyborg!). Incet, incet, apele s-au linistit, acei critici au recitit romanul si i-au acordat creditul cuvenit lui Reynolds. Reactiile initiale au fost provocate de faptul ca primul contact cu scriitura lui Reynolds sub forma unui roman care in editia hardcover (cu scris marunt) se apropie de 500 de pagini, poate fi PREA MULT! Nu zic ca romanul e perfect, chiar nu e. Are cateva dume gratuite prin el, insa e debutul, si daca nu sinteti foarte carcotasi le puteti trece usor cu vederea pentru ca nu influenteaza evolutia generala. Asadar, probabil ca MDP s-a hotarat sa ne serveasca cu lingurita cateva inghitituri, un mic aperitiv, un digestiv daca vreti, inainte sa ne arunce in butoi. Acum sintem avertizati si antrenati, putem face fata debitului la puterea maxima, si sa nu ne simtim dati cu capul de pereti de proza musculara semnata de Reynolds. In acelasi timp, nu cred ca avea sens ca Nemira sa riste un roman masiv si sa obtina aceleasi reactii contradictorii precum “afara”. Evident, nu sint decat supozitii, pe care numai MDP le poate confirma sau infirma, daca vrea… Dar acum sintem pregatiti sa facem pasul  cel mare in Revelation Space! Parerea mea – Charlie.

PS. Una din cele mai faine initiative pe anul asta: Nemira – Scrie ca sa primesti… o carte!