Promit ca asta e ultimul post despre RCW pe anul asta. Dar pentru ca livrarea volumului “Turbion” se apropie de start (sau a inceput deja?) am crezut ca nu ar fi rau sa mai zicem ceva de nenea asta…

Dupa ce veti citi acest volum, SF-ul nu o sa mai fie la fel. In tot ce a scris RCW razbate ideea tineretii si infimitatii omenirii in vastitatea universului. Fata de alte romane SF in care oamenii creeaza imperii imense, se bat cu tot felul de alieni, zburda pe sute si mii de planete si strabat universul(rile) la un simplu pocnet din degete, in romanele lui RCW lucrurile stau un pic altfel: sintem mici, slabi, fragili, neputinciosi, insignifianti in univers. O dam in bara in incercarea de a, macar, explora prima planeta vie intalnita (Bios), un teribil dictator din viitor isi anunta inevitabila aparitie (The Chronoliths), studiem prin telescoape extrateresti aflati la mari distante, iar cand ei ne privesc inapoi, o luam pe aratura (Blind Lake), sau aflam ca toate lucrurile au un sfarsit mai devreme sau mai tarziu, din varii motive (Darwinia).

In volumele lu’ nenea marile drame umane si cosmice sint tratate ca univers in univers, impreuna constituind durerosul proces numit maturizare.

Mai multe in acest post de pe blogul lui Costi Gurgu care a avut norocul sa-l cunoasca personal pe RCW.

In poza asta ma dau mare cu exemplarul meu din Bios, semnat de autor. Sic!😀