Dupa ce o sursa total neoficiala mi-a deschis un pic ochii, am decis sa prezint scuze lui Michael Haulica pentru un post anterior (ala cu strigaturi). Am aflat ca „Guru” a  avut la Tritonic planuri foarte ambitioase in privinta editarii de SF si Fantasy. Se pare totusi ca lucrurile nu au mers asa cum s-a dorit, succesul s-a lasat asteptat, Michael nu mai e la Tritonic, calitatea actului editorial, in ciuda unor titluri bune, a scazut foarte puternic, culminand cu retragerea de pe piata a unui volum, etc… Lucrurile stateau mult mai bine cand „Guru” era acolo… Nu era perfect, dar era mai bine. Michael Haulica, te rog accepta scuzele mele!

In privinta planurilor, autorii vizati erau destul de multi si foarte interesanti.

Mai intai cei pe care ai stim: China Mieville, Ken Macleod, Richard Morgan, Brandon Sanderson, Geoff Ryman, Roger Zalazny, Lois McMaster Bujold, Neil Gaiman, M John Harrison, Charles Stross, Steven Erikson.

Ce ar urma probabil: Chris Moriarty, Tobias Buckell (chiar el!);   posibil: Robert J Sawyer, Ian McDonald, Naomi Novik, Greg Bear, Bruce Stirling.

De ce eventual esec? Pai e clar pentru toata lumea ca evolutia nu s-a deplasat spre zona „roz”. As putea spune ca acest an, cu exceptiile „Carbon Modificat” si Zelazny, colectia SFFH (fosta fiction.ro?!) a fost un „total letdown”, datorita problemelor redactionale. Din pacate, problemele incepurilor, cel putin cele de natura comerciala, sint imputabile tot lui Michael. Asa cum a spus-o intr-un comentariu, s-a publicat in ordinea in care s-au semnat contractele, si dupa cum s-au finalizat traducerile. Nu cred ca asta e abordarea cea mai buna pentru o colectie la start. Cred ca mai intai trebuia cladida o fundatie cu titluri si autori conoscuti, fie ele chiar un pic mai vechi, dupa care poti introduce autori mai putin cunoscuti publicului roman, cititorii avand oarecum garantia unei selectii riguroase si fiind astfel dispusi sa ofere incredere editorului.

A existat la un moment dat in site numit http://www.fiction.ro, care a creat pentru destul de mult timp senzatia de, hai sa zicem nepasare. Dupa cum se prezenta acum un an, ai fi zis ca Tritonic nu mai exista de ceva vreme… Activitatile promotionale s-au mutat pe un blog, unde, in mod constant, Bogdan Hrib se plangea de tirajele mici, vanzarile mici , mai orice amator de SF care comenta oarece era in mod constant contrat pe motiv ca cititorii de SF&F sint o minoritate mult prea subtirica… Oricum, chestii enervante.

Ca si probleme de detaliu o sa ma limitez la cateva exemple:

China Mieville – a fost un succes nu datorita faptului ca romanii il asteptau pe acest autor cu limba scoasa, ci datorita unei promovari decente, unor coperti foarte faine, datorita faptului ca s-a publicat o trilogie (daca nu v-ati prins inca, cititorii prefera seriile, in special trilogiile) si intervalului intre publicarea volumelor a fost decent de scurt.

Ken Macleod – desi este in galeria consacratilor, ati ales un volum mediocru (da, mai sint si din astea chiar si la consacrati), o coperta oribila, promovare slaba, recenziile au fost in general negative sau deloc; deci nu ma astept sa mai vad vre-un titlu de Macleod publicat de Tritonic, ca de, „nu prinde”. De ce nu ati inceput o serie din alea cunoscute si recunoscute, sau de ce nu ati luat macar , sa zicem, „Learning the World” daca tot ati vrut un stand-alone? Probabil nu o sa aflam niciodata…

Charles Stross – pe asta saracu’ l-ati distrus complet: traducere de kk, probabil fara redactor, coperta e total pe linga… retrasa. Definitiv ?!

Nu ma mir ca pentru aceasta editura, acest segment a devenit neinteresant. Asa ca nu va mai mirati nici voi de ce asteptam de mai mult de un an sa apara „Paladinul Sufletelor”, iar de la Vorkosigan luati-va adio. Lista de „morti” sigur nu se opreste aici. Desi Bogdan Hrib se tot „da” pe la tot felul de conventii, premieri si meeting-uri cu tenta SF&F, se pare ca omul nu prea intelege ca pe linga partea sociala si hobistica, exista si o latura afaceristica, pur comerciala in orice editura care cauta succesul financiar si numai. Potentialii cititori romani nu vor cumpara o carte doar pentru ca i-a placut editorului sau pentru ca autorul e cunoscut, prietenos ori la moda „afara”. Pune-i o coperta nasoala/banala, scris pe fond gri, traducere cosmareasca, tine-o la umbra, si o sa vezi ca degeaba a luat „Pulitzer”. Insa daca lucrurile se fac cu cap si potentialul exista, cum a fost cazul cu Mieville, succesul vine. Chiar daca volumul respectiv nu place in mod deosebit editorului.

O sa observati o redirectionare spre cartea asa zis comerciala, roman politist, thriller etc. Asta insa nu garanteaza succesul daca o sa procedati in acelasi mod. Si SF-ul poate fi comercial, daca este publicat cu cap, vezi concurenta pe acest segment.

Vremea managerilor poeti/scriitori a cam trecut… Parerea mea…

Lui Michael ii pot reprosa doar doua lucruri: faptul ca nu a avut taria de a NU publica in ordinea sosirii contractelor sau traducerilor (poate lipsa unui plan adevarat?), si unele alegeri ciudate pentru etapa respectiva. Insa cand erai acolo aveam sperante, puteam avea un dialog (imi place sa cred). Acum sperantele au cam sucombat, iar acolo au ramas doar zidul si „Blestemul…”…

PS. Un alt editor mi-a spus acum cateva saptamani ceva de genul : „As putea sa public seria X daca as vrea dar nu vreau ca nu-mi place cum scrie autorul respectiv…”, desi seria are cateva HUGO si Nebula in ea si se vinde FOARTE BINE in toata lumea. Io nu pricep mah, chiar nu pricep !!!